9,862 matches
-
Mi-a venit și mie, așa, cân' te-am văzut cum te dedeai mare..." Șoferul scoate telefonul mobil și se uită să vadă cât e ceasul: "Gata, moșule. Hai că-i târliu, nene, și să închide la cașcaval". Urcă în cabină și pornește motorul. Nea Vasile deschide poarta, uitându-se în susul și în josul străzii. Liber. Se duce în mijlocul ei și îl dirijează cu dibăcie pe Virgil, așezat în așa fel încât acesta să-l vadă prin oglinda retrovizoare. O dată ieșit cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-o iubire bazată în primul rând pe încredere. Următorul pas forte, traversat de prietenia mea cu fata pictorului, avea să apară după câteva săptămâni de la scurtcircuitarea poveștii mele de iubire cu doamna Sima. Eram la cinematograf, în odaia de lângă cabina operatorului. Văzusem deja filmul care rula în sala mare și, în lipsă de altceva, tocmai răsfoiam o revistă literară. Cai verzi pe pereți cum o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de metal verde-albastru și o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
decât să rămână captiv În fața unui dulap deschis, plin cu rochii de mărimea XXL?“ a spus Franz, făcând jucăuș semn cu ochiul onorabililor juzi. „Cred că fiecare dintre noi a fost silit măcar o dată să aștepte ore Întregi lângă o cabină de probă, răspunzând acelorași Întrebări: «Îmi stă bine?», «Nu mă face grasă?», « Oare au și pe lila?». Totul În viață depinde de toanele unei femei. Acest lucru ne arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț și totul părea să se ridice În calea evadării. Câteva secunde, cât verdele flutura ca un steag al speranței peste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de credințe și idei, existau fapte inexplicabile, ca și cum misterul nu s-ar fi simțit Împlinit până nu-și născocea contradicții flagrante Între părțile componente, ele Însele taine de nepătruns. De pildă, de ce aparatele funcționaseră o perioadă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unde Împărțea nutrimente și oxigen populațiilor băștinașe. Sfârșitul lumii m-a prins În mijlocul mării, când o mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect, asemenea miriapodului cu picioare argintii al microprocesorului țintuit pe placa de bază, se aflau paturile. Ce se găsea dincolo de peretele nordic, pe care-l bănuiam a fi exterior, nu știam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săptămână. Peste tot sunt munți de chiștoace, meșe, tone de deșeuri atomice și de steril, mașini abandonate, blănuri sintetice, cutii de lapte, prezervative, seringi, vapoare, vagoane de tren ruginite, tabele de marcaj care Încă arată scorul, portofele golite de bani, cabine de duș, capace de canal, un pod de cale ferată, o raboteză, câteva bombe rămase neexplodate În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un serviciu de cafea incomplet, televizoare, un baraj cu tot cu hidrocentrală și ecluze, trei cârlige de rufe din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zicem, pe strada Garoafelor. Deoarece Christina, cu buchetul de garoafe În mînă, ajunsese pe această stradă și nu știa În ce direcție să meargă mai departe. Ar fi trebuit să dea un telefon, dar nu se zărea prin apropiere nici o cabină telefonică. Coti la Întîmplare pe strada Viorelelor; se Întoarse apoi pe Trandafirilor; În sfîrșit, ajunse În fața unui dispensar medical de cartier, pe ușa căruia ieși o bătrînă care se opri și-i puse o Întrebare neașteptată: — CÎt aveți ora, dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu vă supărați? ZÎmbind Înduioșată, Christina vru să-și privească ceasul, dar constată că nu-l avea la mînă. Bătrîna dădu din mînă a lehamite, fiindcă răspunsul n-o mai interesa, totuși rămase pe loc. — Nu vă supărați, știți vreo cabină telefonică În apropiere? o Întrebă la rîndul său Christina. Abia după aceea observă că aparatul telefonic era agățat de perete, chiar lîngă ușa de la intrarea În dispensar; mai precis, după ce, arătîndu-i-l cu mîna, bătrîna plecase mai departe bombănind nemulțumită. Formă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai adăugăm că Naggie o pregătise de acasă. Marlon se Întoarse către interlocutoarea sa de pînă atunci, surîzÎnd cam Încurcat. Cel puțin așa văzu Naggie, care porni spre cabina de probă, fără să mai privească În urmă, intră și trase În urma ei cortina de catifea vișinie, explicînd Încă o dată: — Vreau să probez fusta asta. Băiatul rămase, bineînțeles, afară. Poate și din cauză că nu știa cum ar putea să o ajute
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nut, avea obrajii pudrați și sprîncenele smulse, În vreme ce al doilea, dimpotrivă, purta o frumoasă mustață, ceea ce ajuta să fie deosebiți cu ușurință. Profitînd de Împrejurare, Valerian abandonă Aurametrul În mîinile Joannei-Jeni și se făcu nevăzut. Probabil că se ascunsese În cabina Daciei sale, pe care Kiki, scăpat de sub supravegherea Marychkăi, tocmai o studia curios, fiindcă nu mai văzuse pînă atunci o asemenea mașină. După o vreme, Însă, Înțelese că nu prea avea ce să vadă și se Întoarse la băltoaca pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub diferite pretexte, să-l pună În legătură cu șefii lor. Și apoi, nici măcar nu erau punctuali la Întîlnirile pe care ei singuri le fixau. Din simplă curiozitate, maiorul Smith Îi lăsă pe cei trei să se Îndepărteze și intră Într-o cabină telefonică, pentru a asculta puținele minute Înregistrate pînă atunci pe casetă. Era și un bun prilej de a verifica dacă sistemul funcționează și a-l regla la parametrii optimi. — Apropo, l-am Întîlnit pe tipul care mi-a furat pardesiul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
numai cîțiva metri, apoi se opri și lăsă mult pe o parte, clătinîndu-se pe marginea șanțului, ca un om beat. Din locul unde se afla, maiorul nu auzea voci. Văzu numai cum cei trei gardieni Înarmați năvăliră Îndată afară din cabină și luară poziție de luptă. Șoferul coborî mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp, maiorul Smith privea prin binoclu, iar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fiecare colțișor, au oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nebunia lui. Pînă la urmă marele nostru noroc a fost că a dat peste TAB, pentru că dacă intra direct în cordonul de soldați ar fi făcut prăpăd. Fără să anunțe pe nimeni nimic, dintr-o mișcare s-a săltat în cabina șoferului, a trîntit ușa cu toată puterea și, pentru că motorul era lăsat la ralanti, n-a mai avut altceva decît să bage în viteză și să calce accelerația. Camionul a zvîcnit scurt de cîteva ori pînă să ia demaraj, cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se îndrepte spre cabine, ce credeți că-i vine în minte să facă fundașului central Andone, stîlpului apărării echipei roș-albe? Să se îndrepte înspre tribuna oficială, să-și dea jos pantalonii și să le arate celor de acolo ostentativ dosul. — Asta da atitudine, zîmbește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am înțeles, iar ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
troliu, apoi șfichiurile cablurilor de oțel care se frecau de colțurile coliviei. Abia după ce se opri și trase într-o parte ușa glisantă ca să coboare, aruncîndu-și privirea printre ochiurile de sîrmă, își dădu seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică. Era foarte curios la ce etaj nimerise, din cauza beznei apăsase din întîmplare pe unul din butoanele casetei de comandă. Împinse ușa cu podul palmei și păși înainte. Pe coridoare o viermuială de să-ți pierzi mințile. Mai ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e o săptămână și-o să ciocnim ouă roșii, o să mâncăm cozonac și-o să bem puțin vin, bucurându-ne de Învierea Domnului. Dacă ai să te simți În stare, o să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În miniatură) tăcută, Își ridică privirea și urmări raza În care praful plutea dinspre cabina de proiecție, deasupra capetelor negre din cinematograf. Am recunoscut imaginile recreate pe ecran. Erau despre Marele Premiu al Germaniei din Nürnberg de anul trecut, când Mercedes a câștigat toate medaliile și Elizabeth Junek a terminat a patra cu Bugatti-ul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]