483 matches
-
nici pomeneală, de dimineață până seara nu vorbim decât de ea. Numai că nimeni nu mai este declarat nevinovat. Pe leșul nevinovăției viermuiesc judecătorii, judecători de toate soiurile, cei ai lui Hristos și cei ai lui Antihrist, laolaltă înfrățiți în carceră. Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creștini. Și ceilalți sunt vârâți până-n gât în toată treaba asta. Știți ce s-a întâmplat cu una din casele care l-a adăpostit în acest oraș pe Descartes? A devenit azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
văzu deodată că atotputernicul favorit lăsa la o parte hârțoagele și Îl privea fix. Ochii aceia negri și vii păreau a-l studia atent și a-l scormoni adânc. Alatriste, ale cărui veșminte și Încălțări purtau urmele nopții petrecute În carceră, regretă că nu arăta mai bine. Un obraz proaspăt bărbierit l-ar fi făcut să se simtă mai la largul său. După cum nu i-ar fi stricat nici o oblojeală mai curată peste tăietura de pe frunte. Sau ceva apă, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Pătrășcanu. Era apreciat de deținuți pentru modul în care împărțea mâncarea; într-o zi fasolea era necoaptă, mucegăită, fermentată și pentru că a refuzat să o împartă și nu a cerut iertare, a fost considerat instigator și trimis o săptămână la carceră (o celulă mică la subsol, cu apă pe jos, fără scaun și pat). Ca la Auschwitz În perioada 15 noiembrie 1950 - 27 august 1953, dl Cosma s-a aflat în colonia de muncă Capul Midia, unde șefii de detașamente erau
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
plimbă pe plaja cu nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte complicat, cu multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea să însemne asta? Thaw se întoarse și-l văzu pe Coulter. Strînse bine bățul și șopti: — Niște planuri. — Planuri pentru ce? îl întrebă Coulter dînd tîrcoale. — Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ambră, bătălii în care fiecare nasture și fiecare floare de crin de pe drapele și fiecare aluniță de pe fețele oștenilor erau vizibile ca sub o lupă orbitoare. Cetăți de marmură, abstrase, cu coloane răsucite și ferestre rotunde ca-n Desiderio Monsu. Carcere ca în Piranesi. Amurguri prăbușite peste construcții depopulate, severe și singure, în jurul cărora mă rotesc în zbor lent, trecând foarte aproape de mascaroanele de sub acoperiș, alternând cu ferestre incendiate pe care scrie HARDMUTH. În seara închegată ca sângele, marmura însăși devine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dragostea dureroasă care se naște din miezul timpului, nostalgia noastră cea de toate zilele, ea însăși larva nostalgiei celei mari și adevărate, proiectează-n trecut ceea ce presimte că e destinul și viitorul nostru: caută adânc în subteranele, în beciurile, pivnițele, carcerele și grotele timpului ceea ce, poate, se găsește în aerul rarefiat al podului, cu luminatoarele sale metafizice. Caută disperată un lucru care trebuie găsit, o ieșire care trebuie descoperită, deși știe că nu există organ de simț pentru asta. Căutăm întotdeauna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noastră ca un peduncul de orhidee, limba noastră care nu-i roșie, ci pictată în dulce, acru, amar și sărat. Și copăceii ca de madrepor, bălăciți în mucus, ce-și desfac corolele în fosele nazale. Și bolovanii de calcar din carcera urechii interne. Și pedunculii care știu ce-nseamnă recele și fierbintele. Toate presărate ca niște stropi transparenți de clei pe plasa nervilor noștri, îmi imaginez uneori că am fost cufundat într-o baie de lichid coroziv, care mi-ar dizolva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sidef, până ce-l schimb într-un palat cu odăi tot mai vaste, crescând asimptotic în spirală, fiecare odaie de zece ori cât cea precedentă, doar ultima rămî-nîndu-mi, mereu, accesibilă. Căci dacă-n orice castel există, aco-lo-n adânc, sub vedute, carcere și capricii, o ușă condamnată, o cameră interzisă, în enormul meu mausoleu, secretat de melcul umed al vieții mele, toate camerele sânt interzise, blocate, baricadate pe dinăuntru, în afară de ultima, în care încă mi se permite să locuiesc. Dar odăile în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sacadate ale șalelor. Cu toate acestea, o frunte foarte înaltă deasupra eșarfei de pânză și atât de imaculată, încît osul craniului părea străveziu, lăsa să se ivească, aproape tangibilă, o ființă melancolică și-nchisă-n sine ca-ntr-o enormă carceră de sidef. Cine putea fi acea divă de calcedonie? O cântăreață de operă din trupa Giorgiani, tocmai abătută prin acele părți sălbatice ale Evropii? O călăreață de la circul Sidoli, din cele cu aripi roz-bonbon din franjuri lucitoare de mătase? În
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe fundul puțului, privind cum se prăbușea peste el bestiala ființă. La fel venea vuind, mereu, peste mine, liftul. Când s-a oprit la parter am deschis ușile și-am intrat, apoi am tras după mine poarta grea de metal. Carcera era mult mai mică decât mi-o aminteam, mă strângea literalmente la umeri. Abia am reușit să ridic mâna până la buton, și asta abia după ce am dat drumul teancului de scrisori pe podea, căci aveam în cealaltă mână, mai departe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asta: «Vei fi transferat în altă parte. Fă-ți bagajele!» M-au încarcerat. Nu mi-au dat nici o explicație. Atunci am început să-mi pun întrebări. Antrenamentul trebuia să fie calea spre mântuire, iar acum devenea o metodă de pedeapsă. Carcera era de mărimea unui tatami. Acolo unde am fost dus eu, erau cam zece camere, separate între ele, închise cu cheia pe dinafară. Era vară și oricum era cald, dar încălzirea mergea. Mă puneau să beau din sticle de pastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
niște proști.» Încercau să mă omoare. Mi-am folosit toată forța și m-am eliberat. Am obiectat spunând: «Eu fac totul cu seriozitate, îmi dau sufletul aici, de ce vă comportați așa?!» Lucrurile s-au liniștit, m-au dus înapoi în carceră. Mă rupsesem total de sectă. Încercam să iau lucrurile în serios, dar se pare că nu reușeam. Apoi am trecut prin alt tip de inițiere, numită «creștină». Era un fel de experiment pe ființe umane. De fiecare dată când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
umane. De fiecare dată când îmi dădea medicamente Niimi, se uita la mine de parcă aș fi fost un porcușor de Guineea. Spunea: «Bea!» pe un ton rece și indiferent. Jivaka (Endō Sechi) și Vajira Tissa (Nakagawa Tomomasa) veneau să verifice carcerele. Îmi amintesc că eram tare buimac din cauza medicamentelor. Testau medicamentele pe samana care erau încarcerați. Oricum nu le eram de folos vii, măcar așa experimentau pe oameni medicamentele și vedeau dacă puteau deveni mai pioși. Mă făceau să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o încercat unul, da’ l-o adus repede înapoi. Doamne, prin câte o avut de trecut săracul! Bătaie, carceră... Luni de zile. Și apoi, cele mai grele munci. Odată cu primăvara și-au făcut apariția și politrucii... Întâi ne-au anchetat în fel și chip. Marea lor curiozitate era politica pe care am făcut-o în țară și în final
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unghiile, au fost încoronați cu coroane înroșite în foc, li s-au trecut piroane prin fluierele picioarelor, sunt bătuți la tălpi, supuși la înfometare și sete, o zi pește sărat și a doua zi numai apă, au fost încarcerați în carcerele de la Forneta și, de fiecare dată când după ce caucazienii și sârbii își fac treaba cu beiul și-l aduc pe fiul lui, beiul îi spune: „Fiule, spune tot ce ți se cere să spui!”, dar în zadar. Consensul între tată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a stării poetice. Emil Botta își cultivă stările poetice, ori chiar și le provoacă. Apoi le pune în scenă, le amplifică somptuos, de unde și impresia de artificial, de emfază: Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de seară, o anumită modernitate, de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră". (Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pericol pot fraterniza cu Însăși Dumnezeu dacă există, și voi avea nevoie...!!” Pe când lucra la primărie, Îi mărturisi el, fusese arestat pentru luare de mită, fiind ținut În arest doi ani de zile. A fost bătut, maltratat, Înfometat, azvârlit În carceră, Încercând să-l Înfricoșeze pentru a-i zmulge o mărturisire. În special, a suportat lovituri corporale cât bea o cămilă apă!! I-au fost aplicate apsolut toate torturile cunoscute, rezistând eroic.În cele din urmă au fost nevoiți să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bătaie să-și mănânce „Excrementele”, În aplauzele asistenței...! Ori când Liberul șef de cameră, avea nevoie de o relație sexuală pe cale orală și cel solicitat refuza, era snopit În bătaie după care gardianul Îl pedepsea și el aruncându-l În carceră pentru reeducare...! Datorită proviziei substanțiale de alimente și țigări, ulterior Liberul șef de cameră Îl luă sub protecția lui instalându-l În patul de deasupra lui, având șansa să fie singur, iar binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin intermediul civililor ce lucrau În șantier...! Tentația de-a intra În legătură cu un civil cerându-i ajutorul să-i aducă vești și mâncare de afară riscul era enorm: Putea fi refuzat și eventual turnat escortei. Drept pedeapsă putea fi băgat la carceră pentru o perioadă de timp ca după ispășirea pedepsei să fie declarat primejdios și să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprilie 1957, În pușcăria Jilava. La una dintre pedepsele-mi cu izolarea, Ică s-a solidarizat cu mine, fapt care-i pricinui aceeași pedeapsă. Curajul cu care-i Înfrunta pe caraliii abuzivi, torționari, l-a dus de multe ori În carcerele de recluziune și În camerele de tortură, În care se aplicau „legal” (cu raport) câte douăzeci și cinci de lovituri cu bâta groasă cât pumnul. În noiembrie 1961, la expirarea condamnărilor noastre de câte 5 ani de Închisoare, aveam să ne revedem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
caraliu hain și-i pedepsit cu două săptămâni de izolare. Vestea atât de tonifiantă că angelica-i prietenă Îl va aștepta chiar 15 ani Îl face să zburde, fiind În stare nu două săptămâni, ci un an să stea În carcera de izolare. Va suporta cu stoicism ca mucenicii creștini, toate torturile, inclusiv bătaia cumplită cu ciocanul la tălpi. Și nu se va prăbuși la Împingerea vreunei roabe cu pământ, măcar că nu cântărea mai mult de 48 de kg. Neputând să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la asasinarea prin Împușcare a preotului Șerban, la evadările de la minele de plumb Cavnic și Nistru din Maramureș, la greva foamei de nouă zile, la informatorii din celule (numiți turnători), la regimul alimentar de exterminare, mai ales, În celule de carceră (unde deținutul pedepsit primea mâncare caldă doar o dată la trei zile), la absența asistenței medicale și a tuturor drepturilor elementare (scris-cititul, cartea poștală, pachetul de acasă, vorbitorul cu cineva din familie), ce se acordau cu larghețe doar deținuților de drept
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
elogiul adus de părintele Mihai Lungeanu, anume că Grigore Caraza a stat 8 ani Îngropat În zarca din Aiud (trecând prin 20 de celule din totalul de 70 de asemenea Încăperi ale acestei secții demonice), adică În cea mai terifiantă carceră dintre toate cele existente În Închisorile românești din veacul trecut. Se cuvine, totuși, să arătăm cum a contractat grave boli pulmonare. Din pricină că, Înălțându-se cu ajutorul vârfurilor picioarelor subțiri ca niște fuse, a putut vedea printre zăbrele curtea Închisorii, este pedepsit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]