1,031 matches
-
izbânzile obținute de califi, rămâne mai departe o opoziție și dezbinare musulmană, astfel prin războaie interne în anul 744 dianstia Omeiadă slăbită, va fi înlăturată de la putere prin răzvrătiții afgani din Korasan sub conducerea lui Abu Muslim (700-755) care devine calif 749, eveniment marcat de începutul dinastiei Abbasid. După instaurarea noii dinastii ajunge Irakul cu capitala Bagdad centrul politic al califatului. ul cunoaște o înflorire economică și culturală în timpul califului Harun al-Rașid (786-809) care devine renumit prin basmele arabe „1001 de
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
afgani din Korasan sub conducerea lui Abu Muslim (700-755) care devine calif 749, eveniment marcat de începutul dinastiei Abbasid. După instaurarea noii dinastii ajunge Irakul cu capitala Bagdad centrul politic al califatului. ul cunoaște o înflorire economică și culturală în timpul califului Harun al-Rașid (786-809) care devine renumit prin basmele arabe „1001 de nopți” povestite de Șeherezada. Prin creșterea aparatului administrativ și a birocrației, califii cedează din puterea politică, demnitarilor de stat ca de exemplu vizirii. Aceasta atrage după sine și fragmentarea
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
ajunge Irakul cu capitala Bagdad centrul politic al califatului. ul cunoaște o înflorire economică și culturală în timpul califului Harun al-Rașid (786-809) care devine renumit prin basmele arabe „1001 de nopți” povestite de Șeherezada. Prin creșterea aparatului administrativ și a birocrației, califii cedează din puterea politică, demnitarilor de stat ca de exemplu vizirii. Aceasta atrage după sine și fragmentarea imperiului în secolul IX în emirate independente (ca: Aghlabizi, Tulunizi, Tahirizi și Samanizi). La începutul secolului al X-lea fragmentarea politică continuă prin
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
X-lea fragmentarea politică continuă prin formarea de califate independente în Maghreb și Andaluzia a dinastiei Fatimide și Umayyade. Pe la mijlocul secolului X califatul din Bagdad pierde definitiv controlul politic, puterea fiind preluată de buyzi persani respectiv de turci (Seliuken (1038-1194)), califii devenind numai conducători spirituali ai musulmanilor. Urmează o perioadă în secolul al XII-lea când califii reușesc să recâștige influența politică. ul din Bagdad este distrus și prădat în 1258 de mongoli, sub conducerea lui Hulagu (1217-1265), nepotul lui Ginghis
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
Fatimide și Umayyade. Pe la mijlocul secolului X califatul din Bagdad pierde definitiv controlul politic, puterea fiind preluată de buyzi persani respectiv de turci (Seliuken (1038-1194)), califii devenind numai conducători spirituali ai musulmanilor. Urmează o perioadă în secolul al XII-lea când califii reușesc să recâștige influența politică. ul din Bagdad este distrus și prădat în 1258 de mongoli, sub conducerea lui Hulagu (1217-1265), nepotul lui Ginghis Han. Unii din membrii dinastiei reușesc să se refugieze în Egipt; astfel un prinț Abbasid în
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
și prădat în 1258 de mongoli, sub conducerea lui Hulagu (1217-1265), nepotul lui Ginghis Han. Unii din membrii dinastiei reușesc să se refugieze în Egipt; astfel un prinț Abbasid în 1261, ajutat de sultanul mamelucilor Baibars (1223 - 1277), va fi calif pe tronul din Cairo, având însă numai o funcție spirituală. Conform legendei șiite, califii sunt descendenții lui „Ali ibn Abi Talib” și soției lui „Fatima”, fiind întemeiat în anul 909 un califat în Ifriqiya (Tunisia, Algeria de est și Tripolitania
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
Han. Unii din membrii dinastiei reușesc să se refugieze în Egipt; astfel un prinț Abbasid în 1261, ajutat de sultanul mamelucilor Baibars (1223 - 1277), va fi calif pe tronul din Cairo, având însă numai o funcție spirituală. Conform legendei șiite, califii sunt descendenții lui „Ali ibn Abi Talib” și soției lui „Fatima”, fiind întemeiat în anul 909 un califat în Ifriqiya (Tunisia, Algeria de est și Tripolitania) extinzându-se în toată Algeria, Siria, Sicilia și Egipt, ajungând ca în1059 să controleze
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
929 împreună cu urmașii săi Califatul din Cordoba care se va fragmenta în anul 1031. In secolul XII și XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de azi) asupra califatului din Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă și Umayyadă) nu sunt recunoscuți de califii suniți din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
în anul 1031. In secolul XII și XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de azi) asupra califatului din Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă și Umayyadă) nu sunt recunoscuți de califii suniți din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de azi) asupra califatului din Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă și Umayyadă) nu sunt recunoscuți de califii suniți din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii osmani turci să întemeieze Califatul Osmanilor (1517-1924
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă și Umayyadă) nu sunt recunoscuți de califii suniți din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii osmani turci să întemeieze Califatul Osmanilor (1517-1924). Titlul religios de calif fiind pretins de sultani mai ales în secolul XIX, prin care caută să realizeze unirea religioasă a
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii osmani turci să întemeieze Califatul Osmanilor (1517-1924). Titlul religios de calif fiind pretins de sultani mai ales în secolul XIX, prin care caută să realizeze unirea religioasă a musulmanilor contra atacurilor tot mai intense a lumii creștine. După înfrângerea definitivă a Osmanilor în anul 1918 (Primul război mondial), sultanul este înlăturat
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
1923, iar în 1924 guvernul turc desființează califatul. Hotărârea guvernului turc de desființare a califatului, produce proteste în lumea musulmană. Regele „Husain ibn Ali” din (vestul Arabiei) Hedșa (1917-1924) susținut de englezi pretinde ca urmaș a lui Mohamed titlul de calif, această pretenție fiind spulberată de regele Arabiei Saudite „Abd al-Aziz al Saud” din Nadshd (1923-1953) care ocupă Mekka.In anul 1926 încearcă Congresul Musulman în Cairo alegerea unui calif, încercare care eșuează, la fel ca și încercările lui „Metin Kaplan
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
susținut de englezi pretinde ca urmaș a lui Mohamed titlul de calif, această pretenție fiind spulberată de regele Arabiei Saudite „Abd al-Aziz al Saud” din Nadshd (1923-1953) care ocupă Mekka.In anul 1926 încearcă Congresul Musulman în Cairo alegerea unui calif, încercare care eșuează, la fel ca și încercările lui „Metin Kaplan” și „Hizb-ut-Tahrir”. Urmașii conducătorului politic și religios „Muhammad Ahmad al-Mahdi” (1844-1885) din Sudan se întitulează de asemenea ca și califi, azi fiind denumiți „al-Khalifa” cu reședința în Omdurman. Revolta
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
anul 1926 încearcă Congresul Musulman în Cairo alegerea unui calif, încercare care eșuează, la fel ca și încercările lui „Metin Kaplan” și „Hizb-ut-Tahrir”. Urmașii conducătorului politic și religios „Muhammad Ahmad al-Mahdi” (1844-1885) din Sudan se întitulează de asemenea ca și califi, azi fiind denumiți „al-Khalifa” cu reședința în Omdurman. Revolta condusă de „Muhammad Ahmad al-Mahdi” contra colonialismului este una dintre cele mai reușite mișcări africane. Califatul din Omdurman durează o perioadă de 15 ani, fiind distrus în 1898 de trupele militare
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
De-a lungul timpului, a fost cucerit de români, bizantini ,arabi și otomani, fiind astăzi un important centru economic, cultural, comercial și politic. Damascul a fost prima capitala a noii lumi arabe, a Imperiului Umeyad, incepand cu anul 636, sub califul Umăr. Istoria Damascului și a Siriei este apoi legată de schimbările de dominație arabă din zonă. În 1400, Siria a căzut pentru 100 de ani sub dominația mongola. Pentru următorii 400 de ani, sirienii au fost ocupați de Imperiul Otoman
Damasc () [Corola-website/Science/299927_a_301256]
-
târzii susține că biserică nu a fost distrusă din cauza picturilor în mozaic ce înfățișau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului. În 637, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost capturat de către armatele musulmane, 'Umăr ibn al-Khattăb', al doilea Calif, a promis că Biserică Nașterii Domnului va fi protejată pentru a fi folosită de creștini. O moschee dedicată lui Umăr(Moschea lui Umăr) a fost ridicată chiar lângă biserică, pe locul unde se considera că Umăr s-a rugat. Betleemul
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
bine prezervata și foarte venerata ce există în oraș. În 985 geograful arab Al-Muqaddas vizitând Betleemul s-a referit la biserică cu următoarele cuvinte: “Biserică lui Constantin nu are asemănare în zonă.” În 1009 în timpul domniei celui de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțata de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia. Biserică Nașterii Domnului și „Drumul de pelerinaj” din Betleem
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
ruinele din Templul lui Solomon, unde s-ar fi ascuns inițial Sfântul Graal. Este o locație importantă și pentru musulmani. Se spune că aici este piatra de pe care s-a ridicat la cer Mohamed, iar în secolul al VII-lea, Califul Abd al Malik a construit o importantă moschee, Domul din Piatră. Cruciații au transformat-o în catedrală, numind-o Templum Domini, și astfel și-au luat numele de Templieri. Catedrala a devenit un model pentru catedralele Templierilor, precum Catedrala templului
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă de dinainte ca profetului Muhammad să-i fie revelat mesajul coranic, apariția islamului este cea care poate fi considerată catalizatorul caligrafiei arabe. Odată ce revelația coranică a fost notată, pentru prima dată, în timpul califului 'Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui Dumnezeu, ca o dovadă a preamăririi Lui. Tocmai datorită acestei considerații pe care musulmanii o acordă cuvântului, caligrafia este privită ca fiind cea mai
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
acestei arte o atenție deosebită. Printre părinții caligrafiei se numără al-Rayhani, creatorul stilului cu același nume, cel ce a trăit în timpul domniei lui al-Ma'mun. Un altul este ibn Muqlah, vizirul căruia i-a fost tăiată mâna dreaptă de către calif, însă a continuat să scrie elegant cu mâna stângă, sau chiar legându-și condeiul de ciotul mâinii drepte, sau ibn-al-Bawwab, inventatorul stilului "muhaqqaq." Caligrafii erau unii dintre cei mai bine priviți oameni în comunitatea islamică, bucurându-se de respectul celor
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
-lea, se puteau distinge douăzeci și una de caligrafii. Până în zilele noastre au supraviețuit doar câteva, respectiv șase: "thuluth, naskhi, muhaqqaq, rayhani, riqa" și "tawqi." Aceste șase stiluri sunt individualizate și supuse unor reguli riguroase stabilite de caligraful și vizirul a trei califi abbasizi, Abu Ali Ibn Muqlah (m. 940). Acesta a stabilit un set de reguli conform cărora lungimea, lățimea și diametrul literelor sunt calculate după un sistem de proporții, având la bază punctul rombic trasat de vârful "kalamului" („condei din trestie
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
regele Carol al V-lea a ordonat construcția unui palat aici - care nu a fost niciodată terminat - ansamblul s-a conservat bine. Un alt obiectiv turistic este Palacio de Generalife (literal "Yannat al-arif" înseamnă "Grădina Arhitectului"), reședința de vară a califilor. Palatul Alhambra, Grădinile Generalife (Alhambra) și cartierul Albaicín din Granada au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Albaicin se găsesc "cuevas", renumitele locuințe ale gitanilor din peșteri. În centru se află catedrala din timpul
Granada () [Corola-website/Science/297878_a_299207]
-
Monarhiile teritoriale au luat naștere prin impunerea stăpânirii unui grup cu potențial militar ridicat asupra unui teritoriu întins și asupra unei populații cu un număr mare de producători, majoritatea agricultori. Monarhul care conducea purta titluri diverse ca : împărat, rege, șah, calif, sultan, țar, cneaz, domn, principe. Formele de structurare a societății erau diverse. Societatea era divizată în monarhul care își pretindea originea divină și dreptul familiei/dinastiei sale de a domni; categorii cu statut social privilegiat, cu atribuții speciale în funcționarea
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
monarh și divinitate. Marele Incaș se consideră "Fiul Soarelui", în multe state politeiste, suveranii declarându-se descendenții zeilor. În statele europene creștine s-a adoptat practica ungerii monarhului, ca formă de transmitere a unui har de origine divină. În Islam, califii erau considerați locțiitori ai profetului și șefi ai comunităților credincioșilor, exponenți ai voinței lui Allah. Afirmarea rolului monarhului de promotor al păcii și garant al justiției încuraja supușii de a se adresa justiției regale ce era o formă de de-
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]