2,375 matches
-
se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așa? l-am aprobat eu. Ce temă are expoziția ta? —Este o instalație. Am trimis la New York cu vaporul o colibă din vremea Tudorilor, luată din Penrith, și i-am pictat exteriorul În așa fel Încât să semene cu o caricatură a reședinței Mock Tudor din Beverly Hills. Expoziția se cheamă Mock Mock Tudor 1. Ha ha ha ha ha! chicoti el. Minunata Salome este celibatară? — Ar putea fi, pentru ... musulmanul potrivit, spuse Tinsley, uitându-se la Prince Angus cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La început mă tot foisem pe locul meu. Povestitorul mă încolțise în compartiment la scurt timp după ce se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lumea liberă. Cât de liberă mai este ea acum? În SUA, toți cetățenii sunt urmăriți pas cu pas, li se înregistrează toate convorbirile telefonice, corespondența, transferurile bancare, deplasările... Noile tehnologii fac din sistemul comunist de supraveghere a populației amintirea unei caricaturi rudimentare. În ce măsură asta protejează împotriva terorismului și în ce măsură e un preludiu la dictatură e o problemă - dar nu mai e doar problema noastră, ci a Americii, a lumii libere, dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste, am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
89 au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce era mai rău, duhul vilelor n-a murit. Sindromul Huta Certeze mă face să cred că Revoluțiile și alegerile libere își pierd noima câtă vreme omul „simplu” nu e decât caricatura stăpânului. Momâniatc "Momânia" Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că-l veți primi la timp pentru călătoria dumneavoastră... Vă mulțumesc din suflet, domnule. La ultima probă am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa, hai noroc... Dar acum, pe teren, era destul de amărât. Ceva nu era în regulă cu echipa lui, știa atâta lucru. Și din cauza cui? Un mucos nenorocit, o haimana, o caricatură de fotbalist. - Bă Mihnea bă, ce căcat joci, bă, că te rup, ține-l pe Căciuleasa ăla de pulă dacă trebuie, da’ vezi că... îi zise sărmanului mijlocaș, care dădu din umeri neputincios și scoase mingea fără vreun motiv anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i ceară lui Dominique Lassa să-i lămurească probleme care i se păreau obscure cu privire la personalitatea lui Don Quijote și a scutierului său, Sancho Panza, minunîndu-se Înaintea descoperirii că era vorba numai de personaje de ficțiune, care nu existaseră, pesemne simple caricaturi ale altora care ar fi putut exista cu adevărat, cu mulți ani În urmă. - De ce să mai povestești atunci? a Întrebat el. De ce să mai pierzi atîta vreme și energie povestind ceva care nu e adevărat? Francezul a Încercat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime ar fi potolit pentru totdeauna furia lui, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut că citește; a dat din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu picioare enorme scoase de sub cearșafuri mototolite. Într-un desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aluzii la epocă ne aflăm în anii '80 și, în locuința unor profesori "cîrcotași", se discută, în șoaptă, despre disidentul care a umplut paginile publicațiilor cu "coțcării", iar acum vrea să intre în "ierarhiile morale", într-o lume ca o caricatură -, romanul Doinei Popa e, în fapt, unul de familie, un roman despre cuplul ai cărui membri trăiesc în universuri paralele, fiecare refugiindu-se în "ficțiunile creierului", într-o atmosferă neprietenoasă între părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu se poate chiar așa, pentru voi, lumea asta nu-i decât o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni sunteți? Ce fel de oameni? Ha, ha, se auzi Nina și se porni să bată din mâini și să sară pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o licență perpetuă, iar facultatea pepinieră de Academicieni debusolați și înclinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește, de neînvins, atâta timp cât puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de premoniție îl avea Mihai, o pulbere de viziune aveam eu, Valentin Gustav, comicul, indolentul, caricatura zilei de ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea visărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scriere de hieroglife pe zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea dinspre trecut a lumii, partea dinspre viitor însemnând-o cu însăilări de versuri, crochiuri ale colegilor, caricaturi ale profesorilor în ipostaze obscene, cu nelipsita lor mască de lup întruchipând pe cei 42 de Judecători Divini, ei neștiind că în felul acesta vor fi la rândul lor judecați pentru apetența deșucheată de a ne cunoaște intimitatea până în măduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi cel mai mare prost dacă n-aș profita de ocazie, zise Poștașul, și cu un drum să scap pe toată lumea de o pacoste ca asta. Adevărul e că tuturor li s-a cam făcut lehamite de el, că în afară de caricaturile alea de Gulie, Tîrnăcop și Dendé, care-l urmează încă peste tot, nimeni nu mai vrea să audă de el. — Totuși sfatul meu e că puțină precauție nu strică, omul nostru e uns cu tot felul de alifii, și asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șansă. Dar dincoace, stăm bine. În plus, Motănel este tare de tot. Care Motănel? Așa îi zicem noi, amicii. Îl cunoști, nu? Puțin. Ei, ce zici? Te bagi? Unde? În echipa lui Motănel. Tu ai un talent formidabil să faci caricaturi și cu scrisul, ești bățos. Este adevărat, dar... Ei, lasă, nu fi modest. Vrei o tărie? Știu eu? Este de abia ora 10 și mă simt colegii. Nu mai dai pe acolo luna asta. Te-am detașat. Unde? Păi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile sînt semnate de Mircea Armașu. Cine-i jigodia asta? se înfurie marele boss. Un amărît, un coate goale. Latră și el săracul..., îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la un nivel pur instinctual (mânat de porniri primare, precum dorința de a mânca) și menținând chiar idiosincrasiile persoanei în viață. Pe scurt, regizorul american acreditează și impune perspectiva potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
diferitelor religii, fără nici o legătură cu textul sau muzica fapt pentru care a primit aplauzele anumitor politicieni și jurnaliști ignoranți. De asemenea, tot în 2006, nu am reușit să înțeleg cum putea fi lăudat un caricaturist ce a desenat câteva caricaturi defăimătoare ale profetului Mahomed, iar împreună cu el și ziarul care le publicase din motive comerciale și populiste. Ca și cum libertatea de presă nu ar include, și pentru politicienii danezi, responsabilitatea pentru tot ceea ce se publică. Cine aparține altei religii rămâne deseori
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru a-și admira hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul, o să-i dea gata; o vreme nu-l mai băgase nimeni în seamă. Or, caricatura - i se mai înroșise și nasul, „bea pe ascuns”, ziceau unii - le făcea, de-acum, zile fripte! Se jucaseră niște copii cu chibriturile. Cu greu a fost potolit prăpădul, spre seară; au ars și câteva case. Ceasornicarul, în acest răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]