1,669 matches
-
pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles Darwin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
haine de seară sau în frac, nu au nici o prestanță. [...] Mai mult decât atât, sunt mărunt. Nu am întâlnit până acum pe cineva mai scund decât mine. Nu sunt nici lat în umeri. Când îmi spun: Ia uite, un personaj caraghios se îndreaptă spre mine", nu este de fapt decât propria mea reflectare pe care o văd în oglindă. Este o experiență pe care o trăiesc destul de des. Pot îndura gândul că este imposibil să fac ceva în privința formei feței mele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cred, niște paliere de concentrare, și se rostește Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Dar nu oricum. Pe inspirație rostești Doamne, Iisuse Hristoase, iar pe expirație spui miluiește mă. Văd că iar vrei să mă întrerupi cu una din întrebările tale caraghioase, dar te rog să te abții... Există și formule mai lungi, cum ar fi: Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (că păcătoși suntem cu toții!) și tot după aceeași rânduială; o parte din propoziție se rostește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
purtând sigla M.M. Un bărbat, probabil proprietarul, Moldovan, mic și gras, cu chelie, ieșise să îi întâmpine. Gesturile sale, voit studiate, copiate parcă de prin cine știe ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu prea se mai văd doamne cu brățări, am văzut în schimb destule femei și fete cu tot felul de peircing-uri plantate cu nonșalanță până și în locurile cele mai intime..., ceea ce mie unuia mi se pare pur și simplu caraghios. Până și Irina, fosta mea jumătate neprețuită, deși intelectuală, balerină și artistă..., își găurise ombilicul cu un bigudiu dintr-ăsta de aur sau platină, ca să fie șic... Ea pretindea că-i recomandase așa nu știu ce șaman... Păi nu ți-am spus
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am fost câțiva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea, și pruncul Moise era-n apropierea mea, era. Eroul Bellerophon îmi aparții doar în închipuire, tu exiști și mă scoți din fire, iată, această lungă tăcere la telefon, mă simt caraghios ca eroul Bellerophon, de disperare ce aș putea să-ți răspund? Sunt ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, feericul. Poemul F. M. într-o permanentă
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
al lui Victor Iliu, antreul constituindu-l un film de propagandă pe portativul căreia începe o încăierare burlescă între membrii celulei de partid locale așezați în primul rînd. În contrast cu scenele triumfaliste ale paradei sovietice, publicul urmărește distrîndu-se copios comedia caftelii caraghioase între comuniștii locali. Registrul se schimbă de la episodul chaplinesc la cel al telenovelei ideologice, politbasmul Mitrea Cocor care stoarce lacrimile asistenței mesmerizate și, ca și cînd n-ar fi fost de ajuns, regizorul supralicitează cu un al treilea spectacol care
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
la interdicția, impusă artiștilor, de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
doar sunt înscris acum la două facultăți și mă gândesc serios la doctorat. Se poartă la noi, intelectualii, care am fost și vom fi. Chiar mai mult decât atât. La ce folosește drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă numită limba română?... Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu?... Cine sunt eu?... Mi-am adus aminte: Goe, elevul. Eu sunt Elevul!
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
un simplu meseriaș, cunoaște această frică. Une-o-ri poate fi frica de poliție, alteori frica de incendiu, de pro-priile neputințe, alteori este o frică ascunsă sau manifestă, că nu vei avea timp fizic să termini de scris ceva. Frica este puțin caraghioasă pentru că ascunde în sine ipoteza că lumea nu se va putea lipsi de opera amintită și că se va prăbuși dacă nu va lua cunoștință de ea. Este caraghios, dar într-un fel just. Ar trebui să facem totul serios
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
avea timp fizic să termini de scris ceva. Frica este puțin caraghioasă pentru că ascunde în sine ipoteza că lumea nu se va putea lipsi de opera amintită și că se va prăbuși dacă nu va lua cunoștință de ea. Este caraghios, dar într-un fel just. Ar trebui să facem totul serios, ca și cum ar fi vorba despre viitorul umanității. Și într-un fel chiar este vorba despre el. Și cu această carte - indiferent de cum este - lumea va fi odată pentru totdeauna
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
de condensare a mai multor direcții și imagini într-un punct fix, strălucitor: "diamantul era o piatră/ cu aripile invizibile / și 57 de fațete // keratios / spunea grecii // adică un sâmbure de roșcovă / în cealaltă parte a balanței // ca să vezi / ce caraghios fel de a cântări / lumina". Așadar, bijutierul privește cu lăcomie în jurul său. Însă prelucrează atât de mult ceea ce vede încât nimic nu mai poate fi identificat. Astfel, reușesc să supraviețuiască întregului proces de transformare doar niște lucruri care devin concepte
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
se naște din confruntarea aceasta, ia aspect apocaliptic. Din cauză că distanța dintre cum ai vrea să fie și cum este lumea, e imensă. "Apocalipsă" înseamnă "pedeapsa lui Dumnezeu". Scriitorul poate pedepsi și el, ce e drept într-un mod mai degrabă caraghios în iluzoriul faptei, deoarece el poartă o săbiuță cât un bold, fandează și împunge, fără a răni. "Pedepsește" prin imagini și gânduri apocaliptice. Criticii au observat că stilistic produci mari schimbări de la un roman la altul, ai alte strategii epice
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
anume m-am trezit pe jos, la propriu, de rîsul pe care nici nu mai doream, măcar, să-l stăpînesc. Eram de mult sluga lui. Nici nu știi ce provoacă haz mai mare, felul în care sînt îmbrăcați, demodat și caraghios, ca în anii șaizeci într-o provincie prăfuită, uitată de lume, felul în care sînt pieptănați, felul în care se suspicionează unii pe alții tot timpul, tipul de neîncredere viscerală față de un altul, felul în care apar și dispar din
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară răsucire a stiletului ascuțit în rană, analistul scoate din rezer-va-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
în rană, analistul scoate din rezer-va-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
care îl interpretează însă și într-un mod net subiectiv, evaluativ, influențat de conotațiile actuale ale adjectivului hilar: "Bucureștii devin Hilariopolis nu pentru că lumea de aici s-ar fi distrat în neștire, ci pentru că întreg peisajul era suficient de hazliu, caraghios, grotesc pentru a isca rîsul"; "Hilariopolis, locul care stîrnește ilaritatea vizitatorilor străini". Într-un interviu mai recent al aceluiași autor (în Metropotam, 2006), se vorbește despre Hilariopolis ca despre o "poreclă" și răspunsul alunecă din nou de la interpretarea pozitivă la
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
Într-un interviu mai recent al aceluiași autor (în Metropotam, 2006), se vorbește despre Hilariopolis ca despre o "poreclă" și răspunsul alunecă din nou de la interpretarea pozitivă la cea negativă, de la "orașul bucuriilor, al hilarului" la "istoria orașului Ťatât de caraghios încât stârnește râsulť". Tentația de a citi numele Hilariopolis în cheie ironic-polemică (prezentă și în mai multe articole ale lui Octavian Paler, care folosește forma Ilariopolis) e puternic condiționată de stereotipul deriziunii balcanic-orientale. Prezențele literare ale numelui pot fi multiplicate
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară răsucire a stiletului ascuțit în rană, analistul scoate din rezerva-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
rană, analistul scoate din rezerva-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
-mă, i-am spus femeii sale: - Știi că azi-noapte n-am mai visat că am fost la Paris... Ea se ducea să prepare cafeaua. - Dar ce ți s-a întâmplat? a întrebat mirată. Ea nici nu-și dădea seama ce caraghioasă era întrebarea ei. Parcă s-ar fi referit la un fapt real. însă se obișnuise atâta cu visul ăsta al lui continuu - încât el devenise aproape ceva adevărat. A început să râdă încet, aplecat peste marginea patului, căutând papucul, - unul
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
ceva adevărat. A început să râdă încet, aplecat peste marginea patului, căutând papucul, - unul nu îl găsea, se pitise sub pat... Până în dimineața aceea, îi povestise visul; așa că așteptase urmarea; era totuși logic să pună întrebarea care i se păruse caraghioasă... În prima zi, îi povestise că la Paris ajunsese, pe jos, nu cu trenul. Făcuse, în vis, aproape o... lună! - Cum de ți-ai dat seama că făcuseși o lună de zile, îl chestionase ea. - Simplu: era vara... prin august
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
visurilor, momentele de comedie fină personalizează teribil apariția sa în spectacol. Marian Ghenea și Gabriel Spahiu transmit emoție fantastică prin inocența pe care o degajă personajele lor fără încetare. Dincolo de stîngăciile căutate cu mare grijă, de giumbușlucuri, de mersul ezitant, caraghios, fiecare relație cu cuvîntul, fiecare mirare, cădere pe gînduri este plină de umor, de performanță. Pentru mine, acesta este Visul lui Galgoțiu. Mai presus de orice experiment, la care arta, la urma urmelor, ne obligă.
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
îndrăgostit nu le-ar observa: "Adoram - de-a dreptul - zgomotul pe care îl făcea când sorbea supa, felul în care îi curgeau șuvițele de păr răzlețite pe frunte (câteva fire debile, decolorate, se împiedicau în sprâncenele drepte și rămâneau arcuite caraghios acolo), țăcănitul lingurii izbite de dinți, apoi, când îi vâram sub nas farfuria cu felul doi, obrajii ei rotunzi care se umflau într-una gata să pleznească - pentru că devoratoarea de telenovele nu înceta să își umple gura cu mâncare, dar
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]