767 matches
-
de botez sau cununie, îi cerea sfaturi în diverse probleme. Pe ulița noastră, "a lui Gavarș" (după porecla bunicului), locuiau mai multe familii: Ion Moloci cu Veronica, Margalina lui Iliuță, Doca lui Gherman, Verona Grigoraș, Ion Lavric (a lui Budașcă), cantorul Emanoil Cazacu cu dăscălița și ciubotarul Ion și Dafina, Tărâța și Verona. Cu toți ne aveam bine, ne vizitam adesea și ne cunoșteam păsurile. Dintre toți mai impresionant era "ciubotarul" Ion. Acesta a fost cizmar în tinerețe dar nu profesa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și Ghiță. Ghiță a rămas moștenitor în gospodărie, iar Laurica s-a căsătorit cu Isopescu Gh. și locuiește în Rădăuți. A prestat serviciu la cofetăria "Macul Roșu" și acum este pensionară și văduvă. Are un băiat licențiat în științe economice. Cantorul Cazacu E. cu dăscălița locuiau mai în centru, vizavi de primărie. Pe lângă gospodărie aveau o livadă de invidiat: mulți pomi fructiferi și-o abundență de arbuști de coacăze (rebize) roșii. Nimeni în comună nu mai aveau o asemenea recoltă de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rebize) roșii. Nimeni în comună nu mai aveau o asemenea recoltă de coacăze. Erau vestiți și peste hotarele Costișei în ce privește livada lor. Doamna făcea dulcețuri, vin și compoturi, încât cămara lor era mereu plină cu delicatese din fructe proprii. Domnul cantor avea o voce de tenor și-i încânta pe enoriași la slujbele bisericești, unde profesa din tinerețe. Provine din Sucevița, iar doamna din Frătăuții Noi. Copiii: Aurel și Modest, au urmat Școala Normală de Învățători, de la Șendriceni, în frumoasele lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tifosul exantematic, o boală infecțioasă și epidemică gravă, care se manifestă prin temperatură foarte ridicată, convulsii și erupții pe piele. Sătenii s-au îmbolnăvit pe capete și mureau zilnic. Preotul Arcadie Repta nu mai prididea cu înmormântatul. De multe ori, cantorul Cazacu Emanoil, însoțea morții la groapă (așa erau de mulți) câte 2-3 deodată. De pe ulița noastră, s-au duc la cele veșnice Grigoraș Serafim, Ion și Dafina Grigoraș, Doca lui Ermic, Reveca lui Archip, Iliuță Ionesi. Mama îi vizita mereu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
astfel de ștergare mari, cu motive cu ață neagră pentru toată familia (în special pentru cei vârstnici sau bolnavi). Unii pregătesc și sicriele, din lemn de stejar, să fie mai traince. La groapă, după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Dragoș, inginer proiectant Lungu Arcadie, tehnician agricol Cernovschi Arcadie, învățător Grigoraș Elena, profesoară de biologie Grigoraș Margalina, asistentă medicală Vespasian Lungu, pictor Cernovschi Trandafira, învățătoare Drehuță Elena, educatoare Covașă Doina, educatoare Repta Arcadie, preot Repta Octavian (Titi), inginer Cazacu Emanuil, cantor Lavric Chirilă, primar Popescu Pamfil, învățător (primar) Lichian Ion, viceprimar Nastase Gheorghe, învățător (inspector școlar) Nastase Elisabeta, învățătoare Nastase Virgil, inginer Nastasi Niculai, inginer Nastasi Zina, avocat Ion Costea Lavric, secretar (școală) Ion Lavric, factor poștal Viforeanu V., preot Nicolescu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care le-am păstrat multă vreme... Alături de el era Fănică Pascari, un bun economist de mai târziu, la o unitate CEC din București. Deși mai timid, era un băiat de ispravă, rămânând prieteni foarte apropiați ani în șir. Trucă Nichiforiuc, cantor bisericesc, frumos fizic și psihic. Avea un dar înnăscut de-a vorbi, de-a încânta fetele și mai ales de a interpreta o diversă gamă de cântece. Perseverent din fire, nu s-a lăsat până nu a studiat filologia, devenind
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o nouă biserică, mult mai încăpătoare, pictată în interior și exterior care este un adevărat lăcaș sfânt, prin grija preotului paroh Deheleanu. Credincioșii dovedesc multă râvnă pentru întreținerea și înzestrarea noii biserici, bucurându-se de colectivul slujitor: preotul Petru Prelipcean, cantorul Aurel Ciotău și pălimarul Arcadie Lungu. Biserica este clădită pe locul vechii bisericuțe de lemn, având și o clopotniță nouă, la care au contribuit cu fonduri mulți săteni. Ea se mărginește cu livada casei mele părințești, având peste drum cimitirul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Populația a depășit peste 1500 locuitori, dar Costișa a fost arondată comunei Frătăuții Noi, în mod abuziv. Primul învățăor la Costișa a fost Petru Gorea (1817-1914). Provine din Pârteștii de Sus. Soția sa, Panoria Bucevschi provine din Ilișești, fiind fiica cantorului bisericesc (descendent al familiei ilustrului pictor Epaminonda Bucevschi). Fiul lor, Ilarion Garcea (14.III.1882) a urmat 7 clase de liceu la Rădăuți, iar ultima la Școala Normală din Cernăuți (absolvent în 1906). A fost învățător la Costișa și apoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
busuioc și agheasmă. Dacă enoriașul dispune, poate avea lângă mormânt 1-2 saci cu colăcei pentru sărmani, sucuri și vin (pentru cunoscuți). Se vorbește cu preotul (care vine în cimitir) și se așteaptă sfințirea mormântului (celui apropiat). Preotul însoțit de un cantor bisericesc oficiază o scurtă slujbă, citește pomelnicul celor decedați (ritual pentru morți) i se plătește și i se dau colacii din ciur. Cineva din familie împarte apoi ulcioarele cu colăceii și lumânări precum și colăceii rămași (din saci), de sufletul celui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
slăbiciune. N-am avut apă să-mi ud buzele... mai târziu am ieșit. Apucasem să văd cum au ars copiii, cum... Bătrânul Își mușcă buzele și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai mai văzut? Povestește tot... Dar cantorul nu mai deschisese gura. Rămăsese așa, În cremenit, cu ochii larg deschiși, ca și cum priveliștile de groază Îl urmăreau și În moarte. Simeon căută o lopată. Cu grijă, ferind din calea lui rămă șițele Însângerate, fără să se gândească la nimic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei critici de specialitate. Totul era bine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cel referitor la „Chestiunea naționalităților”, articole susținând activitatea societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a Societății Dumbrava Roșie din Boian cu caracter școlăresc, Societatea funcționarilor comunali din Bucovina ori „Armonia” - pentru cultivarea muzicii naționale și Societatea „Lumina” - a cantorilor ziarul a pus accent pe folosirea literaturii în ce privește creșterea sentimentului românesc în Bucovina. La Foița Gazetei Bucovina sau publicat producții de tot felul în sensul acesta: „Credințe poporale bucovinene” de Dimitrie Dan, paroh în Lujeni, în 19 episoade; Glume și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
își termină studiile la Facultatea de teologie și obține licența cu „Magna cum laude”, cu bile albe. În noiembrie 1910 pleacă la Paris, se înscrie la Facultatea de drept de la Sorbona, unde, în 1913 obține diploma de licență în drept. Cantor la Capela română din strada Jean de Beauvais, își continuă studiile de drept și filozofie, se preocupă sistematic de limba și cultura franceză și râvnește la titlul academic de doctor în drept, titlu pe care, datorită războiului, îl obține în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
p.60) zicea: „Românii nici din nume nu cunoșteau ce este comunismul.” * Foaia oficială a Mitropoliei Bucovinei Foaia oficială a Mitropoliei Bucovinei era un fel de îndrumar legislativ pus la dispoziția personalului din teritoriu. În revista Lumina, organul profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, se fac referiri la mai multe dispoziții legale publicate în Foaia Mitropolitană, pe care n-am găsit-o în arhivele consultate. Astfel Foaia, în nr.16 din 17 august 1938, publica o circulară referitoare la cultivarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu poate fi calificat cu media foarte bine și nici nu poate aspira la un post mai bun” se spunea în dispoziția mitropolitană. Foaia oficială a Mitropoliei publica în numărul 20 o circulară privind prezentarea la viza livretelor militare a cantorilor, iar în nr.21 altă circulară prin care se arată că preotul și cântărețul bisericesc trebuie să aibă un stat de serviciu la protoerie și altul la consiliul eparhial și ce acte cuprindea - dintre care nu lipsea declarația asupra averii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Canada, Siret, Târgu Ocna, Ploiești, Vama (Bucovina), Timișoara, Focșani. „Limbajul mimic al surdomuților” era titlul broșurii scrise de prof. Dimitrie Rusceac și realizată la Editura autorului, cu numeroase figuri în text, deosebit de utilă celor interesați. * Lumina, organ profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, având înscris pe frontispiciu conținutul psalm.145 „Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”, reapare la Cernăuți la 28 octombrie 1938, director și redactor responsabil Onufrei Dobrea, redacția și administrația: strada C. Negruzzi nr.13 B
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o revistă intitulată tot „Lumina” și care „contribuia și ea în mare parte, la răspândirea învățăturii sfintei noastre biserici; mijlocul prin care acești slujitori ai bisericii se puteau îndruma, manifesta, îndrepta și cere din drepturile care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot „Lumina” și care „contribuia și ea în mare parte, la răspândirea învățăturii sfintei noastre biserici; mijlocul prin care acești slujitori ai bisericii se puteau îndruma, manifesta, îndrepta și cere din drepturile care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit primele învățături de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
redacției etc. Dimitrie Sidoriuc, redactor responsabil la Glasul Bucovinei, semna și el în Lumina ceva despre „Primejdia sectarismului” Lumina era comparată cu apariția unui luceafăr și mai existau și titlurile: „Însemnătatea cântărilor bisericești bizantine”, „Unde ne sunt «lucrătorii viei»”?, „Pensionarea cantorilor bisericești”, „Cântărețul bisericesc în viața culturală a satului.” Doar două numere ale noii ediții din Lumina de la Cernăuți au ajuns și s-au păstrat în fondul arhivistic a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. * La rubrica informațiuni, Lumina nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
viața culturală a satului.” Doar două numere ale noii ediții din Lumina de la Cernăuți au ajuns și s-au păstrat în fondul arhivistic a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. * La rubrica informațiuni, Lumina nr.2 aducea la cunoștința cantorilor bisericești prevederile Legii controlului averilor, în vigoare atunci, care prevedea că nici un funcționar al statului, județului, comunei sau al instituțiilor publice să nu poată intra în exercițiul funcției înainte de a da o declarație scrisă asupra averii ce posedă și mijlocul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publice să nu poată intra în exercițiul funcției înainte de a da o declarație scrisă asupra averii ce posedă și mijlocul prin care a dobândit-o, precum și situația generală a debitului și creditului. Aceste declarații - spunea revista - sunt obligatorii și pentru cantorii bisericești. Ele trebuiau încredințate organelor în drept până cel târziu la 30 decembrie 1938. * „Bucurați-vă că iarăși a apărut, pentru a treia oară, gazeta noastră Lumina - scria Teofan Barbiel la rubrica „Îndemn” din nr.1, februarie 1939, care cuprindea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decembrie 1938. * „Bucurați-vă că iarăși a apărut, pentru a treia oară, gazeta noastră Lumina - scria Teofan Barbiel la rubrica „Îndemn” din nr.1, februarie 1939, care cuprindea materiale cu titlurile: „Nădejdi noi” de Onufrei Dobrea, redactorul responsabil, „Din durerile cantorilor”, redacțional, „Datorii și drepturi” de Carp Pântea, toate reflectând lupta pentru drepturile breslei căreia îi era destinată publicația. Planificată să apară lunar, numărul 2 apărea în aprilie 1939, de ziua Învierii Domnului, cu un editorial dedicat „Sărbătoririi I.P.S. mitropolit Visarion
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
biserici în care a cântat, atât înainte cât și după detenție, cum ar fi: „O Dumnezeu al tuturor părinte”, după versurile lui V. Alecsandri, „Floricica” ș.a. Așa cum își amintea pr. Teodor Daraban, pe atunci paroh de Petrani și baciul Todere, cantor la biserica din Gruilung, la marele pelerinaj de la Drăgești se ocupa direct de partea muzicală a ceremoniilor lăsând celor ce l-au auzit cântand o amintire de neuitat. La 29 august 1948 a celebrat cu mare fast prima liturghie în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]