820 matches
-
1961; Oul lui Columb, București, 1963; Ediție specială (în colaborare cu Ion Mustață), București, 1966; Mister la -1790C, București, 1966; Sunați de două ori, București, 1967; Duțu, Lucu și vacanța de primăvară, București, 1975; Ochelarii de scris povești, București, 1976; Captivi în spațiul comic, București, 1979; Umor la purtător, București, 1980; Duțu, Lucu și vacanța de vară, București, 1982; Umor expres, București, 1984; Jocul continuă, București, 1985; Învățați să râdeți fără profesor, București, 1986; Subiecte de conversație, București, 1989; Duțu și
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
În jurul acestei mese puțin ovale este structură. Un alt termen, apărut și el foarte des, a fost interpretare. Un altul a fost literatură. Din aceste recurențe eu am dedus un soi de blocaj hermeneutic, și anume că suntem, aproape cu toții, captivii literaturii și că Încercăm să interpretăm viața din perspectiva literaturii. Probabil că aceasta e capcana mentală de care ar trebui să ne dezbărăm dacă vrem să ne asumăm o nouă percepție asupra culturii, asupra epocii noastre, În ansamblul ei. Vă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe care aceștia o repetă la nesfârșit se află într-o fluctuație permanentă; deși autorul utilizează tehnica amănuntului minuțios notat, ele sunt într-o permanentă schimbare, devin instabile, aproape imposibil de captat din cauza faptului că e vorba despre „vizionarea” unor captivi prinși într-un labirint înțesat cu oglinzi. Fiecare moment al romanului prezintă o altă lume, o altă realitate. Evoluțiile personajelor „reale” și ale celor din piesă se întretaie sau se despart în funcție de parcursul mental al fiecăruia dintre eroi, devenind un
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (aici, pp. ???-???), însă nu e ușor de spus dacă e vorba de o dependență directă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă aprigă. Fiecare dintre ei năzuiește pătimaș spre o altfel de existență. Nici unul nu poate admite să rămână captiv într-un orizont îngust, limitat, nu poate suporta constrângerile, prejudecățile și convențiile sociale arbitrare. Unii vor să trăiască așa cum îi îndeamnă sângele lor aprins, clocotitor, să simtă voluptatea patimilor care îi stăpânesc. Înțelegând să-și trăiască viața așa cum le poruncește
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (cf. vol. I, pp. 000-000), însă nu e ușor de spus dacă este vorba de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de pildă) Înseamnă să accepți nu numai temporar și parțial că tot ceea ce cuprinde fiecare sunt fapte care pot surveni oricând și a căror prezență teoretică este, de la un moment dat, imposibil de Înlăturat. A Înțelege Înseamnă atunci a rămâne captiv al Întregului sistem care produce sensul, și În cele din urmă a-l adopta. Și, de altfel, nu e deloc cazul unei simpatii energic stimulative a cititorului față de text, ci de o condiție de intrare În imperiile virtuale de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în jur și are sentimentul de a fi, acasă, un străin, chiar un muribund. Metaforă integratoare, neputința copacilor de a crește include și denunțarea reprimării scelerate a oricărei libertăți. Dar implantarea în alt climat nu curmă sentimentul de neîmplinire. Fostul captiv nu se simte liber nici în noua lui patrie sau nu are ce face cu libertatea. În țara de baștină el suferise de zgomotul tăcerii, înnebunind de gânduri fără glas. În cea adoptivă, deși are atâtea de spus, tace pentru că
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
privire mai atentă, se dovedește mai curând excentric decât un oarecare. În lumea în care trăiește, mai întâi stupoarea candidă, apoi lehamitea lui cronicizată au un singur leac: internarea într-un ospiciu, unde recalcitrantul va fi redus la tiparul anonimatului. Captiv în plasa de păianjen a scenariadei, el devine un simplu popic. Ca traducător, Ț. a transpus în colecția „Poeți elvețieni contemporani”, pe care o inițiază la „Biblioteca revistei «Familia»”, cu precădere selecții, în ediții bilingve, din scriitori precum Werner Lutz
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
ne întrebăm în ce măsură dispariția „marilor povestiri” - declarate moarte de J.-F. Lyotard în 1979 - este totuși o realitate. Într-o lume care nu mai crede în întemeierea dialectică a valorilor, prin apelul la autoritatea critică a rațiunii, oamenii vor rămâne captivi genului epic - el însuși profund transformat în formă și conținut. În orice caz, creștinii nu vor nega niciodată faptul că Evanghelia lor este o „metanarațiune”. Evanghelia este, într-adevăr, o poveste. De la Iisus învățăm, între altele, că sensul vieții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe un mare truc: ea creează iluzia de libertate, de acces pe baza consimțământului și a liberei alegeri a individului, și nu pe obligarea acestuia de a urma o cale sau alta. Publicul-țintă al educației la distanță nu este unul captiv, ca în cazul educației școlare; el trebuie ademenit, trebuie să i se inculce ideea că „face ce vrea”, că învață „singur”. Procedeele pedagogice se vor structura pe liniamentele acestei iluzii - iluzie greu de întreținut chiar și de către cei mai iscusiți
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de altă parte, B. este și un interlocutor foarte activ și eficient în planul discuțiilor de idei. Întâlnirea cu sacrul, carte de interviuri cu și despre Mircea Eliade, alcătuită împreună cu Paul Barbăneagră (1996), ca și dialogurile cu Theodor Cazaban din Captiv în lumea liberă (2002) conțin foarte multe idei incitante, valabile în perspectiva reevaluării perioadei interbelice, dar și de o actualitate de netăgăduit. Abordarea lui Mircea Eliade, ca și a problematicii sacrului în lume și la români în genere, alături de conservatismul
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
Regele cu o harfă în mâini, București, 2000. Antologii și ediții: Întâlnirea cu sacrul. Șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade, Botoșani, 1996; ed. 2, Cluj-Napoca, 2001; Socrate-omul, București, 1996; Miturile lui Platon, introd. edit., București, 1996; Eliadiana, Iași, 1997; Captiv în lumea liberă. Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță, postfață Alexandru Paleologu, Cluj-Napoca, 2002; Pe viu despre părinții Bisericii, București, 2003. Traduceri: Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cartea I, Iași, 1995; Bossuet, Sfântul Bernard de Clairvaux, Sfântul Francisc
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe plaja încinsă, ne-au recunoscut în sfârșit drept soli veniți din partea guvernatorului din Filipine. Ajunsesem într-un golf numit Ajiro, aflat chiar în apropiere de Edo unde locuia Împăratul. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
automatizată. Acesta este un punct de vedere amuzant. Nu vreau să vă țin prelegeri, totuși. Când trăiești În propria odaie, ca mine, deși Shula și Margotte au grijă excelentă de mine, ai fantezii despre cum te-ai adresa unui public captiv. Mai deunăzi am Încercat să țin o prelegere la Columbia. N-a mers bine. Cred că m-am făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un urs închis în cușcă. Dreapta, stânga - scăparea nu era de găsit în nici o direcție. Daniel, a șoptit el. Tocmai a împlinit doișpe ani. E un adevărat maestru la Game Boy. Zach a ridicat ochii întrebător. Era un om rămas captiv în timp, în epoca de dinainte de Game Boy, de dinainte de-a deveni tată. Iar lumea își văzuse de mersul ei fără el. Daniel. Acesta era singurul lucru pe care Zach putea să-l spună. Are părul roșu. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a aflat decât două zile mai târziu că se dusese să-l vadă pe Hamed, numit și al-fakkak, bătrânul „dezrobitor“ din Granada, care avea, de mai bine de douăzeci de ani, sarcina grea, dar bănoasă, de a-i răscumpăra pe captivii musulmani de pe teritoriile creștine. În ținutul al-Andalus au existat mereu persoane însărcinate să-i caute pe prizonieri și să obțină răscumpărarea lor. Existau nu numai la noi, dar și la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu numai la noi, dar și la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a numi un „alfaqueque mayor“, adesea un înalt personaj al statului, asistat de numeroși alți dezrobitori. Cele care veneau să semnaleze disparițiile erau familiile captivilor: un militar căzut în mâinile dușmanului, un locuitor dintr-un oraș împresurat, o țărancă luată cu arcanul cu prilejul vreunei incursiuni. Numitul fakkak sau unul dintre reprezentanții lui își începea atunci cercetările, ducându-se pe teritoriul advers, uneori chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași în oraș.“ În chip de răspuns, am spus: „Da“. S-a uitat atent la mine, mi-a privit îndelung straiele și, socotindu-mă fără îndoială demn de respect, mi s-a adresat cu încetineală și bunăvoință: „Fiule, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iubiri. În ziua aceea totuși, vizita celui numit fakkak avea ceva solemn. Redevenise dregătorul religios binecunoscut, ochii săi cu pleoape zbârcite cătau sever, vorbele sale erau rodul îndelungatei lui legături cu vitregia soartei. Toată viața mea m-am aflat în preajma captivilor care nu visau decât libertatea și nu pot pricepe cum un om liber și cu mintea întreagă poate alege de bună voie captivitatea. Cel dintâi care a răspuns a fost bătrânul Saad: — Dacă vom pleca cu toții, islamul va fi smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști să rămâi mult și bine într-o țară necredincioasă! Dezrobitorul avu un zâmbet enigmatic, dar nu lipsit de melancolie: — Trebuie uneori să nu te supui Celui-de-Sus pentru a-L asculta mai bine, mormăi el, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1498 7 august 1499) În anul acela, Hamed dezrobitorul a murit, supus fiind la tortură într-o temniță din Alhambra; avea nu mai puțin de optzeci de ani. Nimeni nu era mai iscusit decât el în a obține eliberarea unui captiv, dar, când a fost vorba să se elibereze pe sine, cuvintele lui și-au pierdut puterea. Era un bărbat cucernic și devotat, iar dacă i s-a întâmplat vreodată să se înșele în judecățile sale, intențiile i-au fost, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]