KorAP: Find »[drukola/base=capitalist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...64 >

1,594 matches

Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

portretul capitalistului: ,,Valoarea de întrebuințare nu trebuie deci considerată niciodată ca scop imediat urmărit de capitalist. De asemenea, nici câștigul izolat, ci procesul neîncetat de a câștiga. Această tendință absolută de îmbogățire, această goană pătimașă după valoare îi este comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
ca scop imediat urmărit de capitalist. De asemenea, nici câștigul izolat, ci procesul neîncetat de a câștiga. Această tendință absolută de îmbogățire, această goană pătimașă după valoare îi este comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai deștept, o obține abandonându-i într-una circulației"127. Marx

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
imediat urmărit de capitalist. De asemenea, nici câștigul izolat, ci procesul neîncetat de a câștiga. Această tendință absolută de îmbogățire, această goană pătimașă după valoare îi este comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai deștept, o obține abandonându-i într-una circulației"127. Marx subliniază trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai deștept, o obține abandonându-i într-una circulației"127. Marx subliniază trăsăturile capitalistului și capitalismului. Viteza de acumulare și regula existenței pe bază de profit și acumulare de valoare. Toate acestea se întâmplă și în cazul activității comerciale, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai deștept, o obține abandonându-i într-una circulației"127. Marx subliniază trăsăturile capitalistului și capitalismului. Viteza de acumulare și regula existenței pe bază de profit și acumulare de valoare. Toate acestea se întâmplă și în cazul activității comerciale, dar și în cazul activității bancare și industriale. Există, cu același rol și capital industrial

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
un defect de caracter. Dacă sunt lacomi (și sunt!!! n.n), atunci oamenii sunt lacomi din totdeauna și nu sunt făcuți lacomi de către capitalism. Aspirația spre câștig este firească și normală, trăsătură comună a celui care muncește. ,,Un act economic ,,capitalist" trebuie să fie mai întâi unul care se întemeiază pe așteptarea unui câștig prin folosirea șanselor de schimb, deci pe șanse de câștig pașnice"140. Capitalismul lui Weber este o lume bazată pe câștig și pe calculul permanent al șanselor

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
care să se obțină noi profituri. Spiritul capitalismului este expansiunea și dezvoltarea. Consumul nu este decât un element marginal al acestei ecuații. Poate și din această cauză așa-zisa tentație pentru consum din contemporaneitate este percepută ca fiind în afara regulilor. Capitalistul nu este departe de ascetism, iar cel care cunoaște greutatea cu care se obțin banii, are rețineri în a cheltui cu ușurință bani. Spiritul capitalismului nu este deci consumul și luxul. Este o eroare des întâlnită, aceea de a pune

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
cele care trăiesc asemenea manifestări și atitudini de tip individual și social. Autorul citat pune în evidență că esența acestor atitudini este una de tip religios. Weber a arătat cum creștinismul, mai ales protestantismul, au generat asemenea atitudini umane. Primii capitaliști au fost protestanți, mai precis calviniști. Este dificil de surprins într-o analiză, oricât ar părea de completă, ceea ce noi numim spiritul capitalismului. Dacă am fi obligați să facem un exercițiu invers, și anume să surprindem capitalismul într-un singur

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
de cele afirmate, așa cum se îndoiesc de superioritatea capitalismului în comparație cu orice tip de organizare socială cunoscută. Numai că azi nu mai putem să trăim în capcana ideologică dată de convingerea că resursele planetei sunt limitate și dacă nu suntem atenți, capitaliștii străini vor veni peste noi și ne vor jefui. Așa cum o demonstrează practica economică și comercială, posibilitățile de a crea valoare și plus-valoare pe care le deține un individ sau un stat sunt, practic, nelimitate. Se întâmplă așa pentru că nevoile

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
noțiunii de capitalism"191. Lăcomia neînfrânată de câștig nu este caracteristică și nu are nimic de-a face cu lumea capitalistă. Cu atât mai mult este depărtată de ,,spiritul său"192. Weber pune în evidență că un câștig tipic pentru capitalist este acela care are la bază o activitate rațională, în urma căreia acest câștig survine în mod natural, ca ceva așteptat. Capitalismul înseamnă calcul economic rațional, folosirea șanselor, o activitate continuă precum și ,,o temperare rațională a impulsurilor iraționale"193. Toate acestea

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Georges Bataille în ,,Partea blestemată"195. Bataille pune în evidență claritatea textului și faptul că acesta sintetizează cel mai bine starea de lucruri, modul de a fi capitalist. Pentru că este evident că putem discuta despre un mod de a fi capitalist, în care poziția față de bani și lumea materială este unică, absolut specială în raport cu alte tipuri de construcție socială ale omului. Capitalismul este acumulare prin sine însuși, este chiar sinonim cu acumularea și dezvoltarea. Capitalismul este o lume a sensului economic

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
el a luat-o în stăpânire"220. Fără proprietate nu există efort și nu există gospodărire. În capitalism oamenii încercuiesc terenuri, delimitează proprietăți, fabrici și uzine, pentru că fiecare trebuie să știe exact cât muncește și mai alese pentru cine muncește. Capitalistul este un om care are și care își dorește să aibă. Proprietatea privată asigură libertatea celui care produce și siguranța că munca sa va fi folositoare sieși și nu altcuiva. Prin proprietatea privată ne asigurăm că eforturile noastre nu vor

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
un neîntrerupt festin, aruncând firimiturile propriilor sclavi. Sistemul profitului îi face prosperi pe oamenii care au reușit să satisfacă cel mai bine cererile poporului, la cel mai bun preț. Bogăția nu poate fi obținută decât prin oferirea de servicii consumatorilor. Capitaliștii își pierd fondurile dacă nu investesc în domeniile în care vor satisface mai bine cererile publicului. Printr-un plebiscit repetat zilnic, în care orice bănuț conferă un drept de vot, consumatorii determină cine ar trebui să posede și să conducă

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
a industriei comerciale n-a fost cultivată de către romani cu mai multă ardoare decât cea a cămătarului profesionist 103 și cea a financiarului sau bancherului 104. Trăsăturile caracteristice ale unei economii financiare dezvoltate, ca înlocuirea în marile afaceri pecuniare a capitaliștilor individuali cu bancherul intermediar care recepționează și efectuează plăți pentru clienții săi, plasează și împrumută bani și se ocupă de afaceri bănești în interiorul și în afara țării, se conturează în întregime încă din epoca lui Cato"105. Lumea se internaționalizează prin

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Roma în mod universal"106. Marea economie romană avea nevoie de bani și de oameni care să lucreze cu banii în mod special și specializat. Mommsen numește oamenii care derulau afaceri la nivel mare în această epocă cu termenul de ,,capitaliști"107. Este aici o combinație de bani, afaceri și putere pe care autorul o sesizează și o descrie. Oamenii cu bani se implică în politică și pot schimba cursul evenimentelor politice prin folosința banului. Se puteau cumpăra și se puteau

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
cumpăra și se puteau vinde demnități, iar pentru cel care intra într-un asemenea cerc, a cumpăra o funcție însemna o investiție pe care și-o recupera ulterior din corupție. Lumea romană are și o asemenea față. În proprietatea marilor capitaliști romani existau sume importante de bani sub forma monedei sau a lingoului monetar. ,,Aurul ocupa primul loc în cadrul marilor tranzacții..."108. Este o epocă aparte în care putem spune că banul începe să joace un rol unic, extrem de important în

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
încetățenit asupra națiunii sau, mai degrabă, întrucât acesta nu prezenta o noutate pentru Roma, ca spiritul capitalist să pătrundă în toate relațiile vieții și în toate clasele, și că agricultura, la fel ca și conducerea statului, au devenit antreprize ale capitaliștilor"109. Există un fel de filiație a capitalismului european ca acest tip de capitalism de care nu se sfiește să vorbească Mommsen. Firul roșu îl reprezintă folosința banului la orice, fără limite și fără restricții. De altfel, dacă stăm să

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
și împlinirea prin avere vine de dinainte de capitalism. Capitalismul nu va face decât să ducă la perfecționare metodele și tehnicile trecutului. Este o lume bazată pe schimb, acumulare, o lume a comerțului și expansiunii. Negustorii despre care vorbim vor deveni capitaliștii de mai târziu. Ei vor fi cei care, cu timpul, vor influența lumea politică, implicându-se în conducerea orașelor și cetăților, dar și lumea religioasă, făcând eforturi de susținere și impunere a Reformei, adică a schimbării fundamentale din domeniul religios

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
de stat. Așa cum spuneam, curând acești oameni se vor implica cu succes și în conducerea treburilor politice. Nu putem discuta însă despre un nou mod de producție, despre capitalism. De altfel Le Goff subliniază clar39: "A fost negustorul medieval un capitalist? Este limpede că celebra teză a lui Werner Sombart după care epoca modernă - cu Renașterea și Reforma din secolul al XVI-lea - a creat noțiunea de mare capitalist, nu mai poate fi acceptată azi când se știe mai bine ce

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
capitalism. De altfel Le Goff subliniază clar39: "A fost negustorul medieval un capitalist? Este limpede că celebra teză a lui Werner Sombart după care epoca modernă - cu Renașterea și Reforma din secolul al XVI-lea - a creat noțiunea de mare capitalist, nu mai poate fi acceptată azi când se știe mai bine ce a însemnat negustorul-bancher al Evului Mediu. Fără îndoială se cuvine a-l considera mai degrabă un precapitalist. (...). Evul Mediu nu a cunoscut capitalismul. Sistemul său economic și social

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
unei viziuni marxiste, înguste și extrem de critice, care consideră procesul ca fiind unul intențional prin care cineva a planificat jefuirea unei bune părți a planetei în favoarea unui grup restrâns de țări care se aflau în avangarda progresului tehnologic și social capitalist. Credința înrădăcinată este aceea de a crede că europenii au fost oameni răi care au tulburat viața plină de tihnă a sălbaticilor din America sau din India și pe deasupra le-au mai furat și bogățiile. Sigur, în contactul dintre civilizații

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
ar fi fost, fără îndoială prezent și în sens invers. Este simplu să condamni, dar este mai greu să observi și să analizezi cu ochiul neutru, al celui care caută adevărul. Ceea ce spunem este valabil și în relația pe care capitaliștii tineri, purtători de averi au avut-o cu mediul agrar, înapoiat, al Evului Mediu. Un proces firesc de expansiune a relațiilor de producție de tip capitalist este privit și i se oferă dimensiunile apocaliptice ale unui permanent conflict social. În

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
În același timp, atunci când judecăm vremurile trecute avem tendința, care ne duce la mari erori de judecată, de a aplica morala prezentului la întâmplarea istorică de atunci, adică cu mai multe sute de ani în trecut. Conflictul dintre aristocrație și capitaliștii îmbogățiți din comerț și manufacturi a fost fără îndoială unul acerb, dar obiectiv istoric și social, just prin prisma faptului că puterea în lumea economică și în cea politică nu se cedează și nu se cucerește de bunăvoie. Atunci când ne

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
cu apariția capitalismului aflăm că nu există bani buni sau bani răi, ci există potențialitatea valorificării banilor în economie, într-un joc permanent al profiturilor și randamentelor. Încrederea este atributul său fundamental, pentru că încrederea este și modul de a fi capitalist, al omului liber. Odată cu moneda din hârtie economia se alătură ca filozofie de existență, unui univers fizic într-o continuă expansiune și modificare. Viața economică capătă ceva din relativitatea, dar și din dinamica universului fizic în interiorul căruia omul se mișcă

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
susținerea pe care i-o acordă producția capitalistă. Veți spune că toate aceste lucruri nu reprezintă decât o convenție la care omul poate renunța oricând. Lucrurile nu stau chiar așa pentru că la mijloc, între mărfuri și bani, se află omul, capitalist sau muncitor, care susține cu eforturile sale și cu munca sa asiduă această convenție. Dacă ne putem imagina că timp de o oră toți oamenii planetei ar sta pur și simplu degeaba, atunci lumea noastră s-ar putea prăbuși. Munca

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]