2,383 matches
-
cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la al treilea cer.
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului C R E Z U L U N E I M A M E Mamei lui Ionuț, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!... Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu. Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată, Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Știu că n-am să te mai văd
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
cu zborul nopții / mai fierbinte / decât trăsnetele...” (Într-o domnie) - prin adâncirea-n misterul unei „domnii” - întretăiere a unui vis celest, „zbor al nopții” - mantie cu străfulgerări ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză și franceză, dăltuite în aură poetică, valsează „prin flacăra/ fulgului de lumină...” / „... par la flamme /du
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
de stele, Și fără grijă, le împărțeam zâmbind, Dănțuind frenetic ca-ntr-un joc de iele, Pasiune pură ruptă din cuvânt. Codrii seculari se prindeau cu luna, Și-mpleteau dorințe pe un fir de păi, Susurând, izvoare străbăteau pășunea... Licuricii, candelele coltului de răi. Zorii m-au găsit în brațele tale, Mă scăldam în ochii care ma priveau, Toate îmi păreau atât de ireale, Stelele în ceruri se rostogoleau. Ce coșmar trăit-am în aceste zile... Se făcea că timpul pe
COȘMAR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364372_a_365701]
-
după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare: Ochiul magic al iubirii până unde pleoapa bate? Referință Bibliografică: Verde crud / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
ca să-l amețească. Când vine toamna să culeagă, Înjură că recolta-i slabă, Dar uită că, la normă-ntreagă, Atâți-au fost: un moș și-o babă! Și iarăși stă cu mâna-ntinsă, Lui Dumnezeu cerându-i mană, Și-n candela mereu aprinsă Așteaptă veșnic de... pomană! Referință Bibliografică: Mai ară, Doamne, câte unul / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAI ARĂ, DOAMNE, CÂTE UNUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364496_a_365825]
-
de altcineva și cu totul altfel, când o simți apropiindu-se cu pași din ce în ce mai mari, cum o simt eu acum. Am primit viața, această flacără divină la naștere și, la soroc, ea trebuie restituită. Când se termină uleiul, se stinge candela. Punct. Aceasta în sine nu este o tragedie. Tragedia constă în sentimentul irosirii vieții. Când faptele noastre nu sunt în stare să ne răscumpere în fața eternității. Pentru că fiecare viață are o miză. Dar miza vieții mele, care să fi fost
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Mențiune - Ana Bezem Cireșii-nfloriți- luminează-n alb și luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Copac desfrunzit - se presupune c-a fost iubit de vânturi Mențiune - Doina Bogdan Licăr în pipă - rotocoale de fum sprijină norii Mențiune - Corneliu Beldiman în același geam - lumina candelei și floarea de gutui Etapa 79 - 25 V 2009 Locul I - Dan Norea ninge liniștit - în spatele dricului doar un câine șchiop Locul II - Virginia Popescu aversă de mai - rămase pe o bancă doar două nume Locul III - Ion Rășinaru vulturul
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului autori: Ovidiu Ardelean și Anne Marie Bejliu brazi în lumină focul viu clocotește eternă viață (AM) tandre sunete flautul sufletului viul foc-șarpe... (O) gândul candelă trup de foc viu tresare fuior de trăiri (AM) foc viu dansează înconjurat de ape ...perfecțiune... (O) adânc de ape viață verde ascunde flacără vie (AM) flacăra verde nemuritoare arde foc viu în inimi (O) inimi de piatră cenușa iubirilor
FOCUL VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361565_a_362894]
-
porții egal între anotimpuri peste reveria ultimei opriri înăuntrul din mine aprinde istovitor poarta liniștii iernii * prin seva gorunului trece nisipul frunții preaplinul de nea al cuvântului fulg alb * din iarnă rămâne doar suspinul sunetul liniștii mă veghează strivindu-mă candela arde Referință Bibliografică: Liniștea iernii / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
castelul de vis cu trudă clădit Alergând după Fata Morgana În trecutul de scrum și cenușă Bulversați deslușim cum Satana Ne-a legat de picioare cătușă! AJUNS ACASĂ Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din comună striga la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la Lacuri? Nenorocito! Nu mai ai două, îți mai trebuiau și altele? Să pleci în candela mă-tii cu ele cu tot unde vezi cu ochii, altfel ți le leg de gât și vă arunc în Paltinu. Nu vreau să vă mai văd pe niciuna în jurul meu, ori de nu, îmi iau lumea în cap și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din știuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie care de fapt era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
sodiu, au improvizat limonada. Copii erau veseli și gălăgioși nevoie mare, care mai de care gata să-și povestească impresiile și ce au observat la cei vârstnici, când le-au trecut prin fața porții. Drăcoaica de Maria, care tot pendulase din candela improvizată de bunicul ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
14 august 2016 Toate Articolele Autorului Zile reci au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului LIVEZILE MELE Livada mea nocturnă, mai plânge după stele, În noaptea înfloririi. Aprinde candele luminii-n dar, Tânjind după un nor sihastru, înzăpezit, hoinar, Ce-o mistuia-n rafale, lovind cu lacrimi grele. Livada inimii - fecioară, mireasă este-n vară Tresare-n arșița iubirii și-n timp de sărbătoare. Trezește și scântei, strivite-n
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
ca în toate revistele spațiului valahofon - proza (român, nuvelă, povestire, schița etc.) de valoare estetico-literară indiscutabila își face apariția rarissim (cf.: Viața în fișe de român, de Ion Andreiță, DL-38 / DL, 41; Două povestiri - Sub cerul verde / Lacrima se făcea candela, de Ioan Barbu, DL-41; Despre libertatea libertăților..., Dator cu o viață... și Despre frumosul..., de Nicolae Bălașa, DL-41; Cu șapcă-n cinci colțuri și pantofi cu scart și Pictorul de Monica-Ligia Corleanca, DL-38 / DL-41; Vară leoaicei, de Melania Cuc, DL
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
c. Rânduiala ce se face la țarini (holde), la vii și la grădini, când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni sau de alt fel de vietăți, la care se face stropirea cu Agheasmă de la Botezul Domnului și undelemn din candele de la icoanele sfinților protectori ai holdelor, viilor și grădinilor. 5. Stropirea cu apă sfințită în cazul unor boli sau neputințe: a. Pentru oameni, astfel de stropiri se fac cu Agheasmă mică, dacă preotul săvârșește mai întâi sfeștania, sau cu Agheasmă
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înțeleptului, neliniștea metafizică și cea pământească denotă emoția netrucată, lirismul natural și memorabil al unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate, ca în ''Paris'', '' Când voi pleca'' sau ''Sicut candela ardens'', din care citez la întâmplare ''Când Oul Universului s-a spart,/Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare''. În năzuința de a atinge frumosul, Vasile Burlui caută permanent noi linii de expresie, precum pictorul care își pregătește cadrul, șevaletul
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
Crăciun cu râsetele și năzbâtiile lui. Era Ajunul și, dacă ar mai fi ținut-o picioarele, ar fi rămas îngenuncheată sub icoana ce străjuia peretele din spatele casei, să se roage pentru toți cei pe care îi iubea. Aprinsese fitilul din candela agățată sub icoană iar lumina roșiatică, se întindea spre pat, dogorind parcă o căldură ireală. Închise ochii zâmbind și i se păru că vede alături de ea chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe firave de lacrimi. Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
risipită fără măsură, pe scenă, cu trude, surâsuri și suspine. Orașul Buhuși și-ar frânge propria-i tulpină dacă l-ar uita vreodată. Muzicianul și-a lăsat freamătul lăuntric și amintirile sale soției, care i-a vegheat visul în raza candelei nestinse din suflet, până în ultima clipă de viață când, în vara anului 2013, a plecat pe drumul sperat îndelungat timp de ea, a fi al întâlnirii veșnice cu omul de care i-a fost atât de dor! A lăsat copiilor
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
nou la viață prin rugăciune. Asta ne arată și cât de smerită viață ducea, nevoind să-l laude oamenii pentru minunile pe care le făcea Dumnezeu prin mâinile lui. Atădată mergând la biserică și neaflând acolo decât slujitorii, a aprins candelele, făcliile și a început de unul singur slujba. Dar s-a întâmplat că răspunsurile diaconilor erau date de îngeri nevăzuți iar glasurile lor răsunau atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări, într-atât a cinstit Dumnezeu pe acest credincios al Său. S-a mai întâmplat că altădată la Vecernie, n-a mai ajuns uleiul din candelă și nemaiavând în biserică, sfântul se temea ca neajungâd, să nu trebuiască întreruptă slujba. Dar Dumnezeu care iubește pe cei ce se tem de El, a făcut să izvorască ulei în candelă, precum altădată în casa văduvei din timpul lui
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]