385 matches
-
Inchizitor. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pocite, potrivit căreia societatea pare să umble cu susul în jos (ori, ceea ce relativistic vorbind înseamnă același lucru, dar scîrboșenia răsturnării e mai mare: cu fundul în sus). Constatarea amărîta a unei atari pervertiri (amuzantă doar în decursul excepțiilor calendaristice carnavalești), urmată de sila aferentă, îl împinge pe gînditor spre ideea morții ca unică soluție. În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie (care, cu iscusința, respectă, pe cît posibil, exasperanta dispunere anaforica a „și”-urilor), primele douăsprezece versuri ale pomenitului sonet sună astfel
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o aventură eroica imaginară, un drum al maturizării morale și etice presărat de diferite probe și obstacole. Lumea în care se petrece acțiunea este una miraculoasă, dominată de stereotip și hiperbolizare; o oglindire exagerată, carnavalescă și fabuloasă a realității, ce nu provoacă o reacție particulară cititorului sau personajelor, acestea acceptând îmbrățișarea unor convenții diferite decât cele ale lumii reale, raționale. Basmul începe prin prezentarea unei situații de început: un crai avea trei feciori, iar într-
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
viața" (la același teatru, 1980). A publicat patru volume de teatru: "Balansoar pentru maimuțe" (1972), "Căderea păsării de seară" (1981), " Viața și dragostea într-o vilă stil" (2001) și "Harap Alb și alții" (2002) și a realizat dramatizări comice și carnavalești după Mark Twain ("Prinț și cerșetor" și "Regele și yankeul", adaptare după "Un yankeu la curtea regelui Arthur") și Ion Creangă ("Un boț cu ochi din Humulești" și "Harap Alb"). Piesele sunt alegorii fantasmagorice cu personaje simbolice care alunecă spre
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membră a Asociației
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
datorat operei sale), naratorul trece cu dezinvoltură și umor de la burlesc la tragi-comic și de la farsă la melodramă. Discursul său vivace și pitoresc rămâne în permanență la suprafața lucrurilor, potențând caracterul lor bizar prin alăturări aleatorii. El creează un univers carnavalesc prin strategii diverse, de la explorarea comicului de situație și de nume (Grămescu, Pelinel, Calapod, Brusturoasa, Băicoi), la utilizarea clișeelor „panseatice” paradoxale ale lui Dimitrie, care cristalizează o filozofie „populară” de viață în gloriosul vid românesc. Pentru personaj, derizoriul nu este
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
pulverizează nu doar sensul global al experiențelor colective reale, ci și autenticitatea trăirii individuale. Pe de altă parte, Dimitrie panoramează micile probleme ale existenței cotidiene și manifestă o neistovită plăcere hermeneutică, iar mecanismul lui de interpretare este asemănător perspectivei discursive carnavalești; el găsește explicații insolite pentru orice, asociind spontan și irațional, printr-un simplu „declic analogic”, fapte fără legătură, iar incongruența, și dislocarea lor, pe lângă efectul comic, generează, prin entropie, o simultaneitate fantastă și o cauzalitate ocultă a întâmplărilor, devenite expresii
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
personaj istoric, un pictor european renumit. În picturile sale apar constant măști și schelete. Subiectul său preferat era carnavalul. Toate aceste caracteristici fac din acest spectacol un mister filozofic de neuitat, consolidat de munca minunată a unor actori talentați. Atmosferă carnavalescă în Minetti. Foto Sebastian Marcovici Teatrul Vakhtangov, sub bagheta genialului regizor lituanian Rimas Tuminas, ne-a demonstrat încă odată ce înseamnă marele teatru rus. Vladimir Simonov, un eminent actor, interpretul lui Minetti, ne-a oferit momente de neuitat a ceea ce înseamnă
Clipe de neuitat care prind contur la FITS by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105415_a_106707]
-
Negustori, vrăjitori, spiritiști, bucătari de la Curtea Domnească, îndrăgostiți, domnișoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnăuți, funcționari ai Înaltei Porți, domni maziliți și domni proaspăt înscăunați, uneltitori de tot felul, revoluționari, bonapartiști, scamatori și trimiși ai lui Sator populează spațiul carnavalesc al acestui roman fantast, cu subterane ce conduc până departe, spre lumi abia bănuite”, afirmă Bianca Burța-Cernat. „Scriitura Doinei Ruști are calități literare excepționale”, scrie Antonio J. Ubero, în La Opinión de Murcia. „Romanele Doinei Ruști au consistență, mister și
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
poate fi vulcanizată! ... Iubirile se risipesc în patru zări, toată lumea duce "o viață de c..." Și totuși! Pentru că regizorul nu are structură de "rău", gustul final al filmului e unul stenic: viața asta, așa păguboasă cum e, are ceva de carnavalescă sărbătoare! Contabilizînd, ca la școală, "ce explică succesul Occidentului", ar fi de reținut, deci: tema, construcția, umorul. Și, îmbrăcînd totul, voința de autenticitate. Capitol vast, la care intră imaginea (Vivi Drăgan Vasile), scenografia (Eva Szantai), costumele (Ana Ioneci), sunetul (Andrei
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]