962 matches
-
îmbrățișeze și să îmi spună că totul va fi bine, indiferent de ceea ce o să se întâmple. Apoi privește în gol, cufundata în amintiri. Scenă 2 Scenă este acoperită de mese rotunde potrivite pentru două persoane. Deasupra acestora se află un candelabru din sticlă care luminează întregul decor. Sofia stă alături de un băiat tânăr, brunet, cu ochii albaștri și o privire blândă. Sofia: Mă bucur că te-ai hotărât să vii, desi consideri că nu e potrivit. Îți mulțumesc, John. John: Știți
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
de stele, În așteptarea răsăritului puterii de-a iubi. În spatele palatului este o grădină fermecata Cu păsări, fluturi, gaze care își vorbesc Câteodată prevestind în roua colorată Miracolul iubirii în care eu mă regăsesc. În sala balului de-odinioara Un candelabru cu idealuri și minuni, Alege dintru zori și până-n seară Oamenii răi de oamenii aceia buni Iar florile când înfloresc scriu poezii, În rime colorate din ale lor petale Scriu despre sentimente împlinite în oamenii cei vii Și despre cum
PALATUL MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381963_a_383292]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PLOAIA ȘI NOI Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pași mărunți pe colțuri de stele Aleargă să prindă noaptea ființei au candelabrul din visele mele lumină pe-altarul credinței timpul leagănă a neuitare secunde ce chicotind se rostoglesc harjonindu-se pe-o rază de soare orele ce în lumina se odihnesc. Cu palme unite în rugăciune Dumnezeule eu îți mulțumesc Visul diafan
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
CASTANUL Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ce flacară înaltă iscă în noi castanii, poveri de drag sub alba culoare, stând nemișcată în calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre, nestinse de ninsoare, vremelnic răscolind frumusețea petală, dorului greu alchimizat în arome! Referință Bibliografică: Castanul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CASTANUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381021_a_382350]
-
I. CASTANUL, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. Ce flacară înaltă iscă în noi castanii, poveri de drag sub alba culoare, stând nemișcată în calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre, nestinse de ninsoare, vremelnic răscolind frumusețea petală, dorului greu ... Citește mai mult Ce flacară înaltăiscă în noi castanii,poveri de dragsub alba culoare,stând nemișcatăîn calda chemaredorința crescănd-ospre fructul minune. . .Aprinse candelabre,nestinse de ninsoare,vremelnic răscolind frumusețea petală,dorului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre, nestinse de ninsoare, vremelnic răscolind frumusețea petală, dorului greu ... Citește mai mult Ce flacară înaltăiscă în noi castanii,poveri de dragsub alba culoare,stând nemișcatăîn calda chemaredorința crescănd-ospre fructul minune. . .Aprinse candelabre,nestinse de ninsoare,vremelnic răscolind frumusețea petală,dorului greu... II. REECHILIBRARE, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017. Ne împiedicăm mereu și mereu de ce nu este al nostru! Trădări, dureri, confuzii! Șlefuim un gest, o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
în taină renasc împreună în buze de crini Citadela iubirii ne cuprinde în haina de crist.ale poeme în adânc viețuind Sanctuar de tăcere ni-i icoana iubirii raze calde din Logos ne cuprind dănțuind într-o horă de aripi candelabre de stele înfiorându-ne dorul de a fi mântuiți Ino.rugi de tămâie se preschimbă în grele lumi.înalte columne de aripi de văzDuh în cereasa cetate ne scăldam în.viere toată ființa din taine ce renaște râzând... Foto tehnica
POEM HIERATIC XXXVI -INO.ROGI DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381221_a_382550]
-
de jar nesfințit asezământul tău de coriandru e jalea ce crește din ramuri de dor răstignit din ceainic de vise tămâiere de aburi alunecă suflete între file tăceri și ascunde dorirea de tainica umbră ce unește ființarea cu sunetul cer candelabrele graiuri din pomul tăcerii adunate în frize de antice porți sentimente uitate cu trudă de tată ce robește ogorul din sine cu dălți ce e omul de strigă ce e ființa de cheamă atâtea năluce priviri în adâncul de mut
POEM HIERATIC LVI-CĂMARA DE VEGHE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381231_a_382560]
-
la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Silvana Andrada Tcacenco 27.11.2016 Referință Bibliografică: DESTINUL
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
străbun. Literele, fie copaci, fie flori, fie stele, fie iarbă, fie apă, fie cântări, fie rugă, fie făgăduințe, fie crezuri, fie jurăminte, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul și asemănarea frumuseții omului iubitor. Literele artist-meșteșugite par niște păpădii aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
înnoire a puterii în care susură nu doar un glas ci și o taină din glas, o frumusețe din glas, o iubire din glas! Puține cântărețe au preschimbat cântecele în mărgăritare ce-au fost copiate de ciocârlii și duse la candelabrul cerului. Cine, oare, o mai cânta de-acum ca Maria Ciobanu?! În vremea de după veacul ei, cine-i va mai semăna la glas și la suflet, dacă neamul omenesc începe de pe acum să creadă că binele lui se va împlini
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
atenția, îndeosebi prin aserțiunea «Aveți, sunt sigur, un Garibaldi al dumneavoastră», p. 47 - Elena Cuza se arată mândră de soțul ei, pe care «dorea cu ardoare să-l vadă înălțat la rangul de hatman; cu acest gând, pare-se, aprinde «candelabrul cel mare, cu 12 brațe de argint», pentru frații rosettești și pentru invitații lor la îmbelșugata cină; discuțiile de la masă sunt focalizate «pe un singur subiect [...]: cine urma să fie ales domn?»; Alexandru Ioan Cuza se arată plictisit de discuția
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl diafan acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a vântului sălbatic, care le mângâia delicat
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
printre mulțimea de oameni, care sunt mult prea preocupați să vorbească între ei, pentru a-mi remarca existența. O sală festivă, mă gândesc. De ce m-a adus într-o sală festivă? Ce caut eu aici, de fapt? Mă holbez la candelabrul care atârnă din tavan, deasupra capului meu. Milioanele de cristale lucesc puternic, creând forme mici și ciudate pe pereți. Fac câțiva pași în spate, și tresar, atunci când simt că am călcat pe piciorul cuiva. Mă întorc atât de rapid, încât
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aștept să-mi scrii, de parcă luna, Din drumul ei, s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pan’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima ușor, Un bob de roua printre rânduri... Tot căutând o zi senina
AȘTEPT SĂ-MI SCRII... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373506_a_374835]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > REVIGORARE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului REVIGORARE O noblețe este-n aer, Și în cer și pe pământ. Glasul lumii este floare Răsărită din minuni. Florile în candelabre Se răsfață pe alei, Ronduri sfinte-mprospătează Duhul iernii dus din noi. Lin vibrează primăvara În adânc de suflet prins În a florilor mireasmă Din eternul paradis. Elena Trifan Palatul Mogoșoaia, 2016 Referință Bibliografică: REVIGORARE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN
REVIGORARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373635_a_374964]
-
SCRII..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Aștept să-mi scrii, de parcă luna, Din drumul ei, s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-nfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi pân’ la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduri S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrimă ușor, Un bob de rouă printre rânduri... Tot căutând o zi senină
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ars în foc, Împrăștiindu-se cum ceața Din care, tu, răsari, poveste, ... Citește mai mult Aștept să-mi scrii, de parcă luna,Din drumul ei, s-ar fi oprit,Ca și cum s-ar fi rătăcitDe stele, pentru totdeauna.Și căutând cu-nfrigurareSub candelabrele lucind,Presară lacrimi de argint,De la luceferi pân’ la soare.Aștept să-mi scrii, de parcă-n gânduriS-au strecurat povești de dorși-mi cade-o lacrimă ușor,Un bob de rouă printre rânduri...Tot căutând o zi senină,Simt cum respiri
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
-i poate omenesc. Ard către tine-ncet ca un tăciune, Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” Nici în astfel de împrejurări Arghezi nu renunță la atitudinea sa rebelă. Refuză să aștepte indefinit grația și-și manifestă brutal nerăbdarea: „Nalt, candelabru, straje la hotare, Stelele vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare- Și te slujesc; dar, Doamne, până când?” Pune Divinității întrebări lipsite de pietate: Pentru ce, Doamne, atâta cruzime și atâta măcel în grădina Ta frumoasă? Căutător
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa se aștepta la multe feștile, dar peste tot erau numai candelabre! „Și zic că nu suportă lumina și adoră doar întunericul! Probabil nu le place lumina soarelui!” - își zise fata în treacăt. Ușile duble de stejar masiv se deschiseră larg și intrară într-un salon spațios. Nicăieri nu întâlnise o asemenea
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
vin roșu, Contele Dracula decise ca de acum înainte așa să se procedeze și, într-adevăr, acesta deveni un obicei respectat. Palatul din Budapesta se afla în îngrijirea unor vampiri unguri și era dotat cu camere luxoase pentru dormit, cu candelabre din aur și argint, cu paturi matrimoniale din puf și lenjerii din mătasea cea mai fină. Șapte nopți la rând ținu balul. La ivirea zorilor, se retrăgeau cu toții în luxoase dormitoare de odihnă și amor, iar noaptea se întorceau în
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
poartă pe o insulă misterioasă. Interiorul palatului pare doar o amintire ștearsă a gloriei de altădată ajunsă în decrepitudine, o “lume nouă” în care totul se clatină, podeaua se învârtește amețitor și pereții glisează (magie? beție?), o lume pe dos (candelabrul iese din podea), o lume a hârtiilor suflate de vântul furtunii și din care rămâne doar esența: cartea, cărțile, făcute tot din hârtie, materie primă devenită sofisticată și conținând esența culturii umane, a educației, a ideologiei! Ce carte ai lua
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]