3,744 matches
-
Nu te aștern doar pe hârtie, Înțelege-mă, sunt poezie! Gândurile ce cândva ți-am dat, Vor să trăiască azi cu-adevărat. Mi-e scurtă viața și nu-i de-ajuns Al tău vers ce-n inimă mi-a pătruns, Captivă ai fost-n vii cuvinte Netrăite, descătușează-te!... Fii liberă de tot și toate, Din tine am șters cuvântul"moarte", Nici suferința nu te-atinge, Slovele ți-au încetat a plânge! Nu te mai teme de iubire, Credința ta nu
DESCĂTUŞARE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382968_a_384297]
-
ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai presus decât orice Ordonanță. Magistratul, chiar urât de către toată lumea, este garantul unei anume rânduieli. Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o carte despre magie și într-o istorie a credințelor, nu era o născocire. Cât despre pasăre, aceasta nu ar fi alta decât Pajura albă, captivă. O trimitere brutală la mitul care condiționează existența Stațiunii. Magistratul a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai mult de cât un regiment, decât o divizie. Decât toată armata Regatului! Pentru că într-un spațiu mic, așa cum e Stațiunea, intimidarea e preferabilă terorii... În preajma Stațiunii au fost văzuți lupi albi. Apar atunci când frați de-ai lor se află captivi. Sau când sunt chemați! Exista, cândva, un vânător de lupi albi; se zice că ar fi fost ucis de către o haită, într-o țară vecină; le știa graiul, s-a aflat pe urmă, urla ca ei. Un escroc: se oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decadă a istoriei, un vulcan din piatră și pământ, în care Aquarelin însuși adunase toate culorile din univers. Și, sub acest univers lichid care înghețase, devenind o oglindă groasă, cea mai frumoasă femeie a omenirii, o blondă din Chicago, Illinois, captivă, zbătându-se să iasă și izbind cu pumnii ei micuți. Nepăsător, ca replică la toată această stare de lucruri, Aquarelin își scălda imenșii ciorapi în acea parte a lacului unde era vărsată esența semnată Calvin Klein. Dar cui putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de stomacul său înfometat. Inutil de spus că nici unul dintre așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de bun să vă ucid, de ce? Înainte însă ca eu să pot avea vreun răspuns de la cine știe cine, pentru că nimeni nu are obiceiul să vorbească omenește în tot locul ăsta nebun, iată acum ușa închizându-se singură în urma mea, făcându-mă captiv în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre care vorbea Pop, era mort de mult. Trebuia însă să îi facă să creadă că nu se întâmplase nimic. După felul în care reacționaseră polițiștii, atunci când le spusese despre colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
placă noua stare în care se afla. Se simțea împlinit plutind așa, contopit cu întreaga fire. Se hotărâse deja, nu-și mai dorea nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
-mi trupul în rugul iubirii, Duminici să-mi cânte sfios la ureche, Mireasmă divină umplând trandafirii Ce spinii-și răsfață-n grădina cea veche. Din mugurii tăi s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
iubirii, Duminici să-mi cânte sfios la ureche, Mireasmă divină umplând trandafirii Ce spinii-și răsfață-n grădina cea veche. Din mugurii tăi s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut o genune, Din inima
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
frig, hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai Hyperionului sunt rătăcita cu fața spre Cruce. * * * * * Convoi de luceferi blând mângâindu-mă și înstelându-mă-n frunte c-un semn minuscul dovadă că -oricât aș muri - MĂ VOI NAȘTE în același misterios labirint rătăcindu
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am convins că am de ce să mă bucur de vacanța la țară? Referință Bibliografică: SELECȚIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 922, Anul III, 10 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
nu se zărea decât cerul. De fapt era un grup de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii. Încă de la intrare te întâmpină un aer tonic, contrastând cu starea dintre pereții care te face captiv. Multe alei, multă verdeață, o fântână arteziană și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Bolnavă și cuminte, mă dezminte Și simt cum ma petrece să mă-nece, Dar ruga mea-i fierbinte de cuvinte. Bolnavă și cuminte, mă dezminte - Plutesc într-o derivă relativă, Dar ruga mea-i fierbinte de cuvinte Și totuși sunt captivă deopotrivă. Plutesc într-o derivă relativă A lumilor văzute, nevăzute Și totuși sunt captivă deopotrivă, Minute de minute, toate mute. A lumilor văzute, nevăzute Simbrii plătite-n sânge vor restrânge, Minute de minute, toate mute Și ochiul care plânge și
PANTUM CONFUZ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361047_a_362376]
-
ruga mea-i fierbinte de cuvinte. Bolnavă și cuminte, mă dezminte - Plutesc într-o derivă relativă, Dar ruga mea-i fierbinte de cuvinte Și totuși sunt captivă deopotrivă. Plutesc într-o derivă relativă A lumilor văzute, nevăzute Și totuși sunt captivă deopotrivă, Minute de minute, toate mute. A lumilor văzute, nevăzute Simbrii plătite-n sânge vor restrânge, Minute de minute, toate mute Și ochiul care plânge și deplânge. Simbrii plătite-n sânge vor restrânge Mulțimea diletanta și actantă Și ochiul care
PANTUM CONFUZ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361047_a_362376]
-
obsedat de religie, D-zeu, salvare în viața de apoi, păcat, lege, atunci când în loc să trăiești viața personală, nu mai faci nimic altceva decât să delirezi chestiuni religioase. Asta nu e scăpare de dependente. Ci seamănă a delir mistic, iar persoană captivă, dependentă de fantasme religioase e blocată în timp și spațiu, așa că islamiștii, care după cum știm, în afară de cei cu puțul de petrol în grădina, sunt săraci, puturoși, nu muncesc, nu pot munci, mintea le e parazitata de fel și fel de
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
au aceleași dependente). Victima dă putere agresorului asupra sa, în speranța magică că așa va supraviețui moca, trăi bun, condiții optime, fără lucru. Așa că ori îi învinuim pe amândoi, agresor și victima, ori pe nici unul. Ceea ce o ține pe victima captivă în relație sunt dependența emoțională de agresor (credință că agresorul are sentimente autentice pentru ea), lipsa de mijloace materiale proprii (sărăcia), lipsa încrederii în sine că s-ar putea descurcă și fără agresor. Agresorul are putere pentru că vine periodic la
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FORȚA CUVÂNTULUI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului Rămân captivă-n foaia plină de gânduri, încerc să înțeleg, privindu-mă-n profund, vorace timp ce-mi scrii pe suflet rânduri, posibil este, oare, în pânza-ți să m-afund? Încerc a-mi desluși chemarea, mai caut în ochii mamei, pe
FORŢA CUVÂNTULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368294_a_369623]
-
simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura sensibilă a poetei. Lirismul ia naștere dintr-un amestec de seninătate și chin, impresionând prin tonalitatea profundă, intensitatea trăirilor captive între „zidurile” unui trup care va cunoaște surparea și moartea. „La început, Cuvântul a fost/ și cuvântul s-a luminat în Om.” Odată cu această iluminare, omul a fost plasat pe o treaptă superioară a conștiinței, a judecății și a moralității
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]