534 matches
-
la mine în sat, apoi vom vedea, poate mă duc în Australia. — Vorbești engleza? — Învăț. Mama ta a născut în seara următoare. Contracțiile au început în primele ore ale după-amiezii. Mă aflam în spital și am plecat imediat. Era în capot, în fața televizorului stins din sufragerie. A întins mâna spre divanul gol. — Vino. M-am așezat lângă ea. Și-a dus mâinile la șolduri, s-a strâmbat de durere. Am privit ceasul, după câteva minute a mai avut o contracție. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o contracție. M-am dus în camera unde era pregătită de câteva zile sacoșa cu lucrurile voastre. — Pot s-o închid?, am strigat să mă audă. Dar ea se și afla lângă mine. — Da, a spus încet. Și-a scos capotul și l-a aruncat pe pat. Am luat rochia de pe scaun și am ajutat-o să se îmbrace. Fii liniștită. S-a mai învârtit puțin prin casă fără nici un rost. S-a apropiat de bibliotecă, a luat o carte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
peste ea din întâmplare, credeam că-i o asistentă. E mică, nepieptănată, bătrână. Și știi ce este, Angela? Știi ce este cu fața aceea de bunică? O mamă care privește prin geamul unei nursery. Exact așa-i. O mamă în capot, cu sânul dureros din cauza laptelui, care își privește nou născutul, maimuțica ei roșie. Are ochii uneia cu burta flască și goală care pândește carnea care a ieșit din ea. Nu-i tristă, e amețită. Nu intră, rămâne acolo. Mă scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiecare zi. Cred că am moștenit chestia asta din familie. Cu toții dormim puțin și agitat. Crăciunul trecut, acasă la mama, pe la ora trei dimineața m-am furișat în bucătărie să beau niște apă - și am găsit-o pe mama în capot, citind un raport al tribunalului și pe Daniel luând un Xanax în timp ce verifica Hang Seng-ul pe TV. Îmi târșesc picioarele până la baie și-mi privesc în oglindă chipul palid. A sosit momentul. Toată munca, toți anii de studiu, toate nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
telefonul jos. E ca și cum un lanț care mă ținea s-ar fi rupt. Sunt liberă. ZECE Singura problemă e că acum chiar trebuie să fiu menajeră. Îmi fixez alarma pentru a doua zi dimineață devreme și ajung în bucătărie în capot înainte de ora șapte. Grădina e acoperită de ceață și nu se aude nici un zgomot, doar niște coțofene care se ciondănesc pe peluză. Mă simt de parcă aș fi unica persoană trează din lume. Cu grijă să nu fac nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun ușor stresată. În bucătărie, vă rog. Mersi. Echipament de gătit profesional. Bănuiesc că e pentru mine, marea Bucătăreasă-șefă. Speram să nu ajungă decât abia peste câteva zile. — Ce-i în dubiță, Samantha ? strigă Trish, coborând curioasă scările, în capot și papuci cu toc. Flori ? — E echipamentul de gătit pe care l-ați comandat pentru mine ! Reușesc, cumva, să-mi iau un ton entuziast. — O, ce bine ! În sfârșit ! Trish mă privește radioasă. Acum ne vei putea ului cu meniurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau jos din pat cu mers împleticit, cu capul plin de amintirea clipelor atât de plăcute din seara trecută. Nathaniel ținându-mă de mână... brațele lui Nathaniel în jurul meu... — Da, doamnă Geiger ? Deschid ușa și o văd pe Trish în capot, cu chipul îmbujorat și ochi injectați. Acoperă cu mâna telefonul cu antenă pe care-l ține în mână. — Samantha. Mijește ochii mai tare ca niciodată și în glasul ei e o notă ciudată de triumf. Mi-ai turnat gogoși, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fie oricare dintre acestea. Ar putea să fie ceva mic și insignifiant. Sau poate a aflat absolut tot. Nu știu la ce anume vă referiți, spun cu glasul spart. Doamnă. — Ei bine. Se apropie de mine, fluturându-și supărată capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care nici măcar n-am luat-o în calcul. Sau... Sinceră să fiu, cred că astea ar cam fi variantele. Și totuși. În loc să m-ajute, gândurile astea mă bagă și mai tare în ceață. Pe la ora nouă cobor grăbită scările în capot și-i găsesc pe Eddie și pe Trish în hol, puși la patru ace. Eddie are pe el un blazer cu nasturi aurii strălucitori, iar Trish un costum alb de mătase cu ape, și cel mai mare corsaj de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la vederea lui. Ele nu sunt deloc confuze. Bună ! îi zic în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strâmb. I-ar prinde bine să fie aspirat ca lumea. Bănuiesc că menajera a încetat să mai vină în momentul în care au încetat să vină banii. Peste tot pe jos se află haine și scotocesc până când dau peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă duc la bucătărie. Am uitat cât de goală, rece și spartană este. Evident, în frigider nu e absolut nimic. Însă găsesc un plic de mușețel și umplu ceainicul, apoi mă cocoț pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce are de gând să facă. Nu mi-a zis nici dacă mă crede sau nu. Dar ceva îmi spune că m-a crezut. Exact când ceainicul dă în fiert, sună cineva la ușă. Ezit - apoi îmi strâng mai bine capotul în jurul meu și ies pe hol. Mă uit prin vizor și o văd pe doamna Farley privindu-mă, cu brațele pline de pachete. Evident. Cine altcineva să fie ? Deschid ușa. — Bună dimineața, doamnă Farley. — Samantha, m-am gândit eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari ! — Dar aș putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în care deschid ușa, văd în prag întreaga echipă de PR de la Carter Spink, în costume identice cu pantalon. — Samantha. Hilary Grant, directoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cadouri... Zău, cei care se căsătoresc au totul, nu‑i așa? La etaj aud zgomot de foehn dinspre dormitorul alor mei și, în clipa în care intru, o văd pe Janice stând pe taburetul de la măsuța de toaletă, în capot, cu un păhărel de sherry în mână și ștergându‑și ochii cu o batistă. Maureen, care de ani de zile le coafează pe ea și pe mama, stă cu foehnul deasupra capului ei, iar o femeie foarte bronzată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care‐ a muncit și cu lacrimi l‐a sfințit. Din război întors acasă Ne‐ a avut pe toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu Marie și Lenuță V‐am adus câte‐ o rochiță; Mamei capot și‐un halat 140 Lui Culai de îmbrăcat. ș‐ apoi timpul a trecut Noi muncind ne‐am refăcut; Am mai scăpat de nevoi Dar te‐ ai dus de lângă noi. Mamă, de când ai plecat Am tot plâns și am oftat; Doamne
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în loc de surâsul tău de Don Juan pe care mi-l imaginez și pe care îl ascunzi sub un pseudonim. La mine în casă este frig, caloriferele sunt reci, căldura mai întârzie; bine că nu ai venit! mă găseai într-un capot de molton plin de amintiri de acum douăzeci și ceva de ani.. Mai am unul din mătase naturală, alb, în acela te aștept la primăvară când îți vei declara identitatea... Mi-aș fi dorit să fim într-un Orient Express
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Avem prezență de spirit și ne dăm repede la o parte, așa că ajung teafără în cameră și răsuflu ușurată că Baby nu-i prin preajmă. Mă pregătesc de petrecerea la piscină și-mi pun bikinii mei nemaipomeniți. Când să trag capotul de mătase peste ei (o imitație ieftină de la M&S a celui purtat de Vanessa), aud că intră cineva în camera alăturată - presupun că e Daisy, care a venit și ea să se schimbe. Din câteva salturi, iată-mă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în pat. Nu mă sperii. Mă ridic puțin, îmi așez pernele la spate și aud zgomotul apei curgând în baia de la parter. Face duș. Hotărăsc să mă scol; să aștept în pat prea ar fi un semn de lene. Iau capotul pe mine și cobor să fac cafea. Este complet îmbrăcat când vine în bucătărie, ceea ce mă surprinde; îmi dau seama că nu are de gând să facă dragoste cu mine în această dimineață. Mă apropii de el să-l sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai fac bagajul. Ceea ce mă susține și-mi dă forță este orgoliul meu, mult prea puternic ca să-l las pe Jake să se îngrijoreze din cauza absenței mele, să vină sus, la mine, și să mă găsească în pat, încă în capot. Mulțumesc Cerului pentru mândria mea nemăsurată. În aceste momente, e tot ce mi-a mai rămas și n-are rost să mă pierd în tot felul de gânduri negre. — Nu pot să cred! zice Daisy. Ne-am cuibărit pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venit s-a și instalat cu tot arsenalul de cărucioare, butelii, bidoane pentru gaz lampant, sacoșe de nailon, de camuflaj, coșuri de rafie și răchită, sănii cu spătar pentru copii, landouri din placaj, împreună cu pleiada de babe, moși, gospodine, în capoate de muselină, diftină sau mătase, imprimate cu trandafiri de-un roșu crâncen pe un fond verde-brotac, burlane, gaziere, lămpi de masă, numărul cinci sau unsprezece, sobe-cizmă, sobe de rumeguș, de motorină, cornize de toate mărimile, glastre cu mușcatele copilăriei, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]