403 matches
-
Așa cum comediile își concentrează virtuțile mai ales în limbaj, schițele și momentele, lucrate cu maximă concizie, într-o cadență stilistică impecabilă, subzistă cu deosebire în dialog, fiind, de fapt, niște mici scenete. Aceste „monumente”, cum le-a numit, cu un calambur, G. Ranetti, au înrâurit, între alții, pe I.A. Bassarabescu, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, C. fiind asumat ca patron și de generația optzecistă. În ultimii ani ai vieții, cu sarcasticul indomptabil și dizolvant, posedat de un demon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
sânge”, este nevoie de efort pentru a domina elementele și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri își tamponează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie: "Voiești sau nu să fii a mea?", iar după o noapte întreagă de iubire într-un pat presărat cu trandafiri și chiparoase, întreabă din nou, aproape printr-un calambur: "Voiești să nu mai fii a mea...?" Artificiul este enorm. Dar în fond în acest joc de emoții grandilocvente și de mari procedee estetice, care a dat câteva poeme memorabile, stă tot interesul literar: În cinstea ta, - Cea mai frumoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca o Sodomă în romanul Babylon și veștejește societatea română în satire vehemente, fără valoare. Horia Furtună a scris poeme multicolore în tradiția Macedonski. Balada lunii, cea mai remarcată, e o desfășurare de decoruri selenare în genul feeric și de calambururi de imagini, agreabile: În straie albe de hermină Și că pădurea fermecată Pe codrul negru și sihastru De ochiul tău, - pornind încet, Pari, sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în limba mai veche a lui Niculce. Contrafacerea nu e savantă, dar fiindcă autorul e moldovean are o savoare lingvistică firească. Nuvelele sunt niște divagații în scopul de a se dovedi îndemînarea verbală, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorbă memorabilă. Veselia este uneori extravagantă. Izbește între altele snobismul gastronomic și oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din străinătate cu o întreagă "pivniță pe roate", adică cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un sentimentalism despletit, mai mult de gest, cu un patos feeric de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e un elegiac cu plânsul smălțuit și mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oricine altcineva), trecutul m? re? f? cea la Romă că prezentul s? fie comparativ insignifiant. Pentru un agnostic antireligios că Iorga, bog?? iile bisericii constituiau un afront. Nu sc? pa ocazia s? fac? ori de c�te ori putea un calambur pe seama ei. Milano, singurul oră? modern din Italia zilelor acelea, �i repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct al c? l?toriilor lui Iorga, ? i ? i?a f? cut destul timp că s? cerceteze arhivele ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
purare s�ngeroas? �. �Generalul Schleicher�, comenta Iorga, �a fost �mpu? cat�. �C�? iva dintre prietenii apropia? i (ai c? pitanului Roehm)�, continuă el, �au fost g? și? i �n compania unor tineri de moravuri aparte�� Iorga nu putea rezista s? nu fac? un calambur pe seama literaturii simboliste pe care o ură at�ț de mult � �care nici m? car nu erau poe? i simboli? ți�. Dup? care conchidea: �a? a c? navă de stat nazist? se �ndreapt? spre cei o mie de ani pe care i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
să. Trebuia s? se �nfrunte cu un individ dualist de talia lui Iorga. Acesta scria c? �aceia care au creat Rom�nia Mare s�nt lega? i prin anumite amintiri ? i idei, �n ciuda anumitor inova? îi� (Iorga f? cuse un calambur la adresa sistemului partidului unic al Frontului Rena? terii Na? ionale). Dup? care C? linescu a ordonat interzicerea apari? iei �Neamului rom�nesc�, ca ? i cum ar fi fost vorba despre �un pamflet bol? evic�, cum spunea furios Iorga. Ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
-l cunosc pe Cornel Regman, supraviețuitor, atunci (alături de Ștefan Aug. Doinaș și Nicolae Balotă), al Cercului Literar de la Sibiu. Nu numai că era o pagină vie de istorie literară (avînd eleganța să nu și-o etaleze), dar dispoziția lui pentru calambur, pentru cuvîntul în doi peri, pentru banc (unul din ele, savuros-hermafrodit, cu Baba Novac, altul, plastic-spumos, cu Baba, cu Babicu, așa cum îl alintau învățăceii, și cu portretul Luciei Sturdza Bulandra), îl făceau extrem de stenic în anii aceia, ai ceaușismului agonic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar dacă una cu totul provincială jucîndu-mă deci histrionic, îl rugasem să fredoneze ceva, orice: dezastru! afon total! Știam că va părăsi concertele cum o făcuse altădată cu fotbalul. Venea, meci de meci, la stadion și nu era un spectator oarecare: calambururile lui livresc-picante, rostite foarte sonor, erau gustate și de subțiri, și de mocofani. Un tur și un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a exprimării”, maniera criticului este a unui „cronicar cu sămânță de vorbă”, care prețuiește „risipa, ocolurile, introducerile, parantezele. Până să ajungi să afli ce vrea să spună, trebuie să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au intrat în circuitul oral. O culegere, Întâlniri cu clasicii (1998 ; Premiul Uniunii Scriitorilor), rezumă activitatea de prefațator a criticului, și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
cartea de telefon a numelui, bizar, la care se referă) până la mai multe pagini de text (e vorba, atunci, de schițe sau adevărate nuvele, a căror legătură cu numele pe care îl „lămuresc” e uneori subtilă, neevidentă, fie întemeiată pe calambur, fie motivată de factori greu depistabili, dacă nu deliberat absentă). În selecția numelor și în redactarea „fișelor” se cultivă bizarul, asocierile năstrușnice, iar „caracterizările” formulate la adresa purtătorului unui nume sau al altuia sunt motivate arbitrar, justificate prin recurs la sugestie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
limbajul recenziilor, al cronicilor literare și al „referatelor de carte”, cu toate clișeele lor, și e continuat demersul ludic pe teme onomastice inițiat de Dicționar onomastic, prin numele „autorilor” imaginari „recenzați”, purtătoare de referințe și sugestii sau oferind materie pentru calambururi. Uneori apar nume de autori reali, cărora le sunt atribuite cărți inexistente (Mihail Sadoveanu, În târg la Tananți) sau nepublicate (Mircea Horia Simionescu, Cartea despre femeia esențială și lumile anexe), iar alteori cărți reale sunt recenzate fantezist (George Bacovia, Plumb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
să scoată o nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
subiectul nu părea să-i impresioneze. Unii, pentru a-și arăta indiferența, căscau chiar, din când în când. Renunțau la nepăsarea aceea prefăcută doar când găseau un pretext pentru jocuri de cuvinte. Numele de „Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică. Unde ai plecat, Mitică? La vânătoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi miticiste: Unde te duci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și propria sa obsesie a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic, prin fișe fanteziste și ironice, variind dimensional de la o simplă sintagmă de tip calambur la romane în foileton. Departe de a fi o simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o caliate de carenimeni nu s-ar dori lipsit. În același timp, aproape nu există jurnal tipărit sau vorbit din care cuvîntul "umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de a lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pună în relație opera cu înfățișarea cuiva. Maliția insinuantă, împletirea de contraste, sintagma pe alocuri frapantă îi stau la îndemână în executarea unor șarje care, dincolo de ieftinătăți și alte nepotriveli, își au subtilitatea lor. Vioaie, cu o replică promptă și calambururi urmărind efectul de ilaritate, farsele lui L., Nevasta lui Cerceluș (1910) și Funcționarul de la Domenii (1911), și-au avut micul lor succes la un public dornic să se amuze. Plecând de la motivul clasic al păcălitorului căzut în plasa propriilor urzeli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Pentru el (ca și pentru oricine altcineva), trecutul măreț făcea la Roma ca prezentul să fie comparativ insignifiant. Pentru un agnostic antireligios ca Iorga, bogățiile bisericii constituiau un afront. Nu scăpa ocazia să facă ori de cîte ori putea un calambur pe seama ei. Milano, singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct al călătoriilor lui Iorga, și și-a făcut destul timp ca să cerceteze arhivele și bibliotecile. Vorbea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]