1,577 matches
-
inspirație marxistă, această suprapunere nu e totuși o constantă a istoriei: ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici elite de capitaliști financiari ce domină economia la ora actuală. Într-o versiune marxistă a teoriei manageriale, se admite fără înconjur că forma familială a capitalismului a dispărut din marile întreprinderi moderne. Totuși, nu se întrevede nicăieri o evoluție care să ducă la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sunt acelea care domină industria. Economia modernă ar fi deci dominată de o elită restrânsă de bancheri ce ar controla afacerile tuturor marilor întreprinderi. Acestei viziuni a lucrurilor i se opune adesea ideea că băncile însele rămân supuse controlului unor capitaliști individuali ce întrețin o veche tradiție familială. Așadar, mecanismele capitalismului familial ar fi fost mai degrabă restructurate decât nimicite. Dincolo de marxismul clasic: elita întreprinderilor Confruntarea dintre marxism și teoriile manageriale a suscitat apariția unor teorii care se îndepărtează tot mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prăbușirea regimurilor de democrație populară, un număr important de foști membri ai nomenclaturii au intrat foarte repede în posesia unor titluri de proprietate și s-au transformat în antreprenori capitaliști. Când vechile cadre ale regimurilor comuniste s-au transformat în capitaliști prin dobândirea titlurilor de proprietate, ei și-au însușit fără prea multe probleme ideologia liberală a supremației forțelor de piață. Pentru elitele economice (managerii întreprinderilor de stat în curs de privatizare) era vorba despre înlocuirea controlului de facto al unui
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
căror venituri își au ca sursă, pe de o parte, exploatarea directă a pământului sau economiile și, de pe altă parte, acțiunile de antreprenoriat. Aceste două categorii de indivizi, scrie Pareto, sunt, în general, confundate în limbajul curent cu numele de capitaliști, și unii, și alții având interese uneori foarte diferite. Într-adevăr, antreprenorul are tot interesul ca veniturile din economii și din capitalurile alocate să fie minime, iar prețul bunurilor produse de el să fie cât mai mare posibil. Dimpotrivă, deținătorul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
stadiul de dezvoltare al societăți românești rămase în urmă și epoca istorică (determinată de orbita țărilor capitaliste înaintate), ceea ce face ca societatea întârziată să evolueze de la forme la fond, făcând cu putință o structură socială hibridă capitalisto-iobăgistă, în care în fața capitaliștilor marii proprietăți nu stau țăranii salariați liberi ci „țăranii învoiți, siliți”. Modelul prezintă și unele limitări formulate de criticii acestuia. De pe pozițiile neoiobăgiei Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Modelul prezintă și unele limitări formulate de criticii acestuia. De pe pozițiile neoiobăgiei Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și anume transformarea marii proprietăți funciare în marfă liberă și nașterea clasei capitaliștilor funciari. Ceea ce nu a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
clase devine mai importantă decât cea interstatală. Statele capitaliste sunt conduse, de fapt, de interesele de clasă ale elitei economice, adică de interesele burgheziei. Din perspectivă marxistă, explicația cea mai importantă pentru izbucnirea războaielor, de exemplu, este competiția economică dintre capitaliștii diferitelor state. Datorită logicii sale concurențiale, capitalismul este un sistem economic în continuă expansiune. Capitalurile vor căuta continuu noi resurse și piețe de desfacere, fie prin cursa pentru colonii din secolele trecute, fie prin înmulțirea corporațiilor multinaționale, din zilele noastre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
exemple în acest sens datelor din preajma primului război mondial. În momentul în care viitoarea conflagrație părea inevitabilă, liderii stângii europene, marxiști sau nu, au chemat la grevă generală: proletarii nu ar trebui să plătească cu sângele lor confruntarea dintre interesele capitaliștilor. În ciuda acestor apeluri, solidaritatea națională a câștigat în fața celei de clasă, iar oamenii din întreaga lume au plecat cântând să lupte în Marele Război. Dincolo de elementele comune, între teoriile de influență marxistă din relațiile internaționale există numeroase diferențe. Ca punct
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
viața economică; 2) contopirea capitalului bancar cu cel industrial și formarea, pe baza acestui „capital financiar”, a unei oligarhii finaciare; 3) exportul de capital, spre deosebire de exportul de mărfuri, capătă o însemnătate deosebit de mare; 4) se formează uniuni monopoliste internaționale ale capitaliștilor, care împart între ele lumea; și 5) împărțirea teritorială a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit (Lenin, 1970, p. 169). Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tehnologii. Drucker (1999) face legătura dintre aplicarea cunoștințelor din acele vremuri, diferite aspecte ale realității și efectele sociale rezultate: Cunoștințele aplicate uneltelor: revoluția industrială (1750-1850), al cărui efect principal a fost apariția proletariatului dependent de „mijlocul de producție deținut de capitalist” - nașterea unei ideologii care a cuprins multe din țările lumii, dezvoltarea orașelor și apariția civilizației globale; Cunoștințele aplicate muncii: revoluția productivității (1880-1945), în urma căreia proletariatul a câștigat o tot mai mare putere de cumpărare, societatea devenind una de consum; Cunoștințe
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
One reason for this situation is that Romania emerged as a unified state only after 1918, its population and status developing as an aspect of competing empires and, much like the rest of the Balkans, Romania was less critical to capitalist expansion than the colonies created in Africa, Asia, and South Africa. Romania lacked Anglo-American social scientific notoriety due to the perplexing complexities of its society and to the confusion to which this leads. «Balkanism» has served as an explanation for
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evoluție au fost diferite În funcție de raportarea regimurilor comuniste la naționalism. O abordare asemănătoare are și Stephen L. Graubard, care, În „Eastern Europe... Central Europe... Europe”, Politics and Society, martie 1992, introduce categoria „naționaliștilor birocrați”, care s-au transformat rapid În „capitaliști de stat”. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o listă mult mai lungă de studii care abordează comparativ problematica tranzițiilor (inclusiv) prin prisma factorilor istorici. Mai ales ultimul criteriu, cel al raportării la naționalism, ar merita, credem, o atenție sporită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
diminuat drastic ambițiile. și totuși, după cum arăt clar atunci când examinez agricultura științifică industrială și piețele capitaliste În general, societatea capitalistă este În aceeași măsură un agent de omogenizare, uniformizare, standardizare și simplificare radicală ca și statul, cu diferența că, pentru capitaliști simplificarea trebuie să aducă profit. O piață reduce neapărat calitatea la cantitate prin mecanismul prețurilor și promovează standardizarea; pe piață, banii sunt cei care Își spun cuvântul, nu oamenii. În ziua de azi, globarizarea capitalismului este probabil cea mai puternică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de greu de lucrat și care este distanța față de piața cea mai apropiată - iată primele Întrebări pe care s-ar putea să le pună un potențial cumpărător, dar care l-ar putea interesa și pe un agent fiscal. Din perspectiva capitalistului, dimensiunile fizice sunt neesențiale, Însă celelalte calități de mai sus devin relevante (mai ales pentru stat) numai după ce terenul este localizat și măsurat. În plus, spre deosebire de stabilirea acestor ultimi doi parametri, identificarea celorlalte caracteristici presupune aprecieri complexe, susceptibile de fraudă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pretindeau susținătorii săi, el putea spori considerabil cantitatea de muncă, atunci politica de redistribuire putea fi Înlocuită de o colaborare Între clase, În cadrul căreia puteau crește concomitent și profiturile, și salariile. În viziunea majorității celor de stânga, productivismul făgăduia Înlocuirea capitalistului cu inginerul sau cu specialistul ori funcționarul statului și propunea o singură soluție optimă sau „cea mai bună practică” pentru orice problemă legată de organizarea muncii. Rezultatul logic a fost un autoritarism rigid, așa-zis În interesul tuturor. Combinația dintre
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
motive să le elogieze: „Orașele au capacitatea de a oferi fiecăruia ceva numai fiindcă și numai atunci când sunt create de toți”. Deși nu este un susținător necondiționat al economiei de piață, ea Înțelege foarte bine că, ne place ori ba, capitaliștii și speculanții transformă orașul prin puterea lor comercială și prin influența politică pe care o au. Însă, În ceea ce privește politicile publice, ea consideră că urbanismul nu trebuie să submineze acest oraș neproiectat: „Principala responsabilitate a urbanismului ar trebui să fie aceea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și aceeași categorie socială. Clasa muncitoare este necesară În procesul de producție, iar membrii ei trebuie pregătiți și instruiți, În timp ce organizarea eficientă a muncii lor e lăsată pe seama specialiștilor. Obiectivele finale ale revoluționarilor sunt, desigur, extrem de diferite de cele ale capitaliștilor, Însă problema mijloacelor cu care se confruntă și unii, și alții este aceeași și este rezolvată În mod similar. Dilema directorului de fabrică este cum să folosească un anumit număr de „mâini” (toate elemente interșanjabile), pentru ca procesul de producție să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
maselor muncitoare - democratism furtunos, clocotitor ca apele de primăvară ce se revarsă peste maluri - cu disciplina de fier În timpul muncii, cu supunerea absolută față de voința unei singure persoane - conducătorul sovietic - În timpul muncii”. În această privință, Lenin Împărtășește entuziasmul multor contemporani capitaliști pentru tehnologia de producție fordistă și tayloristă. Ceea ce sindicatele occidentale ale vremii respingeau pe motiv că ar fi o „de-calificare” a forței de muncă meșteșugărești era Îmbrățișat de Lenin ca fiind secretul către o planificare statală rațională. Pentru el
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cooperative socialiste) aveau să Îndrepte economia rurală Într-o altă direcție. „Ceea ce se propune aici”, explica Nyerere, „este ca noi, cei din Tanzania, să nu mai fim o națiune de producători agricoli individuali care adoptă treptat stimulentele și etica sistemului capitalist și să devenim o țară de sate ujamaa În care oamenii să coopereze În mod direct În cadrul unor grupuri mici la rândul lor comasate În asociații”. Pentru Nyerere, satele ujamaa, serviciile de dezvoltare, agricultura comunală și mecanizarea erau un tot
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să coincidă, așa cum se Întâmplă În cazul torsului și țesutului bumbacului. Totuși, uneori cele două pot să nu aibă legătură sau să fie chiar În contradicție. „În cel mai bun caz, eficiența creează un profit potențial”, remarcă Marglin. „Fără control, capitalistul nu poate obține profit. Așadar, formele de organizare care Întăresc controlul capitalist pot să determine creșterea profiturilor și să fie adoptate de capitaliști, chiar dacă afectează negativ productivitatea și eficiența. Invers, unele moduri mai eficiente de organizare a producției, care reduc
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
chiar În contradicție. „În cel mai bun caz, eficiența creează un profit potențial”, remarcă Marglin. „Fără control, capitalistul nu poate obține profit. Așadar, formele de organizare care Întăresc controlul capitalist pot să determine creșterea profiturilor și să fie adoptate de capitaliști, chiar dacă afectează negativ productivitatea și eficiența. Invers, unele moduri mai eficiente de organizare a producției, care reduc controlul capitalist asupra acesteia, pot să conducă la o scădere a profiturilor și, prin urmare, să fie respinse de capitaliști”. Din punct de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fie adoptate de capitaliști, chiar dacă afectează negativ productivitatea și eficiența. Invers, unele moduri mai eficiente de organizare a producției, care reduc controlul capitalist asupra acesteia, pot să conducă la o scădere a profiturilor și, prin urmare, să fie respinse de capitaliști”. Din punct de vedere al eficienței, structura tipică a producției artizanale a fost, adesea, un impediment; Însă, În ceea ce privește profiturile capitaliste, a fost aproape Întotdeauna un obstacol. În cadrul sistemului de producție din domeniul textilelor, dominant Înainte de trecerea la producția industrială, lucrătorii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de lucru și intensitatea activității și care avea controlul asupra materiei prime. Acolo unde producția eficientă mai putea fi organizată după principiile artizanatului (În cazul producției timpurii de stofe de lână și a țeserii de panglici de mătase, spune Marglin), capitalistului Îi era greu să Își Însușească profiturile unei populații dispersate de meșteșugari. Geniul producției de masă moderne, Frederick Taylor, avea o perspectivă foarte clară asupra distrugerii mētis-ului și transformării unei populații de meșteșugari recalcitranți și cvasi-autonomi În unități mai adecvate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din partid, lumina electrică este una «nenaturalăș, Însă ceea ce găsim noi că e nenatural este faptul că țăranii și muncitorii au putut trăi sute și mii de ani În așa stare de Înapoiere, sărăcie și oprimare venită din partea moșierilor și capitaliștilor... Acum, noi trebuie să Încercăm să transformăm fiecare uzină electrică pe care o construim Într-o cetate a iluminării, pe care să o folosim pentru a face masele conștiente de existența acestei forme de energie (citat de Tucker, The Lenin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]