1,317 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > NOAPTE DE GHEAȚĂ Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E noapte de gheață ... un dor insidios mi se vâră în sufletul cuprins de candide trăiri. aștept să trimiți pe aripa nopții polare visuri uitate, gânduri de mărețe stele, să alungi din mine viforul aprig al durerii să simt clipa de dor, arzând în focul iubirii ... iubitul meu, cu dulci șoapte, acum te chem, să
NOAPTE DE GHEAŢĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362275_a_363604]
-
despre peripețiile lui din Țara Întunericului, când s-a speriat de monștri de acolo și când a stat de vorbă cum Domnul Iisus Hristos... -Ai stat de vorbă cu Domnul Iisus? s-a minunat, zâmbind, domnul Ștefănescu. -Daaa! a răspuns candid Tudorel. Știi ce mi-a spus? „Nu minți, Tudorele! Că tu vrei să mergi la colindat ca să umpli traista, nu ca să vestești Nașterea mea”... Așa zicea! -I-auzi, mă! făcea mirat domnul Ștefănescu. -Daa! Așa mi-a zis Mântuitorul. Să nu
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai întârziau puțin, nu mai eram aici. După ce a fugit lupul, armăsarii stăteau cu boturile pe mine să mă păzească. -Îi vrăjise nuiaua ta...fermecată, spuse domnul Ștefănescu. -Daa, răspunse candid Tudorel, că tot nuiaua adusese și pe neamț și pe Arapu’ și pe...pe...un om...pe care nu-l cunosc. -Bine, spuse învățătorul, după ce te-au scăpat de lup, ce-au făcut armăsarii și oamenii aduși acolo de nuiaua
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
floare E nesfârșirea-n binecuvântare Ce-aduce-n suflet dulcea alinare Din veșnicia clipei ce nu moare. Parfum și culoare din suflet de floare Se-așterne peste mine ocean de puritate Ca gândurile albe și calde, ne'ntinate Privirea mi-o mângâie candid, mărețul soare. Parfum și culoare din suflet de floare Corole de lumină pe-a timpului cărare Minunăția-și poartă-n miresme-amețitoare Din ceruri se revarsă o tainică chemare: Parfum și culoare din suflet de floare! FLORI DE LILIAC Flori de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
ȘI CULOAREParfum și culoare din suflet de floareE nesfârșirea-n binecuvântareCe-aduce-n suflet dulcea alinareDin veșnicia clipei ce nu moare.Parfum și culoare din suflet de floareSe-așterne peste mine ocean de puritateCa gândurile albe și calde, ne'ntinatePrivirea mi-o mângâie candid, mărețul soare.Parfum și culoare din suflet de floareCorole de lumină pe-a timpului cărareMinunăția-și poartă-n miresme-amețitoareDin ceruri se revarsă o tainică chemare:Parfum și culoare din suflet de floare!FLORI DE LILIACFlori de liliac mă-ntâmpină acasăîmi
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de fericire! Săcuieu” (Rugăciune, 4 iulie 2010). E de notat că în iubire, sufletul nu e neliniștit, zbuciumat, ci mai degrabă încrezător, plutind precum o barcă pe ape line, pe un lac cu nuferi. Poezia Georgetei Resteman are o frumusețe candidă, liniștitoare, limpezime de suflet, care cheamă la speranță și lasă în urmă tot ce e rău, precum zăpada care acoperă toate denivelările, toate asperitățile și tot noroiul. Fixându-se mai mult spre ființa lăuntrică și căutând noi filoane freatice care
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
celor o mie de exemplare, îmi va acorda zece mii de lei ca drept de autor ... Îți e greu ca la bătrânețe să mai răscolești lucrurile, așa că am lăsat baltă aceste frustrări, ce zic, păcăleli sfruntătoare și care, aparent, îmbrăcase veșmântul candid al dezinteresului ... (din vol. în pregătire “Convorbiri, mărturisiri și corespondență cu profesorul Gheorghe Pârnuță” de George Nivcolae Podișor) Referință Bibliografică: Amintiri cu Gheorghe Pârnuță ! (III) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 219, Anul I, 07 august 2011
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
condiția de pasăre.... XIV. O SCUFUNDARE, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014. Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi, în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim, pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi, cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim. În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintii și verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc. Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării, pe care le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pe-obraji să simțim respirații fierbinți și-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm. Citește mai mult Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim,pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim.În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintiiși verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,pe care le vom
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
putea prognoza că fata va avea un viitor minunat nu ca proastele numite Caterina sau Filofteia. Peste câteva zile când, absolut întâmplător, domnul Francu își văzu soția moșmondind la niște valize ceva mai mari decât o ladă de zestre, întrebă candid: - Pleci, undeva? Faptul că doamna Cleo nu a explodat și nici nu l-a ars cu flacăra privirii se datora unei nemărginite iubiri și, mai ales, înțelegeri, față de bunul ei soț, un tip absolut nostim, care semăna cu un ursuleț
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
privindu-mă/ Sub zâmbetul subînțeles al pleoapelor,/ celorlalți.../ Dar,...încă vreau să mai copilăresc!/ Alunec în mare,/ Forfecând iarăși soarele spre.../ adolescență. Ce bine e!...” (poemul ”Albastru anotimp”, din vol ”Spiralele adolescenței”) Cu poezia Elisabetei Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă doar,/ Lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul ”de-a castelul de nisip”/ netulburat, încă./ De ce este atât de rotundă, lumina acestui/ albastru anotimp?!/ Adun toate jucăriile, corăbiile
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
se joacă-așteptând cuibărit. N-am curaj nici măcar să-ți ating amintirea, S-ar putea risipi prin fantasme târzii, În regrete subtile-mi îmbrac amăgirea, Sub rugină se-ascund clipe dulci, sidefii. Simt năluca luminii pe fruntea tristeții - Surogatul de astru candid, revocat. Mă apasă pe umeri, cu teamă, pereții, Căutând răsăritul pe veci translocat. Prin ferestre de gând se strecoară durerea, Ocolind bariera-n popasul târziu. Evadând din trecut, n-am ajuns nicăierea, Mi se stinge pe buze amurgul sălciu... Referință
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
întrețină tonusul ridicat cu conversații spumoase și îmi neglijez adesea atribuțiile de amfitrioană față de ceilalți invitați. Vecinul din colț, văduv, mă uimește cu asociațiile de idei bramburite dar sclipitoare și, recunosc mă farmecă. Îl accept în preajma mea iar în timpul dansurilor candide de un erotism camuflat, pe întuneric, mă îmbrățișează pasional cu aripile proptite protector pe umerii mei. Și ultima cunoștință de pe piața mondenă care umblă înnebunit după mine, m-a sărutat fără să-i pese de nimeni... asta da mascul! Toți
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
Rămân veșnice candelniți ca timpul ce toarce. Timpul ce pe tine nu are să vină prea curând, Tinerețea păstrata mult stindardu-i fluturând, Pentru alții ce nu văd, tu știind destul de bine, De unde frumusețea zâmbetului tău îți survine. Zâmbetul să-l păstrezi candid precum ești, Prin el să-i prinzi toate filele de povești, Să nu-și desprindă farmecul dat de crăițe, Ce-ți vin noaptea și pe cap îți pun coronițe. Fața de floare mereu are să-ți înflorească, Soarele îți dă culoare
DE ZIUA TA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367767_a_369096]
-
să-i prinzi toate filele de povești, Să nu-și desprindă farmecul dat de crăițe, Ce-ți vin noaptea și pe cap îți pun coronițe. Fața de floare mereu are să-ți înflorească, Soarele îți dă culoare pastelul să sporească, Interiorul candid să-ți întărească-n credință, Fericirea să-ți curgă chiar fără de biruință! Și, când buchetul floral vrea să se deschidă, Conștientul tău pătrunzător să nu-ți omită, Că ești fragilă floare chiar de prevestitoare, Mică, suspicioasă, dar prea răspunzătoare. Și
DE ZIUA TA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367767_a_369096]
-
însă condițiile de cazare din insulă sunt absolut detestabile, totul fiind de o sărăcie dezolantă. - Dar, așaa, de văzut, ce ar fi mai interesant? Remarc unda de maliție din vocea Lizetei perfect disimulată de o privire inocentă și un zâmbet candid. Doamna mușcă nada: - Vai, tuu, dar nu este nimic de văzut, numai pietre și iar pietre! Un fel de munte nenorocit și niște servicii oribile. Închipuiți-vă că la cazare ne-a fost oferit doar un pahar de șampanie, una
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi? Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, își spunea păsul
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
pe pământ. Izvoarele, codrul, vor prinde Tot dorul versului ... și-n cânt, Azi, Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt. Se va-nălța spre cer, cu-avânt, Lumina vie ce cuprinde Luciri din versuri care sunt Nemuritoare și candide, Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt! Vera Crăciun - Cu dor de Eminescu Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare, Iar ochii-mi lăcrimează în taină plini de jale ... . Ce
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
la Oradea etc. Toți au publicat lucrări deosebit de valoroase în cadrul specializării lor. O serie de preoți au fost prezenți în viața culturală a țării: prozatorii Gala Galaction și Ion Agârbiceanu, arheologul Constantin Mătasă, întemeietorul Muzeului din Piatra Neamț, istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtuna s. a., folcloriștii Teodor Balașel din Vâlcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistrița-Mehedinți, specialistul în muzică bizantină Ioan Petrescu de la biserica Visarion din București etc. Au apărut o serie de noi periodice bisericești, pe lângă cele vechi: „Biserica Ortodoxă
PARINTELE IOAN AUREL BOLBA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364630_a_365959]
-
Întâi un fulg, apoi mai mulți, Este un început de iarnă, Să tot vezi și să urmărești, Jocul lor candid de-afară. Dar, cum se joacă copilăresc, Adâncu-mi mă înfioară, Căci doar o morgana iubesc, Și totu-mi este o povară... ...cu fulgi mari! Îmi doream să văd un munte de zăpadă, însă nu mă dezlipesc cu privirea de un
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
mereu însoțitoare altfel, mereu implementatoare de un drăguț indescriptibil... Parcul ne înfățișa o poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în față, căci trebuie să te sorb total.. dar, fugi zicând:"nu mă prinzi!..!" sigur că da.. mârâi:"Ce i-
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
te-ai ascuns într-o altă grămadă de frunze, dar ți-am văzut o cizmă și te-am tras de ea, alunecând ușor pe materia aceia încă vie, măcar prin colorit și cum stăteai așa pe-o parte și zâmbeai candid, m-am așezat în spatele tău și cu ce nesaț te-am mai strâns în mine..! Nu-mi venea a crede că-ți simt parfumul, că-l respir, că-mi țin mâna pe tine, că te adulmec, că te îndrăgesc, că
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
nopții-i plin de stele Și-n dulcele miros de viorele Răsună tainic semn în lemnul porții. Ce caldă-i mângâierea ce vine de la tine , Cum poftele lumești tu știi să mi le-astâmperi, Când diavoli nesătui și când prea candizi îngeri Sunt trupurile noastre de amoruri pline. Mă-mbraci cu gura ta, sărutul mi-e vesmântul Și inimile noastre aceleași ritmuri bat, Cum ar putea să fie iubirea un păcat Când fericire-i doar deznodământul. Cum se albește noaptea și
CE DULCE-I VORBA TA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364742_a_366071]
-
Gândurile îi sunt bântuite de îngeri și demoni, ajutându-l parcă să treacă, odată cu noi, barierele suferinței: ”Mă iartă Doamne, dacă nu mă împac cu Tine,/ Dar sufletul mi-e plin de lacrimi grele/ Aș vrea să mă acoperi cu candida aripă,/ Știind că dintre toți Tu m-ai iubit mai mult!” (Între cei și pământ). Cartea firii pare închisă, ceasul Timpului pare să se fi oprit, dar tentația contopirii finale cu Universul îi dă ghes, ca și în volumele anterioare
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
titluri alternative, cuminți și acceptabile, dar pe care, acum, nu pot să mi le amintesc. Așteptând revista, aveam tot felul de activități proletcultiste. Cum ar fi jalnica supraveghere a unor personaje care se autodefineau meseriași. Doream din tot sufletul meu, candid încă, pe atunci, ca lucrurile să iasă bine și nu în “dorul lelii”. Se înțelege că îmi transformasem locuința într-un șantier, „ev aprins”. Acești oameni și alți câțiva indivizi, de care nu vreau să îmi mai aduc aminte, m-
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]