507 matches
-
să nu fie văzuți de nimeni în acel hal. Intrară la prima casă să se spele și să se odihnească o clipă în liniște. Și, după o vreme, își dădură seama că n-au făcut tocmai bine lăsînd în pădure canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu ochiul lui Matei, Matei ridică din umeri și făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu ochiul lui Matei, Matei ridică din umeri și făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra, Nuțule, se rugă de data asta domnul Nicanor, că ție-ți vine mai ușor. Tu ești băiat drăguț și... dacă te duci, îți dau... Dar nu mai apucă să spună ce anume îi dă, pentru că Nuțu cu ochii mari, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Atunci cine să se ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc! Și ieși din casă luînd-o la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să văd dacă pot porni mașină, spuse el. Eleanor rămase tăcută, cu spatele la el. — Spune-mi exact unde-ai lăsat-o? La ieșirea din sat? Văzând că Eleanor continuă să tacă, intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai contează unde era și rahatul ăla de mașină?! — Iartă-mă, zise Șam. E-n firea scenariștilor să pună astfel de întrebări. Rămăsesem fără benzină chiar la marginea satului. Am venit acasă pe jos, prin miriște. Adrian a luat o canistra cu benzină și s-a dus să umple rezervorul. Ești mulțumit? — Deci i-ai surprins stând în halate de baie deoarece n-au auzit mașină. Vezi: totul se leaga. — Șam, aici nu-i vorba de-un scenariu de-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Traian... - Sau Gaius, Spartacus, Titus, Septimius, Ovidius... - Ar fi fost cam greu, c-al meu era bâlbâit și, când se enerva, sâsâia și mai tare și-atunci mă lumina ce vrea cu câte-o bleandă și-arăta cu degetu’ spre canistra cu tulburel. - Mai ții minte când a adus de Crăciun damigenele cu căruța de la țară? - A, da, a ajuns numai pentru că știa calul drumul. Le-a băgat în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o bucată din fustă în ciorapi. Mă apropiam și-i aranjam fusta, ca și cum ar fi fost o fetiță. Atunci îi simțeam trupul, îi respiram parfumul pielii. Erau momentele cele mai grele, cele în care aș fi vrut să iau o canistră de benzină și să aprind tot, mătura, patul, câinele. Un con de fum negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în șir căutând locul potrivit ca să arzi un cadavru. Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și pentru fețe simandicoase, drujbele. În genere, excursiile aveau metabolismul lor: partea I, se vinde marfa autohtonă, partea a II-a, se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În sfârșit, toate achizițiile celor zece zile de orgasm comercial au trebuit să devină publice. Lângă canapelele îngropate din hol, alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice, râdeau, ca să zic așa, printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină. Cineva care ar fi ascultat la ușă s-ar fi mirat, pe bună dreptate, de cât de bine se înțeleg doi oameni care vorbesc unul în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plin antebrațul lui Vaniușka. Spre norocul acestuia, pentru că flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost singurul lui noroc: pârâitura care s-a auzit a confirmat ruperea osului. Ca tacâmul să fie complet, de durere, Vaniușka a dat drumul canistrei, care i-a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene, la întâmplare. Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de-a o închide la loc, îi spune: — Noapte bună, valetule. (Ce dialoguri se scriau pe vremuri, la Hollywood...) Lionel privește lung spre ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de canal și intră pe jumătate în el. Acum, la înălțimea de 70 cm, ochii par de coiot. Protejat de distanța la care se află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și mai mult în canal, până nu i se mai vede decât capul. De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul deasupra lui. Roman ajunge la canal și se chinuie să ridice capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se uită pe cer: e lună plină. Furios, ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rost de câteva sticle de vin, după vreo două întâlniri, prelungite mult după miezul nopții, cred că i s-a făcut milă de noi și gândind să ne scutească de nopțile pierdute, întro bună zi am văzut pe masă o canistră de cinci litri, plină cu vin: „ca să nu vă mai obosiți noaptea, că eu tot am destul și nu e nevoie să-mi dați nici un ban în plus, că oricum nu am cui să-l vând, că la noi toată lumea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trebuie să fiți hodiniți și îți fi având și treburi mai importante, macar așa mai câștigați timp”. Cu toate că se lămurise că noi căutam soluții de pierdut timpul, nu a renunțat la frumosul obicei de a avea grijă să avem mereu canistra plină „că poate ne trezim noaptea și ne-o fi sete”. Eram tineri și ne era atât de bine, că numi mai venea să dau examen de admitere la facultate, dar, ascultând sfatul unui suplinitor ce trecuse de 35 de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]