386 matches
-
episoade ale luptei Împotriva opresorilor sau ale morții vechiului an și nașterii noii epoci. În aceste constructe, un rol aparte revenea grupului de tineri eroi, care se luptă cu forțele malefice și care, În final, triumfă Împotriva acestora. Aceste structuri carnavalești au fost reactivate de patrioții americani În lupta lor simbolică pentru delegitimarea Coroanei britanice și condamnarea dominației engleze În colonii. Manifestările lor au avut caracterul unor rituri de rebeliune, care, relativ rapid, s-au transformat În charivari și chiar rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În consonanță cu elementele de sărbătoare, subterane revoluției. Violența era exprimată de fețele vopsite În negru ale mulțimii revoluționare și de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trecute în revistă 10 pornind de la Antichitatea greco-latină, marcată de bipolaritatea serios-comic, dublată de cea ai cărei termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim plan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cetățeanul, Ipistatul, Catindatul, Pampon, Crăcănel etc. Starea normală în această lume este încurcătura, care nici nu se lămurește în finalul pieselor, nici nu cunoaște un grad deosebit de complicare, situația rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent ample secvențe în franceză, astfel încât spre sfârșit curge exclusiv în limba franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
UNESCO, considerată de critică drept primul roman important care se referă la realități de după 1989 (acțiunea e databilă: 21 decembrie 1989 - toamna lui 1991). Sub aparențe de roman picaresc (în parte parodic, polițist sau de aventuri), de cronică, în maniera carnavalescului tragic, a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și Hugo în Opera lui François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere (L'Oeuvre de François Rabelais et la culture populaire au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care nu mai rămâne doar un accesoriu simbolic al tentației. Violența imaginii consistă în acest aliaj între atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]