1,232 matches
-
controlate sau recunoscute de stat în Franța, cu peste 70 de milioane de vizitatori, iar în Statele Unite, din 1965, vizitele au crescut într-un sfert de secol de la două sute la cinci sute de milioane pe an82. Statistici deja îngrijorătoare. Proliferarea canceroasă a celulelor sau asfixia prin obstruare sunt scenarii cunoscute. Toată lumea scrie cărți: sfârșitul culturii livrești. Toată lumea are mașină: sfârșitul erei automobilului. Va trebui să spunem mâine: toată lumea vede imagini, nimeni nu le privește? De unde vine paradoxul unei morți-apoteoză, care ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tumorilor cu grad redus de diferențiere, prezența PgR se asociază cu o probabilitate mai mică de metastazare. Valoarea prognostică a PgR este scăzută la pacientele fără adenopatie axilară. Studiul receptorului progesteronic, a cărui sinteză în liniile de cultură de celule canceroase mamare este estrogen indusă, este un martor al funcționalității ER. Faptul că peste 20% din tumorile ER+PgR+ nu răspund la terapia hormonală implică necesitatea de a apela și la alți markeri ai stării funcționale a ER. Analize retrospective arată
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
alți factori de prognostic nefavorabil (absența ER, aneuploidia). Una din formele mutante ale genei p53 poate fi transmisă ereditar în cazul sindromului Li Fraumeni. Gena nm23 este localizată pe cromosomul 17q21 și determină suprimarea capacității de metastazare a celulelor mamare canceroase [244]. Gena PTEN prezintă adesea forme mutante în tumorile primare, dar rata scăzută de mutații somatice PTEN în cancerul glandei mamare a dus la discuții privind rolul său supresor [347]. Mutațiile PTEN în liniile germinale în boala Cowden predispun la
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
tumorilor cu grad redus de diferențiere, prezența PgR se asociază cu o probabilitate mai mică de metastazare. Valoarea prognostică a PgR este scăzută la pacientele fără adenopatie axilară. Studiul receptorului progesteronic, a cărui sinteză în liniile de cultură de celule canceroase mamare este estrogen indusă, este un martor al funcționalității ER. Faptul că peste 20% din tumorile ER+PgR+ nu răspund la terapia hormonală implică necesitatea de a apela și la alți markeri ai stării funcționale a ER. Analize retrospective arată
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
alți factori de prognostic nefavorabil (absența ER, aneuploidia). Una din formele mutante ale genei p53 poate fi transmisă ereditar în cazul sindromului Li Fraumeni. Gena nm23 este localizată pe cromosomul 17q21 și determină suprimarea capacității de metastazare a celulelor mamare canceroase [244]. Gena PTEN prezintă adesea forme mutante în tumorile primare, dar rata scăzută de mutații somatice PTEN în cancerul glandei mamare a dus la discuții privind rolul său supresor [347]. Mutațiile PTEN în liniile germinale în boala Cowden predispun la
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
similare cu cele utilizate pentru ER. Anticorpii mono clonali sunt mai recent introduși în studiu și sunt utili pe materiale fixate în formalină sau în studiul aspiratelor [371]. Studiul receptorului progesteronic, a cărui sinteză în liniile de cultură de celule canceroase mamare este estrogen indusă, este un martor al funcționalității ER. Faptul că peste 20% din tumorile ER+PgR+ nu răspund la terapia hormonală implică necesitatea de a apela și la alți markeri ai stării funcționale a ER. Analize retrospective arată
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
generic „sindromul de rupere cromozomală”, manifestat prin fragilități cromozomale crescute, observate și în culturi celulare la persoanele cu Xeroderma pigmentosum și Ataxia telangiectazia care au un risc crescut de neoplazie. Au existat numeroase discuții referitoare la natura ereditară a maladiei canceroase. Probabilitatea apariției unui proces neoplazic nu se supune însă regulilor generale de transmitere de la părinți la descendenți a altor patologii ereditare care au un pattern de ereditate mendeliană. Numai că toate proliferările neoplazice au o anumită componentă ereditară, deoarece apar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este reluată numai dacă sunt recultivate la densitate mai mică. Dimpotrivă, celulele tumorale continuă să se dividă la densități din ce în ce mai mari, în condițiile aportului nutritiv reînnoit. Aceasta este rațiunea unor scheme de dietă naturistă recomandată în strategia terapeutică a bolii canceroase, în care aportul de substanțe hrănitoare se cere a fi cât mai redus posibil. Din păcate, spre deosebire de celulele normale, celulele transformate malign au o dependență redusă față de factori de creștere extracelulari și pot prolifera chiar și în absența acestora, ceea ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
relatează că au cercetat proteinele prezise din această schiță a genomului uman pentru identificarea paralogilor genelor supresoare de tumori cunoscute, fără să fi identificat noi gene. După aceea, autorii au analizat posibilitatea cercetării directe a modificării secvențelor oncogenice în celulele canceroase prin compararea secvențelor genomice tumorale cu secvențele din schița genomului uman. Aparent, au fost detectate transcripte himerice (de pe oncogene de fuziune - generate de translocații cromozomale, ale căror capete se cartează în locații genomice diferite) deopotrivă în țesuturi normale și în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de celule mutante care prin valuri de proliferare neîngrădită va constitui o tumoră ce invadează țesutul în care se formează. Mutații suplimentare în gene țintă relevante produc celule care invadează țesuturile înconjurătoare și metastazează. Autorii acestui articol apreciază că maladia canceroasă este cea mai comună boală genetică în lumea vestică în care una din trei persoane face cancer și una din cinci asemenea persoane moare din cauza acestei boli. Au fost identificate peste 100 oncogene dominante și aproximativ 30 oncogene recesive (gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
îl prezintă Cisplatinul, la specia murină și Adrimedacul, la specia umană. Nu este exclus ca asemenea remanieri cromozomale să afecteze protooncogenele normale și să le convertească în oncogene celulare active, de unde rezultă riscul utilizării unor asemenea substanțe medicamentoase în terapia canceroasă, necesitatea prudenței în utilizare și a instituirii unui monitoring atent al efectelor lor. Datele științifice atestă că P53 joacă un rol dual în răspunsul celulelor la lezarea ADN, această proteină fiind necesară atât pentru apoptoză, cât și pentru blocarea celulelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ce a urmat să le infecteze, dar totodată a devenit defectiv pentru propria multiplicare. Această descoperire epocală a lui Bishop și Varmus a avut un mare impact asupra strategiei de studiu al fenomenului carcinogenezei, precum și asupra abordărilor terapeutice în maladia canceroasă. Au fost descoperite numeroase oncogene virale ca variante ale protooncogenelor celulare care suferind mutații au pierdut capacitatea de a asigura, prin produșii lor, reglarea desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că nu a existat primul eveniment mutațional, fie că traumatismul nu a fost însoțit de succesiunea de evenimente prezentată speculativ, mai sus. Metodele moleculare actuale fac posibilă testarea experimentală a ipotezei genezei posttraumatice a neoplaziei în diferite tipuri de boală canceroasă. Tumora Wilms este desemnată WT și reprezintă neoplazie renală la copii. Alături de retinoblastom (RB), WT reprezintă una dintre cele mai studiate malignități ereditare umane. Gena malignizantă este desemnată wt1 și a fost cartată 11p13. Analiza RFLP demonstrează că în WT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o distribuție inegală a cromatinei, în celulele fiice. În anul 1914, Theodore Boveri a formulat TEORIA CROMOZOMALĂ A ORIGINII CANCERULUI, potrivit căreia distribuția neechilibrată a cromatinei, ca urmare a desfășurării unor mitoze asimetrice, stă la baza creșterii dereglate a celulelor canceroase. Boveri a afirmat că tumorile maligne se caracterizează printr-o constituție cromozomală anormală. În plus, Boveri a afirmat că orice eveniment care determină anomalii cromozomale conduce totodată la malignizare, anticipând ideea originii monoclonale a neoplaziilor, precizând că „fiecare tumoră își
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prezintă frecvent LOH la pacientele cu cancer mamar. Studiile realizate de Seitz și colaboratorii (1998) și Sobol și colaboratorii (1994) în această direcție nu au fost însă concludente. Liu și colaboratorii (2007) au comparat profilul de expresie genică al celulelor canceroase de sân cu tumorigenicitate redusă CD44 + CD24 cu acela al celulelor epiteliale normale. Genele care se exprimă diferențiat au fost utilizate spre a genera o semnătură genică a „invazivității”, desemnată IGS186. Semătura genică de „invazivitate” IGS a fost corelată pozitiv
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
01). Semnătura genetică a celulelor tumorale mamare combinată cu semnătura ca răspuns la rănire (WR), se asociază puternic cu trăsături clinice ale persoanelor cu cancer de sân. Cercetările au arătat că în diferite tumori, numai o mică subclasă de celule canceroase sunt realmente tumorigenice. Liu și colaboratorii (2007) au arătat că în cancerul de sân doar o mică populație de celule canceroase se caracterizează prin expresia lui CD44 și prin absența expresiei sau expresia la nivele foarte reduse a CD24. Aceste
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale persoanelor cu cancer de sân. Cercetările au arătat că în diferite tumori, numai o mică subclasă de celule canceroase sunt realmente tumorigenice. Liu și colaboratorii (2007) au arătat că în cancerul de sân doar o mică populație de celule canceroase se caracterizează prin expresia lui CD44 și prin absența expresiei sau expresia la nivele foarte reduse a CD24. Aceste celule au capacitate tumorigenică atunci când sunt injectate la șoareci imunodeficienți. Restul sunt celule netumorigenice și nu au această capacitate. Populația de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN, fără a modifica structura acestora (secvența de nucleotide). Studiile de epigenetică au adus clarificări asupra rolului remodelării cromatinei și reglajului genetic în tumorigeneză (Jones și Laird, 1999) și au oferit noi direcții de abordare a strategiilor terapeutice în maladia canceroasă. Există dovezi asupra rolului important deținut de activitățile de remodelare a cromatinei în cancerele umane (Wolffe, 2001). De exemplu, două tipuri de leucemii: leucemia mieloidă acută (AML -Acute Myeloid Leukemia) și leucemia promielocitică acută (PML - Acute Promyelocytic Leukemia) sunt cauzate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în metabolismul celular, sau chiar poate bloca pe termen lung această stare inactivă a genelor. În ultimii 40 de ani, au fost realizate numeroase studii care au demonstrat că există diferențe majore în profilul de distribuție a 5-metilcitozinei, între celulele canceroase și celulele normale (tabelul 27.1). Există trei mecanisme principale prin care metilarea situsurilor CpG ar putea contribui la fenotipul oncogenic (Jones și Laird, 1999; Jones și Baylin, 2002; Herman și Baylin, 2003): 1. hipometilarea genomică ce conduce la instabilitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
metiltransferaza). De asemenea, situsurile CpG metilate pot fi ținte pentru unii carcinogeni chimici. Fiecare dintre aceste alterări contribuie la inițierea, progresia și menținerea stării de transformare malignă. Ele pot contribui și simultan la alterarea homeostaziei mecanismelor epigenetice, determinând apariția fenotipului canceros. Hipometilarea genomică este una dintre cele mai frecvente modificări epigenetice întâlnită în numeroase tipuri de cancer (Feinberg și Vogelstein, 1983; Kim și colab., 1994; Bedford și van Heden, 1987; Ehrlich, 2002; Herman și Baylin, 2003). Modalitățile prin care hipometilarea ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dintre cele mai frecvente modificări epigenetice întâlnită în numeroase tipuri de cancer (Feinberg și Vogelstein, 1983; Kim și colab., 1994; Bedford și van Heden, 1987; Ehrlich, 2002; Herman și Baylin, 2003). Modalitățile prin care hipometilarea ADN conduce către un fenotip canceros sunt multiple. De exemplu, la numeroși pacienți cu imunodeficiență, instabilitate centromerică, anomalii faciale asociate cu diferite tipuri de cancer s-a constatat că heterocromatina pericentromerică de la nivelul perechilor de cromozomi 1 și 16 este hipometilată, conducând la instabilitatea cromatinei (Okamo
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
relativ de transcripție este determinat de semnalele celulare (săgețile negre scurte) care influențează cantitățile complexelor și starea post-translațională, în special, starea de acetilare a histonelor și a altor proteine. B. Promotorul într-o stare de hipermetilare aberantă dintr-o celulă canceroasă (stelele negre reprezintă CpG-uri metilate din secvența genică. În acest scenariu, complexul activ de transcripție este redat ca fiind dispersat și fără a avea acces la ADN, pe când un nou complex represor se asociază strâns la duplexul ADN prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nivelul regiunilor codificatoare comparativ cu mutațiile genice. Schimbările în metilarea ADN pot constitui markeri epigenetici în definirea stărilor de risc în monitorizarea strategiilor de prevenire, de obținere de date relevante pentru un diagnostic precoce și de urmărire a prognozei maladiei canceroase. În atenția actuală a cercetătorilor se află elucidarea modului în care hipermetilarea promotorului determină silențierea genică și modul în care pierderea metilării modifică structura cromatinei. Există și un impact clinic, medical al acestor cercetări. Cel mai potrivit lucru este utilizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
modul în care pierderea metilării modifică structura cromatinei. Există și un impact clinic, medical al acestor cercetări. Cel mai potrivit lucru este utilizarea evenimentelor de hipermetilare a insulelor CpG ca biomarkeri. Schimbările de la nivelul promotorului oferă un semnal pozitiv celulei canceroase și acestea pot fi detectate prin aplicarea tehnicii PCR (modificata astfel încât să se deosebească de tehnica PCR utilizată în detecția mutațiilor) pe baza căreia se poate stabili riscul de a face cancer, diagnoza precoce a cancerului și prognoza acestuia (Wong
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
baza căreia se poate stabili riscul de a face cancer, diagnoza precoce a cancerului și prognoza acestuia (Wong și colab., 1999; Belinsky și colab., 1998). În prezent, analiza hipermetilării ADN constituie o cale promițătoare în monitorizarea debutului și progresiei maladiei canceroase (Baylin și Herman, 2000). Studiul genelor care sunt silențiate în celulele neoplazice este de o importanță majoră pentru înțelegerea mecanismelor care contribuie la inițierea și menținerea fenotipului canceros. De asemenea, aceste cercetări ar putea servi la înțelegerea mecanismelor de inițiere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]