6,140 matches
-
Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În formol (cum făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră În vacanța de primăvară)?... Nu. Așa ceva era exclus. Pistruiatul avea dreptate... Nu departe, pe vechiul drum forestier, trecu un camion cu câțiva oameni În remorcă. Erau zilieri. Am Înconjurat repede trupul Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru oameni deștepți.Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru babele cronicărese frustrate. Teatrul se face pentru spectatorii care rup biletul - șoferi de camioane, coafeze, ingineri, maiștri militari”... Păi, nu mai Înțeleg : domnul Călinescu eșuează că face teatru pentru deștepți, ori pentru șoferi și maiștri militari? Sau montările lui cad, indiferent de compoziția socială a publicului?... Într-alt interviu, tot un popular histrion, Marian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dumnealui. Așa că grijile lui nu erau legate doar de subtilizarea acelor materiale, ci și de dibăcia confraților. Și de parcă nu erau îndeajuns toate problemele astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi știa și pe gunoieri. Ar fi putut încerca o chestie lucrativă cu ăștia, dar erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare ecologice, pe malul Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi că le țiu la vedere, să să bunghească toți gherțoii dă lucrare?" Spune cu năduf: "Acu' te pomenești că te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băiatule, așa e, mă!", spuse portarul cu gândul deja în altă parte. Se opinti la un cadru masiv: "Hai, bagă mare, Vergilică!" Colegul întru afaceri nu se lăsă mai prejos și puse umărul cu vrednicie. Într-o jumătate de oră camionul a fost încărcat. Înainte să plece, șoferul se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu vrednicie. Într-o jumătate de oră camionul a fost încărcat. Înainte să plece, șoferul se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pornește motorul. Nea Vasile deschide poarta, uitându-se în susul și în josul străzii. Liber. Se duce în mijlocul ei și îl dirijează cu dibăcie pe Virgil, așezat în așa fel încât acesta să-l vadă prin oglinda retrovizoare. O dată ieșit cu camionul din curte, amicul îi strigă: Deci, bre, ne găsim la șapte, la Costi, să-ți marc banu'." Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai comentează și ambalează motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai camionul pe aici. Văd sigla mare a ADP-ului și se resemnează. Virgil rânjește mulțumit: "Bă, baștanilor, aveți voi mașini bengaloase, da' io sunt tăticu' vostru acia!" Stăteam cu Dorinel și cu ceilalți cinci tupilați după o cercevea putrezită, lângă intrarea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
argumenta Bolboreasca, ci "fiindcă era nisip d-ăla bunu', nu ca ăla nasol de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești vechi. Evident, dom' Petrică folosea găleata de plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn În blocajul care se produsese spre Via Moccacino. Unii martori susțin că doar o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incomplet, pentru că nu-mi amintesc aproape deloc, ce ciudat, contururile feței tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
greu e să poți traversa o șosea aglomerată. Când am ajuns dincolo, hârtia mea tocmai fusese ridicată În aer de un vârtej, alături de rămășițe de ziare și frunze, iar apoi părăsise vesela horă pentru a se prinde În siajul unui camion care mergea spre linia orizontului, pe care se decupau trabucurile verticale ale turnurilor de gudron. Mașina mea era parcată de cealaltă parte a drumului, așa că am sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În trombă. Pentru cursele-n afara orașului, percep tarif dublu, m-a anunțat el. Dacă e urmărire, suma se dublează Încă o dată. Politica firmei. Ambele benzi erau pline de mașini care, simțind apropierea ieșirii din oraș, Începuseră să ia viteză. Camionul se afla cam la o sută de metri În fața noastră și am văzut cum foaia se strecura Înăuntru pe lângă marginea prelatei. — În cazul În care iese cu Împușcături, suma se dublează din nou, a zis moșul, scoțând tacticos un pistol
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atunci la plic și vede că adresa scrisă acolo era, de fapt, a vecinului. Plicul fusese pus din greșeală În cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când eram gata-gata să țâșnim pe lângă camion și să-l tragem pe dreapta, hârțoaga s-a săltat Însă peste muchia benei și a sărit din mers, agățându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când eram gata-gata să țâșnim pe lângă camion și să-l tragem pe dreapta, hârțoaga s-a săltat Însă peste muchia benei și a sărit din mers, agățându-se o secundă de ștergătorul unui Ford din spatele nostru, iar apoi, după ce-a descris un looping grațios, a trecut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și În cele din urmă ar fi luat-o razna. Vic observase cîndva că ea se temea chiar și de Întîmplări dintre cele mai mărunte, În principiu inofensive, cum ar fi, de exemplu, faptul că mergeau cu mașina În urma unui camion Încărcat cu sticle de bere. Își imagina cu prea mare ușurință cum o sticlă ar sări din ladă, peste oblonul camionului, și ar lovi parbrizul mașinii În care se aflau. Desigur, consecințele unei astfel de eventualități nu puteau fi decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dintre cele mai mărunte, În principiu inofensive, cum ar fi, de exemplu, faptul că mergeau cu mașina În urma unui camion Încărcat cu sticle de bere. Își imagina cu prea mare ușurință cum o sticlă ar sări din ladă, peste oblonul camionului, și ar lovi parbrizul mașinii În care se aflau. Desigur, consecințele unei astfel de eventualități nu puteau fi decît dezastruoase. El Încerca uneori să o ajute. Fie că-i recomanda mărirea dozei de calciu, știut fiind că lipsa ionilor de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ionilor de calciu În organism determină o anumită irascibilitate anxioasă, fie că o Îndemna să-și stimuleze gîndirea rațională prin argumente logice. — Christina, fii un pic lucidă, dacă poți: o sticlă cu bere nu poate sări pur și simplu din camion numai din cauză că noi mergem În urma lui. Christina era Însă convinsă că poate, atunci cînd camionul nimerește vreo groapă În asfalt. Bine, să acceptăm, insista calm Vic, dar nu e obligatoriu ca sticla aceea să cadă pe mașina noastră. Nici Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și stimuleze gîndirea rațională prin argumente logice. — Christina, fii un pic lucidă, dacă poți: o sticlă cu bere nu poate sări pur și simplu din camion numai din cauză că noi mergem În urma lui. Christina era Însă convinsă că poate, atunci cînd camionul nimerește vreo groapă În asfalt. Bine, să acceptăm, insista calm Vic, dar nu e obligatoriu ca sticla aceea să cadă pe mașina noastră. Nici Christina nu susținuse că ar fi obligatoriu, ci numai că ar fi posibil. Și asta, fiindcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e obligatoriu ca sticla aceea să cadă pe mașina noastră. Nici Christina nu susținuse că ar fi obligatoriu, ci numai că ar fi posibil. Și asta, fiindcă citise În The Baakho Monitor despre o Întîmplare asemănătoare, În urma căreia mașina din spatele camionului a intrat Într-un stîlp - conducătorul auto a murit pe loc, iar ceilalți pasageri au ajuns la spital, În stare deosebit de gravă. În cele din urmă, Vic Înțelese: de fapt, ea se temea de sfîrșitul lumii - toate celelalte spaime, temeri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că va lipsi mai multe zile și Îi ceruse să nu vorbească nimănui despre asta. Apoi făcuse o glumă, amintindu-i ceva de astă-vară, cînd plecaseră În excursie pe munte. „Mai ții minte cum te-ai speriat cînd mergeam În urma camionului cu ambalaje de bere? ... Te-ai speriat că mergeam prea aproape și ar putea sări din el o sticlă goală peste mașina noastră?...“ Ca din Întîmplare, În timp ce vorbeau, aplecați peste masa din bucătărie, degetul lui arătător Începu să deseneze, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă degrabă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]