599 matches
-
fac sombrero-uri. Dar nu, mai întîi a fost târgul acela care îmi amintea de Urziceni, și unde am coborât să luăm o cafea. Deși ne îndreptam spre sudul tropical mi-era frig. De fapt, câmpurile acelea cu porumb și cactuși erau la altitudinea Negoiului nostru! Nu mai vedeam la orizont umbrele dramatice ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și serpentinele care ne coborau spre câmpia adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să coborâm. Mă consolez cu gândul că, astfel, taina acestor locuri, cu pecețile intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a presupune", cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu poți trece indiferent. Aici, trebuie să-ți placă soarele sau să te plângi de insolație. Trebuie să te fascineze ploile sau să te plângi de ele ca de migrene. Și dacă nu-ți spune chiar nimic tristețea virilă a cactușilor, e mai bine, poate, să nu te duci. Cine caută în Mexic ceea ce poate găsi la New York e preferabil să renunțe. Cât despre lumină, ea nu e lumina din Orient, care amestecă mizeria și poveștile din "o mie și una
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învăța, ci a adăuga ceva la ceea ce ai învățat. Poți trece prin Mexic fără să observi că și cerul și tăcerea au culoarea pietrelor. Sau că miturile sunt că vântul care își cântă melodiile ciudate cu ajutorul tuburilor de orgă ale cactușilor. Ar fi păcat, însă, mă gândesc, să treci prin Mexic fără să te întrebi, fie și în fuga, de ce crede, oare, omul mai mult în frică decât în persuasiune și dacă, în afară de "mijloace", s-a schimbat ceva din vremea când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai degrabă, păgân decât creștin. În Mexic, am repetat, cumva, experiența M-am lămurit că "timpul mitologic" nu curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând turiștilor. Pe câmpurile cu cactuși, însă, sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Probabil, adăpostit sub arcada unui templu vechi ascultă ploaia și se uită cum fulgerele luminează orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul, să-l destindă, ploaia îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
despre secetă Ploile vin și pleacă. Rămâne setea pământului. Ca una din acele amintiri pe care vrem în zadar să le expulzăm din memorie și care uneori ne dor fără nici un motiv aparent. Dincolo de ploi, e un pământ roșcat, cu cactuși crescuți înalți, aproape ca niște arbori, sub un cer gol, pe care soarele pare un fel de rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă, doar lumina puțină a stelelor care scânteiază pe cerul Yucatanului diluează întunericul. Și numai deasupra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
autobuz este "corabia" noastră. Ne-am îmbarcat pe el la Ciudad de Mexico și acum, după mai multe "escale", am ajuns aproape de limita sudică a Mexicului. Autobuzul gonește pe o șosea goală, sub un soare asurzitor, printre câmpuri pietroase, cu cactuși giganți, dar am pierdut șirul zilelor "săptămînii aztece" atât de mult m-am "îmbibat" de ceea ce văd. Ajungem cu o mică întîrziere la Valladolid. despre iluzie La New York, Don Quijote n-ar fi reușit decât să fie ridicol. În Mexic, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pare atrasă în nici un fel de oceanele ce o scaldă și care se retrage de pe țărm în interior; care a venit pe țărm cu Quetzalcoatl, dar s-a oprit, n-a vrut să-l urmeze și s-a întors între cactuși și păduri tropicale să-l aștepte; ei bine, această țară dă aceleași lecții ca marea! Iată descoperirea cea mai neașteptată pe care o fac la capătul călătoriei și care bulversează multe din raționamentele mele. despre scepticism Pe plaja aceea am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zile, dădu de Înțeles că era doar vina lui Logan și trase câteva Înjurături. Logan așteptă să se afle la adăpostul ferestrelor aburite ale mașinii Împreună cu Watson până să exprime ce ar fi vrut să Îi facă procurorului cu un cactus și un flacon de Ralgex. Avură nevoie de mai bine de o oră să ajungă de la capătul Niggului până la imensul Tesco din Danestone. Magazinul se găsea Într-un loc pe cinste: nu foarte departe de albia umflată a râului Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arătă către intrarea ascunsă după un fragment de junglă tropicală. Mama și copilul intră În Grădinile de iarnă la unsprezece cincizeci și cinci. Lui Jamie McCreath Îi plac peștișorii, dar păsările Îl sperie. Da, la fel și afurisitul acela de cactus vorbitor de acolo. Așa că vin aici, iar el se așază pe marginea podului și se uită la peștișori cum Înoată. Doamna McCreath vede o prietenă și o salută. Se plimbă o vreme, cam cincisprezece minute, crede ea, după care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă sfîșiindu-și brațele în acele tuburilor de perfuzie. Mă întorc între bărbații împodobiți cu aur. Vom chefui inspirînd arome subtile de sînge ars amestecat cu suc de cactus care dă sunetelor culori. Vom îndura suferința plimbîndu-ne printre piramide și-i vom ucide pe toți cei pe care-i respectam pentru ca ei, ajunși la Șarpele ce zboară majestuos în cer să ne lase să gustăm armonia nebuneștii suferințe. Să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Însă dacă ar susține cineva astăzi, la doisprezece ani de la răscoală, că un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia oară de la nunta lor Încoace, l-a sărutat și pe Kyle. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încăperea din față, iar Viv stătea la birou În sala de așteptare, Întîmpinîndu-i În momentul În care intrau. Acolo se aflau scaune desperecheate și o canapea pe care puteau să aștepte cei care soseau devreme. Într-un ghiveci aveau un cactus de Crăciun, care scotea flori uimitoare din cînd În cînd. Pe măsuța joasă erau răspîndite exemplare aproape la zi din Lilliput și Reader’s Digest. Helen lucra aici de la sfîrșitul războiului; o luase ca pe o chestie temporară, ceva fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe scaun și m-am lipit de tocul ferestrei. Am șters aburul cu mâneca de la tricou, ca într-o telenovelă; doar soarele lipsea și parcă și-un cactus. Aproape de geamul meu, în blocul vecin, alt geam. Dincolo de el, familia Protase îl culca pe Petrișor, liniștit, ca în fiecare seară: mâinile băiatului de 45 de ani se cramponau de brațul tatălui, buzele urlau ceva, cocoașa coloanei vertebrale, cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apocalipsa se va încheia în momentul în care se va epuiza rezerva de oxigen din aer. În acel moment vor muri prin asfixiere toți oamenii și toate animalele. Întrucât plantele își fabrică singure oxigenul, vor supraviețui plantele rezistente la căldură (cactușii, etc.). De asemenea vor supraviețui microorganismele anaerobe (care trăiesc fără oxigen). V. Săhleanu scrie: . V.Săhleanu explică evoluția formelor de viață de pe Terra, pornind de la microorganismele anaerobe, ajungând până la oameni. PRIN DERULAREA APOCALIPSEI, ÎN CONDIȚIILE DE ACUM, SE ÎNCHEIE CICLUL
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
3000 de gheizere, cât și pentru multitudinea de specii vegetale și animale. Alte exemple privesc parcurile naționale: Everglades (Florida), Crater Lake (Oregon), Mount Mc Kinley (Alaska), Monumentul național Death Valley (California-Nevada), Monumentul național Glacier Bay (Alaska), Monumentul național Organ Pipe Cactus (Arizona), Memorialul național Coronado (Arizona). În SUA se găsesc 430 de parcuri și rezervații naturale și 83 de monumente ale naturii. Au fost salvate numeroase specii aflate în pericol de extincție: ursul grizzly, elanul, cerbul wapiti, muflonul, cocorul alb american
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]