653 matches
-
autori sătmăreni (poeți) ale căror versuri au fost cunoscute de M. Eminescu din presa vremii (din "Lepturariul românesc" al lui Arune Pumnul, Diorile Bihorului, Aurora, Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură, Familia); întâlniri posibile cu sătmăreni; reacții "antieminesciene" pe urmele canonicului blăjan Al. Grama ale preoților greco-catolici din Sătmar; apoi se adaugă traducători ai poeziei sale (în lb. maghiară și engleză), lingviști și cercetători ai operei eminesciene. O "repede ochire" cronicărească, pe harta locurilor sătmărene, ne dezvăluie nu întâmplător că obârșia
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu și pe care-l saluta, prin 1866, cu aceste cuvinte evlavioase: "Te salut din inimă, Româ mică! Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea". Aici va publica întâi în foileton, apoi sub forma unei broșuri canonicul Alexandru Grama "studiul critic" Mihail Eminescu (Blasiu, 1891, Biblioteca Unirea) devenit izvor de opinii pentru "antieminescieni" profesorul Ioan Gherman, istoricul Augustin Bunea 28 și alții. Alături de ei în Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu 29 din 2002 figurează
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
după articolul din Revista Catolică? * Pe gânduri "antieminesciene" ne pune nu atât textul articolului din Revista Catolică Poetul Eminescu și Biserica Catolică, apărut în Anul V, Fascicolul III-IV, 15 28 februarie 1891, cât coincidența cu anul apariției "studiului critic" al canonicului Al. Grama din Blaj 1891. Din incipitul articolului lui V. Lucaciu avem o altă nedumeririe: el ia în discuție un text eminescian scris înainte cu vreo "dece ani"! De ce o replică atât de târzie dacă nu sub influența lui Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Satu Mare Ioane Marcu președinte, iar ca secretar Vasile Lucaciu. Între semnături figurează și... Ioane Sălăgianu (Ioan Silviu Sălăgianu). O ironie a sorții: toți sătmărenii erau atunci "lepturiști" din "mantaua" lui Arune Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu... Dar, în joc pentru canonicii sătmăreni (V. Lucaciu, Ioane Marcu, George Marchiș) era aparteneța față de Roma a bisericilor greco-catolice pe care le slujeau. Eminescu parcă prevăzuse (într-o însemnare referitoare la sistemul etimologic al lui T. Cipariu, în ms. 2257, f. 85) fisurile dintre reprezntanții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au căutat argumente și în afara celor știute din familie 9. În vederea examenului, au făcut eforturi evidente să memoreze fragmente de lecție și explicațiile profesorului, dar fără a le acorda un credit real. Inevitabil, s-a ajuns din nou la textul "canonic". Toate cele trei manuale de clasa a VIII-a, aflate atunci în vigoare, aveau formule distincte de prezentare, dar toate respectau foarte strict schema de conținut recomandată de minister 10. Volumul publicat de editura Humanitas (pe care elevii îl aveau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românii erau conștienți că doar printr-o asemenea formulă non-teritorială ar putea convinge Viena să-i reunească pe românii din provincii atât de diferite sub aceeași umbrelă politică. Altă patrie imaginată de românii ardeleni era cea la care se gândea canonicul greco-catolic Timotei Cipariu XE "Cipariu" , În primăvara lui 1848: o Ungarie liberală și multinațională. În seria sa de articole care pledau În favoarea unirii Transilvaniei cu Ungaria, Cipariu scria: Tăindu-se Transilvania de către Ungaria, noi, cești dincoace de Carpați, care până
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Între hârtiile cârnățarilor” din piața Lugojului, fapt semnalat imediat În gazeta lugojeană Drapelul, de către Valeriu Braniște XE "Braniște" . Notița ziaristului bănățean l-a determinat pe profesorul George Precup XE "Precup" din Blaj să caute acest periodic În bogata bibliotecă a canonicului Ioan Micu Moldovan XE "Micu Moldovan" , unde va găsi o colecție completă. Pe baza acesteia, Precup va elabora un prim articol de prezentare generală a gazetei Învățătorul poporului. În acest fel, după jumătate de secol de uitare, foaia blăjeană pătrundea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
baluri, apoi nici femei, nici vânători, nici podoabe și voi interzice zgomotul. Prohibirea prezențelor feminine În Blajul episcopal va deveni o veritabilă tradiție, respectată riguros decenii de-a rândul. Mai mult, severitatea acestei cutume - În fond, absolut firească În cazul canonicilor sau al călugărilor bazilitani - se Întindea și asupra profesorilor care predau În școlile blăjene. Conform unei practici Încă În vigoare la jumătatea veacului al XIX-lea, profesorii seminarului se recrutau numai dintre absolvenții care se călugăreau sau se hirotoneau preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
literaturii moralizatoare sau al volumelor omiletice publicate sub teascurile vremii. Cazurile cele mai celebre merg până la nivelul episcopului Lemeni XE "Lemeni" , acuzat de homosexualitate de către Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" inclusiv Într-un memoriu adresat Curții imperiale, sau la cel al canonicului Cipariu XE "Cipariu" , care gustă din plin plăcerile vieții În cursul drumurilor sale la București, la Viena sau la Veneția. Dincolo de aceste exemple spectaculoase, pot fi evidențiate o serie de situații tipice, de „caractere” specifice comportamentului clericului celib. O primă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
După cum se vede, vechea interdicție a prezențelor feminine În Blajul episcopal era acum flagrant Încălcată. Categoria cea mai coruptă era alcătuită din unii reprezentanți ai clerului Înalt, În cazul cărora imoralitatea se asocia cu cinismul și ipocrizia. Protopopi, vicari și canonici nu se sfiesc să Întrețină legături de concubinaj În văzul tuturor. În fond, mulți dintre ei Încearcă să substituie idealul matrimonial, pe care statutul celibatar li-l interzice, cu o legătură nelegitimă, adesea Însă permanentizată, realizând ceea ce, În termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o așa-zisă slujnică pe lângă curtea lor se generalizează, mascând de multe ori o căsătorie deghizată, și, În pofida protestelor scandalizate ale diverșilor clerici sau mireni, lumea e nevoită să Închidă ochii și să accepte situația. Alexandru Dobra, de pildă, fost canonic la Oradea, fiind numit În 1853 episcop al Lugojului (el era primul ierarh din fruntea acestei eparhii nou-create), sosește În dieceza sa Însoțit de o așa-zisă bucătăreasă (nemăritată), care Îl servise timp de 21 de ani și la Oradea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Farmecul acesteia aprinde și alte pasiuni În rândurile bieților clerici celibatari, dar Încercările lor de a i-o disputa lui Rațiu rămân fără succes. Printre oponenții roși de o tainică gelozie ai prepozitului se detașa figura unui alt prelat blăjean, canonicul Timotei Cipariu XE "Cipariu" : „Mâncă bine, bea bine, f... bine, ce-i mai lipsește?”, Îi scria Cipariu lui Bariț XE "Bariț" , În decembrie 1836, referindu-se la Rațiu. Atmosfera de patimi ascunse și refulate pe care o respira orășelul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
această perspectivă Ioan Rațiu XE "Rațiu" - „voi sunteți pe pământul zeilor și călcați pe locurile cele clasice ale străbunilor noștri” - și Alexandru Roman - „intreprinseși o călătorie pe pământul cel clasic”. Cel mai bine ilustrează această imagine Timotei Cipariu XE "Cipariu" . Canonicul din Blaj preferă pământul italic celui austriac, pentru că acesta din urmă, deși are frumusețile Italiei, „n-are interesul clasic al acestui pământ”. El vede pentru prima dată Veneția ca pe „o altă Venere ieșită din spumele mărei”. Imaginea Italiei clasice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cotidian. La Veneția Înregistrează cu atenție exuberanța străzii, după cum Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" va descrie pe larg carnavalul roman. Cipariu remarcă și „fețele oamenilor și a muierilor”, tipurile antropologice „clasic” și „longobardic”, predominarea ochilor negri față de cei „vineți” etc.. Canonicul blăjean anunță perspectiva lui Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , care consacră pagini Întregi psihologiei și comportamentului italienilor, portretizează lazzaronii napolitani și briganzii romagnoli, uneori cu simpatie și umor, adesea cu accente critice. Drăgușanu merge Însă oarecum la suprafața lucrurilor, nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
datorează În mare măsură inapetenței sale față de un mesaj radical, revoluționar. Absența ecourilor sale În paginile lui Cipariu mărturisește, implicit, nu necunoaștere, ci distanțare, În cel mai bun caz indiferență față de acest mesaj. Fără Îndoială că Între orizontul politic al canonicului de la Blaj (marcat de moderația și legalismul catolicismului liberal), pe de o parte, și ideologia radicală mazziniană, pe de altă parte, diferențele existente anulau posibilitatea oricărei comunicări. Observații mai incisive sunt prilejuite de periplul italian al lui Codru Drăgușanu XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cercurile clericale Trecând În revistă societatea ardeleană de la 1850, primul compartiment pe care Îl vom supune analizei (cu sensibilitatea cea mai redusă față de demersul revoluționar italian) este cel al cercurilor clericale de la Blaj sau Sibiu: lideri confesionali și politici, preoți, canonici sau profesori de seminar. Cazul lui Timotei Cipariu XE "Cipariu" , menționat anterior, om de cultură cu un orizont extrem de larg, este ilustrativ pentru o poziție rezervată În raport cu mesajul italian. El dovedește, pe de o parte, o bună cunoaștere a realităților
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Bariț" , 26 iunie 1846). Petru Maior XE "Maior" , op. cit., pp. 3-4, 24. Situația este semnalată de Maior, Într-o scrisoare din 8 ianuarie 1788, către episcopul Bob. Ștefan Pascu, Iosif Pervain, op. cit., vol. VI, p. 298. Afirmațiile Îi aparțin canonicului Ștefan Moldovan XE "Moldovan" , prepozit capitular al eparhiei lugojene, fiind formulate Într-o scrisoare către George Bariț XE "Bariț" , din 3 ianuarie 1865. Petru Maior XE "Maior" , op. cit., pp. XVI, 140-142 (scrisoare a protopopului Dănilă Pop XE "Pop" din Cătina
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucrare reușește să zidească pe cineva, atunci cuvântul va transfigura pe oameni, iar aceștia se vor adăuga ca niște cărămizi vii la edificiul cultural sau spiritual al înaintașilor. Cum autorul lucrării, născut în pitoreasca localitate de pe valea Zeletinului, Giurgioana, aparținând canonic Arhiepiscopiei noastre a Romanului și Bacăului, nu și-a uitat locul de baștină, cartea domniei sale vine să dea un exemplu pozitiv tuturor celor care părăsesc justificat sau nejustificat pământul străbun și uită că au niște strămoși undeva, a căror morminte
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
au contribuit la dezvoltarea etnologiei; unii dominicani francezi au devenit sociologi profesioniști (Serge Bonnet, Maurice Montuclard, Henri Desroche etc.). în Franța, juristul Gabriel le Bras va iniția o cercetare de teren a catolicismului. Pe atunci, le Bras preda istoria dreptului canonic și a instituțiilor creștine la Facultatea de Drept de la École Pratique des Hautes Études. Autorul francez a scris mai multe cărți de specialitate în domeniul sociologiei religiilor: Introduction à l’histoire de la pratique religieuse en France (1942-1945), Études de sociologie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
frecvent la slujba de duminică, se spovedesc și se Împărtășesc cu ocazia marilor sărbători); d) pioșii, militanții religioși. în Franța, cercetările de sociologie a religiilor inițiate de Gabriel le Bras au avut consecințe sociale importante. Astfel, în 1947 apărea - grație canonicului Fernand Boulard - prima hartă religioasă a Franței rurale. În 1968, Împreună cu Jean rémy, le Bras întocmea și harta religioasă a Franței urbane. În 1980 apărea Atlasul practicii religioase a catolicilor din Franța. Evident, cercetarea sociologică a religiei are anumite limite
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
acestei idei provocatoare a reformistului german, toți creștinii au preoția ca o calitate intrisecă; Martin Luther a dezaprobat revoluția lui Thomas Müntzer (1489-1525). Ca urmare a desfășurării acesteia, la 15 mai 1525, 5.000 de țărani germani au fost executați. Canonic augustinian răzvrătit, Müntzer dorea transpunerea reformei religioase a lui Luther în plan social și politic. Exemplu: țăranii solicitau desființarea sclaviei pe motiv că „Hristos, cu sângele său prețios, ne-a răscumpărat pe toți, fără deosebire”. Luther le-a susținut în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a propozițiilor prin punct: T13 [P1] În lacul din Annecy, înotau trei tineri. [P2] Unul, Janinetti, dispăru. [P3] Plonjonul celorlalți. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort. Tipul de segmentare tipografică prin cuplul majusculă-punct este totuși departe de a fi canonic. Fraza nominală P3 accentuează rapiditatea, spontaneitatea reacției salvatorilor, în timp ce P4 conține două propoziții narative despărțite prin virgulă și prin conectorul argumentativ DAR. Caracterul de monoremă al ultimei propoziții: dar mort, contrastează cu lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sferei religioase din Ungaria secolului XX, nu s-a arătat dispus să se mute pe un teritoriu aflat sub jurisdicție ungară. Institutul teologic, însă, s-a mutat în Cluj, segmentul din Transilvania de Nord al confesiunii catolice fiind condus de canonicul Sándor Imre, pe post de locțiitor de episcop. Episcopul de Alba Iulia apărea regulat la Cluj și slujea în biserica Sfântul Mihail. Márton Áron condusese un timp, ca vicar episcopal, înainte de re-anexare, și dioceza Satu Mare (rămasă fără preot prin plecarea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
același timp pe toți marii ofițeri ai Coroanei, pe toți miniștrii de stat (cu sau fără departamente), pe toți consilierii de stat, pe toți raportorii la Consiliul de Stat, pe toți mareșalii, pe toți cardinalii, arhiepiscopii, episcopii, marii vicari și canonici, pe toți prefecții și subprefecții, pe toți funcționarii din ministere, pe toți judecătorii și, mai presus de toți, pe cei mai bogați zece mii de proprietari, printre cei care duc acum o viață de gentilomi. Desigur, acest incident i-ar întrista
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei duhovnicești a Părinților nu i-a scăpat nici o demnitate lumească. Va mai găsi oare printre noi măcar un dram de simpatie îndrăzneala cu care Sf. Ambrozie din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]