788 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TREMUR TÂRZIU Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Scriu cu umbra serilor pierdute pe caldarâmul așteptării stins, și-mi leg genunchii pe zăpezi trecute ce-au ars în focul de târziu încins. Te-am așteptat cu-obraji de primăveri să bei licoarea-ncinsă-a altor buze, strângând pelinul înroșit din frunze pândind prin dorul viselor
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
maestru în diversiuni de tot felul înțelese imediat ce trebuie să facă și îl împinse pe Denisis aruncându-i o înjurătură pentru ca urmăritorii să creadă că tânărul acela îi stătuse în cale cu colierele sale ieftine, încurcându-l. Denisis căzu pe caldarâm înțelegând gestul. Baraba plecă apoi mergând agale până la primul colț de stradă și făcu ceea ce îl salvase de nenumărate ori în viață. O luă deci la fugă cât îl țineau picioarele știind că asta era singura lui scăpare. Fugi deci
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
snack-bar, la colțul blocului meu, am vrut să traversez către stația de autobuz, printre mașinile parcate lângă trotuar. În momentul acela, parcă m-a înșfăcat cineva de glezne și, fiind cu mâinile ocupate, am căzut, cât eram de lungă pe caldarâm, drept în nas. Nu e o metaforă. E adevărul adevărat. Am căzut direct în nas. O sârmă groasă care ținea loc de gard, îmi împiedicase picioarele și chiar mă rănise. Când îmi spunea cineva înainte, în glumă, că a căzut
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
doar o figură de stil. Acum, metafora se prefăcuse într-o realitate cât se poate de crudă. Prima grijă a mea, între mașini fiind, a fost să-mi scot binișor ochelarii de miopie și să-i așez frumos, alături, pe caldarâm. De ce am făcut acest gest n-o să știu niciodată. Nu se spărseseră. Avusesem noroc. Ar fi putut să-mi sară cioburi în ochi. Tăunița era la câțiva metri distanță, nu fusese pe fază, deja ajunsese pe trotuarul celălalt, la brutăria
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
fărâma imediat ce se răcea, ori cădea greu la stomac. Când s-a întors să-mi spună ceva, nemaivăzându-mă, a făcut câțiva pași înapoi și m-a găsit lungită și lățită, cu ochelarii alături, cu cele două sacoșe zburate pe caldarâm, cu poșeta cât colo. M-am adunat de pe unde eram și i-am spus: -Nu mai văd cu dreptul, nu mai văd cu dreptul... Credeam că mi-am spart ochiul. Am pus mâna la ochi și am simțit prelingându-se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
fost considerat un rezultat al rezistenței sale la căzături încă de pe când, în facultate, jucase rugby în echipa campioană a județului. Desigur, se înșela! Asupra lui veghea norocul fără margini dăruit de zeiță. Pe când se chinuia să se recupereze de pe caldarâm iar în cap îi zumzăia o întrebare stupidă: cum de ajunsese o mașină pe un pasaj pietonal, din vehicul ieși, cu greu, șoferul. Tipul de cocalar cu bostanul ras, maiou, bermude, șlapi, lanțuri de aur la gât și tatuaje cât
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
a adaptării. Ce comparație între lupta de supraviețuire a poporului român cu bătălia de apărare a organismelor împotriva tumorilor cancerigene... și miracolul victoriei celulei viabile în fața celei degenerative! *** Dan Puric, plimbându-se prin Viena, aude parcă pasii lui Eminescu pe caldarâmul străzilor vechii capitale. El înțelege că „cea mai mare carență a poporului român este lipsa încrederii în sine”, așa cum spunea Mihai Eminescu. El știe că poporul român are nevoie să stea cu capul sus in fața lumii, în demnitate. Nicicum
SUFLET ROMÂNESC de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347810_a_349139]
-
o aură de melancolie universală. Îi veni în minte acea seară când, străin, se plimba aiurea pe străzi, cucerit de farmecul Vienei. Câteva trăsuri treceau dinspre Teatrul Imperial spărgând liniștea serii cu zgomotul sacadat al copitelor de cai călcând pe caldarâmul plin de băltoace în care frunzele intraseră-n descompunere, amintind de gropile Bucureștiului pe care-l părăsise decurând, după scurta perioadă a actoriei lui. Să fie acesta orașul cezaro-crăiesc, centrul lumii celei bune? - se întreba el cu regretul că rămăsese
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
a furișat în viața mea; parcă fără el nu mai pot exista! Așa vor ursitorile, vorba maică-si: ursitorile hotărăsc soarta oamenilor!” Stinse lumina, pe masă se jucau razele lunii, furișate printre perdelele de mătase, se-auzeau copitele cailor bătând caldarâmul. Veronica, deși obosită, nu putea să doarmă. Refăcu filmul acelei zile: de dimineață fusese la tratament, fusese pe jos la doctor, făcuse niște injecții și tratamentul cu băi calde, apoi citise versuri din Heinrich Heine în original pe care i
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
zorzoane lingvistice, cartea se așază într-un firesc al veșniciei de zi cu zi. În deruta generalizată a lumii de astăzi, Ciprian Voicilă ne împărtășește ce a auzit, a văzut și a simțit... Cartea aceasta este ca o floare pe caldarâmul unei lumii agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracole se întâmplă întotdeauna lângă noi.” (Laurențiu Dumitru). Sociolog la Muzeul Țăranului Român, scriitorul buzoian Ciprian Voicilă a publicat recent un nou volum dedicat oamenilor deosebiți pe care i-a
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
luminii divine: „alerg spre pădure undeva/ în dreapta cuvintelor/ las deoparte virgulele/ iluzii ale materiei/ punctele mă înconjoară până la sufocare/ salt/ dincolo de mlaștina trecutului, prezentului/ sferă alb-gălbuie mă absoarbe.../ mă trezesc/ copil al iubirii, matur al încercărilor/ las iarna târzie pe caldarâm/ fir de iarbă ating/ citesc fila primăverii / ochi de inimă deschide cerul/ brațul mi-e greu/ piept dezgolit sărută liziera pădurii/ poem de primăvară răsfiră aerul/” (“sprint între a fi și a nu greși ”) Anne Marie Bejliu pledează pentru o
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
tot acel bulgăre de venin ce îi apasă în inimă! Voi încerca să mă rog Domnului mai mult pentru astfel de oameni, sperând că-și vor scutura faldurile grele ale invidiei și poate că nu-și vor mai strivi de caldarâmul răutății, sentimentele. Pentru că vor lovi suflete nevinovate, care își desfășoară, fără nici o vină, existența în preajma lor. Viața este atât de scurtă și ar fi păcat să nu o prețuim! Ce rost are să furăm din clipele ei și să le aruncăm
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
plecări așteptate. alerg spre pădure, undeva, în dreapta cuvintelor las deoparte virgulele. iluzii ale materiei. punctele mă înconjură până la sufocare. salt, dincolo de mlaștina trecutului, prezentului. sferă alb-gălbuie mă absoarbe... mă trezesc. copil al iubirii, matur al încercărilor, las iarna târzie pe caldarâm. fir de iarbă ating. citesc fila primăverii. ochi de inimă deschide cerul. brațul mi-e greu. piept dezgolit sărută liziera pădurii. poem de primăvară răsfiră aerul, printre degetele sătule de amorțiri. 21.02.2012 Referință Bibliografică: de primăvară / Anne Marie
DE PRIMĂVARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346783_a_348112]
-
Naratiune > OCHI DIN LEMN DE ABANOS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 657 din 18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului (imagine preluată de pe google) http://www.trilulilu.ro/muzica-soul/ochi-din-lemn-de-abanos-de-anne-marie-bejliu?related index= O bună dimineață cu erori adâncite în caldarâm... Anesteziată de mișcarea frunzelor ascult copacii cum își usucă trunchiurile înainte de iarnă. Se înșiră povești de dragoste cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
o linie dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza se zbate o clipă, apoi adoarme cu aripile larg deschise cerului. Răsăritul lasă cortina vieții pe jumătate ridicată
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
se întâmpla odată. Acum ei au jeanși cu fermoare, cu turul pantalonilor undeva pe la genunchi, de parcă tocmai au dezbrăcat un individ masiv, de două ori cât ei ca talie, adidași „de firmă” ale căror șireturi pline de mâl atârnă pe caldarâm, un tricou mototolit, tot „de firmă” si, neapărat cu Ipod-ul în urechi. Scuipă pe stradă, își bagă și-și scot tot ce au (de parcă ar avea ce!!) și merg gârboviți, cu mănile adânc înfipte în buzunare, de altfel goale. Ei
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e împins la nesfârșit, Din cenușă nu mai învie Rădăcina nucului din tronul înverzit. Plouă pentru mine cu petale de îngeri, Clopotele bat în dungă unele înfrângeri, Sunt întoarceri efemere în călcâi
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
toți codoșii și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
Cândva, iubind, voiam să mă dizolv în trupul dragei mele, Era ca o magmă, era. La Pompei a murit focul. Am încercat să-ți spun povestea cu Prințul fericit, Apoi am citat din Rumi, ai tăcut ca o piatră de caldarâm, Nu poți judeca pe cel care nimic nu aude. PS. La început nu am observat persoana. Modestia nu este o lipsă, dar aduce mari neajunsuri. Inteligența ei nu se observa, pentru că nu spunea la început nimic. Eu am obiceiul extravertitului-
AM ÎNCERCAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376815_a_378144]
-
asemănător cu o mână sau cu altceva să umbli dezorientat pe străzi ca un zombi fără să știi ce cauți să faci dragoste ca și cum ai bea apă din butoiul Danaidelor să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă de pe caldarâm să-ți revină în minte amintirile cele mai negre curva aruncată din tren, prima și a doua nevastă, ciorile din liziera aceea întunecoasă cu salcâmi și sălcii mereu îmi lipsește câte ceva băga-mi-aș parcă aș fi în două locuri
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri . Lumină caldă al începului de vară parcă o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceață de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au răsunat doar cuvintele doctorului : “.....singura soluție este operația
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și își ștergea lacrimile. Când povestea că a văzut cu ochii ei gloanțele șuierând și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri . Lumină caldă al începului de vară parcă o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceață de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au răsunat doar cuvintele doctorului : ... Citește mai mult LICURICII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri .Lumină caldă al începului de vară parcă o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceață de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au răsunat doar cuvintele doctorului : ... IV. MIHAELA, de Mirela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
cinstiți! mai spuse bătrânul ridicând tonul. Iată, blestemul cu care ați blestemat se va întoarce acum împotriva voastră! Unul din însoțitorii arhiereului se întoarse însă brusc și din câțiva pași fu lângă bătrânul păstor împingându-l, iar acesta căzu pe caldarâm. -Ajunge! spuse arhiereul omului său ridicând o mână. E doar un biet bătrân nebun și inofensiv. Și oricum...timpul îi va distruge pe răzvrătiții aceștia până la unul. Lasă-l! Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) - Al paisprezecelea fragment. / Mihai Condur
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]