38,574 matches
-
monolitismul partidului e departe de perfecțiune. Printr-un paradox pe care vor trebui să-l dezlege oamenii lui Dâncu, ceea ce face forța partidului — sistemul mafiotic — reprezintă și slăbiciunea lui mortală. Disensiunile dintre îmbogățiții de partid și cei care-au făcut carieră pe baze ideologice („dând cu papagalul”, cum se spune) a ajuns la un punct critic. La o analiză atentă, constați că pesedeii nu conduc de fapt societatea românească. Ei se află la volanul unei mașini ce nu mai răspunde la
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
doilea după „democrație”. Despre „reformă” am auzit în economie, în armată, în poliție, în serviciile publice, în justiție, la un moment dat chiar și în biserica ortodoxă - n-a rămas ungher care să nu fie atins de cuvîntul magic. Însă cariera cea mai strălucită a avut-o în învățămînt. De cîțiva ani încoace, mă feresc din răsputeri să mai rostesc sau să pun pe hîrtie cuvîntul „reformă” atunci cînd mă refer la treburile din învățămînt, fiindcă am impresia că el s-
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
El e însă absolut sigur că declarațiile lui mai apelpisite rămîn în mintea băieților de cartier din țara lui. În privnța legilor, nici Berlusconi nu se omoară cu respectarea lor - corupție, inginerii financiare, acuzații care ar doborî orice politician de carieră, pe Berlusconi nu-l fac nici să ridice din umeri. El e altceva. Gigi Becali nu e decît un om de afaceri de Dîmbovița, care are și o echipă de fotbal. O echipă care merge prost, financiar. Și care nu
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
afacere proastă într-o combinație politică profitabilă. Imediat ce și-a intrat în rol, Becali a început să i-o tragă lui CVTudor pe terenul comun al limbajului de periferie cu care șeful peremist și-a făcut reputație de pamfletar și carieră de om politic. Așa că voturile de la galerie pe care putea conta pînă acum CVT s-ar putea să se ducă spre Gigi. După mintea mea, apariția în politică a lui Becali n-ar trebui să oripileze pe nimeni. Și mai
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
articol special, în enciclopedia sa printre scriitorii noștri din exil. Nu am spus încă ceea ce era mai important biografic pentru a explica, măcar parțial, această ruptură dureroasă. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, Teodor Scorțescu a fost diplomat de carieră, începând din 1920. S-a perindat pe la legațiile din Istanbul (1921), Atena (1922), Ankara (1928), Helsinki și Riga (1930-1936), Praga (1937), Berna (1939), Ambasada României la Vatican (1940). Cele mai înalte ranguri le deține în timpul războiului: consul general al României
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
vine, până la urmă, mieroasă și vicleană, să se instaleze în «ea», în acea formă «falsă», în acea «iluzie», ce, astfel, devine mai reală decât ea!” Nimic mai mult și nimic mai puțin nu visează pentru sine tânărul Breban decât o carieră de scriitor, de romancier. Tot ce i se întâmplă poate fi pus în relație cu acest proiect, toate ființele care-l înconjoară au un rol de jucat (un sens) în această construcție, părinții, femeile iubite, prietenii, tânăra învățătoare din Lugoj
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
sprijinise lui Boldun urcușul social pentru că-l socotise om dintr-o bucată, pornit de jos însă dispunând de multe calități, energic, bun organizator, om cu simțul dreptății. În realitate era discreționar și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat și pe alți prozatori în epocă, pe un Al. Ivasiuc de pildă. Boldun se va
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită de zarva infinită a contradicțiilor.
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
noi reviste: L’Express. O jumătate de secol mai târziu, pe gardul care împrejmuiește Jardin du Luxembourg se aflau expuse cîteva zeci de fotografii, în format uriaș, care surprindeau momente majore din istoria noastră, sărbătorind astfel longevitatea, dar mai ales cariera de excepție a revistei. Pentru mine, multe din acele fotografii au fost cam tot atâtea întâlniri inedite care m-au cucerit cu totul. N-am putut decât să notez niște date, pe care, selectiv, le voi reda mai jos spre
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]
-
privesc direct familia Mattis-Teutsch, dar și pentru acela că la originea tuturor celor patru cataloage/albume se găsește o personalitate bine cunoscută în lumea artei, și anume româno-germanul Georg Lecca, de al cărui nume se leagă momente foarte importante din cariera multor artiști din București, Cluj, Timișoara, Arad, Brașov etc. Expoziția amintită a fost organizată în toamna anului 2003 la Muzeul de Artă Brașov și ea l-a readus în actualitate pe Ioan Mattis, fiul lui Hans Mattis -Teutsch. Născut în
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
din România, la remarcabilul Csiky Andras, de la Boer Ferenc (Domnul Smith din “Cîntăreața”) și Panek Kati (Doamna Martin din aceeași “ Cîntăreața”), la cei doi tineri și foarte buni Kezdi Imola - o actriță care are realmente toate datele ca să facă o carieră mare - și Hathazi Andras, fără să-i omit pe Mende Gabi, Borbath Julia și pe debutanta Albert Csilla. De aici, probabil, și sentimentul normalității și al performanței din acest spectacol cu Jacques sau supunerea. O vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
prozatorului Eugen Șerbănescu, ar fi putut avea, foarte bine, statutul unei cărți utilitare de tipul celor care oferă soluții pentru reușita în afaceri sau pentru realizarea negocierii perfecte. Este un soi de manual alternativ, cam iconoclast, e drept, pentru o carieră de succes a femeii în societatea (românească, dar nu neapărat) postmodernă de la începutul mileniului trei. Protagonista romanului, avocata Lucia Anabela Hosta, este, la prima vedere, modelul de invidiat al unei femei de succes. Un C.V. beton (a lucrat ca funcționară
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
noi fie vorba, numai nimfomană nu este) dezvăluie și cheia acestui epatant succes social și profesional. Pentru a ajunge la asemenea performanțe, o femeie trebuie să aibă mintea lui Machiavelli și apetitul sexual al eroinelor lui Michel Houellebecq. Nimic din cariera Luciei Hosta nu este întîmplător sau gratuit. Ea este o self-made woman, o tînără care a știut de la bun început ce dorește să facă în viață și care și-a atins scopul cu o luciditate și un cinism capabile să
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
și un cinism capabile să-ți taie respirația. Motorul acestei fabuloase ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are prețul său și eroina lui Eugen Șerbănescu mărturisește că și-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în carieră prin favoruri sexuale dintre cele mai diverse, de la deja banalizatele îngenuncheri sub biroul șefilor, pînă la practici sado-masochiste dintre cele mai sofisticate. Viața sexuală a Luciei Hosta este bogată și rafinată (iar descrierea ei în carte, mai mult decît explicită
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
imagine (Lucia Hosta vorbește deschis de operațiile estetice pe care le-a făcut pentru a arăta precum vedetele de la Hollywood), să-și înfrîneze sentimentele, să-și dea frîu liber sexualității și, mai ales, să mizeze pe bărbații potriviți pentru consolidarea carierei lor profesionale. este dictonul pe care se poate întemeia cariera de succes a unei femei frumoase, cultivate și cinice. Întrebarea care se pune la sfîrșitul acestei fascinante lecturi este în ce măsură cele citite reprezintă o operă de ficțiune sau o confesiune
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
le-a făcut pentru a arăta precum vedetele de la Hollywood), să-și înfrîneze sentimentele, să-și dea frîu liber sexualității și, mai ales, să mizeze pe bărbații potriviți pentru consolidarea carierei lor profesionale. este dictonul pe care se poate întemeia cariera de succes a unei femei frumoase, cultivate și cinice. Întrebarea care se pune la sfîrșitul acestei fascinante lecturi este în ce măsură cele citite reprezintă o operă de ficțiune sau o confesiune adevărată. Schimbul de e-mail-uri din final, dintre autor și personaj
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
cotidianele centrale au publicat remarca lui Traian Băsescu referitoare la premierul Năstase, după accidentul de vînătoare al ministrului Agriculturii: potrivit liderului PD, premierul a trecut la “remanierea prin împușcare”. Chiar dacă e neadevărată, cu siguranță că vorba lui Băsescu va face carieră. * ADEVARUL publică un editorial semnat de Rodica Ciobanu despre proiectul de autonomie a județelor Harghita, Covasna și Mureș realizat de Consiliul Național Secuiesc, organizație dezavuată de UDMR și nerecunoscută de guvernul de la Budapesta. Dincolo de faptul că proiectul nu are nici o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
franceză numește “le regard de l’autre”, privire care s-a exercitat asupra orașului, în cazul autoarei, timp de trei decenii. În 1971, ea a călătorit la București pentru prima oară, ca tânără studentă pariziană și, de atunci, întreaga sa carieră intelectuală este legată de capitala noastră al cărei farmec și detalii semnificative a știut să le perceapă cu multă comprehensiune. Impresiile sale directe privesc atât viața de toate zilele a locuitorilor cât și monumentele simbolice, dintre care Casa Scânteii și
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
ale secolului XX, mulți dintre ei uitați astăzi. Dacă despre stilul critic al lui Gabriel Dimisianu (model de precizie și echilibru, care și-a făcut din fidelitatea lecturii principala carte de vizită) nu mai sunt multe de spus după o carieră întinsă pe o perioadă de jumătate de secol, aceste evocări ale vechii lumi literare, făcute cu zîmbetul melancolic al aducerii aminte, au fost în măsură să aducă marea revelație. Pentru că, grație lor, lumea literară românească a făcut cunoștință cu un
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
fi plăcut, «tipul uman» al criticului actualității literare. Un Nicolae Manolescu, un Mircea Iorgulescu îl întruchipează în chip deplin” (p. 253). Nici Gabriel Dimisianu nu este scutit de „paradoxul criticului literar” și recunoaște cu tristețe, după cincizeci de ani de carieră, că principala sa neîmplinire este dată de faptul că nu a citit toate cărțile care ar fi meritat să fie lecturate. În vreme ce cititorul obișnuit își alege cărțile după pofta inimii, cronicarul are mereu obligații profesionale scadente și, de cele mai multe ori
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
vechiului topos ubi sunt constă în simplă (și genială) substituție a unuia din termenii figurii: acela unanim reprezentat prin numele mărimilor apuse ale acestei schimbătoare lumi, cu meteorica și perisabila zăpadă.” (p. 29) Apoi face etimologia lui „antan” și urmărește carieră „zăpezii”. Sigur, Șerban Foarță nu are discursul unui eseist clasic și nici nu scrie că un critic literar. Din această cauză textul lui se citește uneori destul de greu, iar pe alocuri firul demonstrației e chiar obscur. Cum spunea odată Ion
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
lasă seara, sămînță de roman de dictator, cu simțul fin al perspectivelor narative alternante și psihologii interesante. Un tată în ascensiune în ierarhia PCR, bun părinte, o mamă serios bolnavă psihic, dar ținută departe de doctori ca să nu-i afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb mama, pe care nu ezită s-o împingă peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
loc în onoarea celei de a 60-a aniversări a Profesorului Jeff Bernard, directorul Institutului de Studii Socio-Semiotice. Jeff Bernard s-a născut la Viena pe 12.09.1943. A studiat arhitectura la Universitatea Tehnică din același oraș. La începutul carierei, a făcut parte dintr-o echipă de arhitecți și ingineri constructori care au proiectat blocuri de locuințe pentru persoanele cu venituri mici. A studiat filozofia lui Otto Neurath și și-a aprofundat permanent cunoștințele de sociologie și sociosemiotică. În tinerețe
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
obicei, de la sat, din lumea patriarhală, spre oraș, unde se simțeau mai liberi, apărați de anonimatul pe care-l conferă apartenența la o mulțime. Așa a apărut, în spațiul de limbă germană, expresia „Stadtleben macht frei”, care a avut o carieră lungă, dar care, la origine, s-a impus ca un fel de stindard al nonconformiștilor de orice fel. În rest, convențiile sînt o necesitate, vrem-nu vrem. Și în viață, și în artă. La urma urmelor, pînă și avangardele sfîrșesc prin
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
pot găsi un loc convenabil pentru a fi agățate în perete și despre care critica afirmă că ar fi inaccrochables, de neagățat, de nepus pe perete, iar Hemingway lasă cuvântul, îl repetă numai în limba franceză, cuvânt ce va face carieră în scrisul său de mai târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]