1,465 matches
-
lui George Cornea, că l-a avut coleg la școala de ofițeri de infanterie în rezervă.) Ar rezulta de aici că nu o înclinație specială către meseria armelor, ci împrejurările i-au determinat cariera. În sfîrșit, e de reținut accelerata cadență a avansărilor, care, dacă nu e extraordinară în vreme de război, indică măcar un comportament adecvat. Dovezi în acest sens sînt, în genere, și medaliile și decorațiile. În legătură cu cea mai înaltă, ordinul „Mihai Viteazul”, am văzut că E. Lovinescu menționează
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
Maria Pongrácz-Popescu a absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este doctor în istoria presei, autoare a volumelor intitulate „Adio insule”, apărută la Editura „Facla”, „Sub poalele Parnasului” (Facla), „Pe prispa zăpezilor” (Facla), „Umbra sfărâmată” (Kriterion), „Săliștencele” (Facla), „Cadențe timișorene” (Excelsior), antologia „Crinul, cofetărie pentru doamne. Prozatoare timișorene contemporane” (Eubeea) și „Amiază cu flori” (Facla). Recent i-a apărut romanul „Portret cu fluturi”. Scriitoarea a mai colaborat la antologii din Ungaria, Germania și Serbia. A realizat traduceri din importanți
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
abuziv. Erată la articolul "Ion Barbu într-un document revelator" (România literară, nr. 20, p. 11): în textul tipărit al scrisorii reproduse în manuscris au fost omise, din vina noastră, câteva cuvinte. În loc de " Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă, cu cadențele limbii lui Racine?" trebuie citit: "Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă ca amator și executant de marșuri militare prusace, în comun cu cadențele limbii lui Racine?". (S.M.) Precizare
Ultimul Mihai Botez by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17023_a_18348]
-
manuscris au fost omise, din vina noastră, câteva cuvinte. În loc de " Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă, cu cadențele limbii lui Racine?" trebuie citit: "Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă ca amator și executant de marșuri militare prusace, în comun cu cadențele limbii lui Racine?". (S.M.) Precizare
Ultimul Mihai Botez by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17023_a_18348]
-
Călin Ile nu induc un binarism prin aceea că una justifică atribuțiile sale în cadrul managementului hotelier la latitudine națională, iar cealaltă propria afacere. Nu...! Amândorura, Călin Ile le acordă geometral preocuparea adecvată și măsura de timp necesară. Nu intră în cadența a două ceasuri, nu retează timpul în două calendare. Judicios ca parfumierul lucrează la distribuirea fiecărei clipe precum la combinarea esențelor și nu irosește nici măcar o „picătură” de timp! Dacă la anvergura funcției ce i s-a încredințat în turismul
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
transgresează neîncetat omul în vitalitate novatoare, nelăsându-l îmbătrânit nici sub ani, nici sub tentațiile reglării dinamului minții la ritmuri lente. „Smokie” e dintotdeauna și în extinsă desfășurare temporală, tânără, mereu tânără, înflăcărată, cuceritoare! Cu cât explodează energiile trupei, în cadență cu timpul, cu atât se aprinde dragostea de ea. În caldele, luminoasele, înmiresmatele zile ale miezlui lunii mai (2016), „Smokie” va peregrina prin marile orașe ale României. Măreția muzicii trupei se va grada egal cu a văzduhului lăuntric inimaginar al
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
țevii Oamenii au devenit picături de ploaie Iar șoseaua izvor cristalin ce urcă obosit muntele Poetul a scos o garoafă, pe post de grenadă din cel mai roșu sânge al poporului său o sinceră explozie de iubire Vocile treceau în cadență pe lângă Poet într-o liniște de fanfară militară Poetul a deschis buzele de zmeură fragedă Și raze de soare îi ieșeau printre cuvintele leneșe Gândurile Efebului sunt greieri iar metaforele serenade de licurici ce îmbracă noaptea din basmele cu Ali
POETUL ȘI REVOLUȚIA, DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383399_a_384728]
-
agrement, Filarmonică și Teatru, cinematografe și magazine cu scări rulante și vitrine rotindu-și fețele după anotimp, patinoar și bazine de înot, ștrand, biserici seculare, cu oameni grăbiți să treacă prin timp, cu un ritm al vieții trepidant, intrat în cadența universului, nu-i lipsea nimic ! Orașul simfoniilor, așa e supranumit de vreo patruzeci de ani. Dar dintotdeauna, și mai ales în adolescență, m-am visat mireasă undeva, departe, într-o bisericuță , de lemn o vedeam, cu oameni fermecători ! Un dor
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului În sistemul solar personal Am găsit printr-un studiu banal O a zecea planetă prezentă Și-o privesc telescopic atentă. E-o planetă din pur diamant Pentru soare e soț și amant Se rotește-n cadență și-ar vrea Să-amețesc pe orbită cu ea. N-am crezut că-i atât de aproape Mii de ani de lumină străbate Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se-nvârte cu
PLANETA DE DIAMANT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383534_a_384863]
-
lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le clamează cu energie și nonșalanță de trubadur medieval autentic. Sonetele sale, de un rafinament irefutabil, dau seama despre un poet aflat la apogeul maturității creatoare, stăpân pe o vastă gamă de cadențe lirice, prestidigitator al unor subtile întorsături prozodice cu efecte dintre cele mai interesante. DAN LUPESCU Craiova, 19-27 ianuarie 2014
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
nici de satisfăcută contemplare a ceea ce a lăsat în urma sa. Viața nu a fost clementă pentru tânărul Dan Berindei, născut dintr-o familie cu frumoase tradiții intelectuale înscrise în istoria țării noastre, dar asupra căreia avea să se abată „în cadența anilor ce vin” - cum spunea un poet al epocii de după 1944 - toate furtunile epocii. Nu le vom reaminti aici cunoscând decența sa care respinge orice tentație de a-și crea o aură de victimă, de a pune în exergă suferințele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
rezonanțele interioare îndeamnă medicul și artistul către poezia completă, prin care renasc și se reunesc ritmurile cardiace cu prosodia pe care doar poetul le poate alinia și reda comprehensibil. Cordul devenit inimă, își recapătă esența vie, cu cele mai variate cadențe: ritmul bradicardic iambic, ritmul tahicardic troheic, extrasistolele dactilice, ritmurile de scăpare, amfibrahice. Iar cele trei figuri sunt reunite în contemplare și în modalitatea de exprimare, căci fiecare este câte puțin din toate: medicul a găsit în cord frumusețe și armonie
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
a dus pe Sorin Ullea, în contrast cu predecesorii, la concluzii neașteptate. Astfel, Petru Rareș i-a cerut lui Macarie să-i scrie Cronica domniei pentru că îl socotea „cel mai vestit literat al țării”; stilul cronicii este strălucitor, „înalt”, adică isihast, cu cadențe speciale, chiar cu versuri, Macarie dovedindu-se astfel „primul poet din istoria literaturii române”; traducerea, la cererea lui Alexandru Lăpușneanu, din greacă în slavonă a codului de legi al lui Vlastares pe care l-a reorganizat în ordinea alfabetului slavon
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
a edificării unei omeniri lipsite de griji și de conflicte perturbatoare, a unei omeniri care, după milenii de căutări, descoperise, În fine, formula imbatabilă de stăpânire a Pământului, de acum nemairămânându-i altceva de făcut decât să mărșăluiască În triumfală cadență unică spre prosperitate și fericire. Ura!... Trebuie să spun că, de la bun Început, mie teza lui Fukuyama Îmi sunase fals, neconvingător și tendențios. Finalitatea ei nu ținea nici de istorie, nici de speculația Înalt-filozofică, ci de o nițeluș sofisticată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar omul se arăta neclintit În nebunia lui, așa că l-a lăsat În plata Domnului. A mai trecut o lună de sfidare a rațiunii, pierderile bizarului bogătaș urcau vertiginos spre un milion, Însă ritualul cotidian al provocării nu-și schimba cadența. Până Într-o noapte când s-a Întâmplat ceva care survine rareori În existența unui cazinou: un jucător a spart banca. Aproape șaizeci de milioane de franci se adunaseră, În murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nostalgie: probabil că În curând aveau să se despartă. Adio, nemișcatule! Atunci s-a produs miracolul: dintr-odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem de orgoliu și umilință În care Eu devine El, arcul unei secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
roată-împrejur. Iată cam care-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle în același timp, dar prima grăbește pasul ca să ajungă prima lângă prada ei. Cea de-a doua păstrează aceeași cadență a pașilor, este calmă, sigură de ea, decisă, ajungând la momentul potrivit. Fericirea îi ține tânărului discursul obișnuit al hedonismului cel mai simplist: existența trebuie să tindă numai și numai către plăceri; fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
leagă și nu se uită. Am putea, deci, parafrazând balada cadeților de Gasconia, spune despre noi, cu aceeași legitimă mîndrie: Noi suntem elevii de-a cincea, Ai clasei lui Banciu Ion. A fost Carbon de Castel-Jaloux al nostru, iar noi cadenții lui. Un șef dacă nu totdeauna și de toți iubit, te-mut însă și admirat. 1940 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE ȘTIINȚĂ Înclinarea pentru studiile matematice s-a manifestat destul de timpuriu, pe la sfârșitul clasei a 2-a gimnaziale, dar la început, firește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin prețuitele-i lumini
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu caracter din ce în ce mai popular, până în 1934. De aici încolo se abține cu sălbăticie de la orice manifestare în public. Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea la Göttingen, în șoaptă și numai cu o profundă consternare. Așa încît trebuie să privim sfârșitul acesta întîrziat ca o izbăvire, pentru lamentabilele resturi ale aceluia care, prin acordul tuturor, era arătat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]