837 matches
-
du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El o privi printre două zbateri ale pleoapelor. Hm, asta însemna ceva, va ieși din monotonie. Numai gândul că se va urca la volan și-l urnea din amorțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici dumneaei plătește ca să fie luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunt, au ascultat părerea Carminei cu multă atenție. Ea susținea ideea tratamentelor naturale cu ceaiuri, miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina pentru diverse afecțiuni. Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară stânjeniți dacă un cec de zece mii era suficient ca dar de nuntă. Ea le răspunse că nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut timpul? Și să gândească, uite că s-a scurtat lumina zilei. Ai închis la păsări? Nu, mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca la vizita anterioară, s-a purtat corect, extrem de politicos, respingând prin felul lui de a fi orice încercare de apropiere, dacă cineva ar fi îndrăznit să facă o asemenea apropiere. Avem un program încărcat, a anunțat-o el pe Carmina. Unu, vizită la Fana, pe la ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și acum, potolit. Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală. Rămăseseră acolo, ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un monoton drum între cameră, bucătărie și baie. Foarte neplăcut, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Tu cum te-ai simțit? Extrem de liniștită, i-a răspuns prompt Carmina. Ultimele zile mă obosiseră la culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie frumoasă și mare, o pajură cu aripile săltate. Cu siguranță că mamei o să-i placă modelul, a spus în sinea ei Carmina, o să vrea să-l copie. Avea un sistem vechi de a copia o broderie care pe ea o uimea și o umilea deopotrivă. Așeza pe broderie o coală de hârtie, lua o lingură, îi plimba căușul pe la rădăcina părului apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a pajurii de pe rochia ei de mireasă ce urma să fie îmbrăcată a doua zi. În hol, sub ochii mamei, Ovidiu învăța să-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de ușurare când a văzut-o pe Carmina venind. Sidonia însă s-a încruntat ușor: Carmina nu-și probase rochia, oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urma să fie îmbrăcată a doua zi. În hol, sub ochii mamei, Ovidiu învăța să-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de ușurare când a văzut-o pe Carmina venind. Sidonia însă s-a încruntat ușor: Carmina nu-și probase rochia, oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a poftit în casă. I-a instalat în holul mare pe fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania de toamnă, soțul ei, agronomul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu fi fost șlefuit prin atingere de cealaltă soție a lui. Eu, crede-mă, n-aș putea, n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se simțea privită cu atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de toamnă. Se dovedea a fi interesat de problemele sale, se implica cu totul în munca aceea cu oamenii, cu mașinile, cu clima. Totul era planificat, clar, dar obstacole se iveau tot timpul, se măcinau mereu nervi, se toceau relații. Carmina l-a întrebat dacă-l chema cu adevărat Dimitrie, și el i-a confirmat, da, chiar așa îl chema, mama lui care lucrase în învățământ își botezase toți fiii cu nume extrase din literatură. Astfel exista el, Dimitrie, un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]