783 matches
-
Îl invit la ceai în fiecare zi. Este umil până la a avea asta ca defect. Nu se așază până nu spune un lung șir de mulțumiri. Nu deschide gura decât dacă îi poruncesc să facă un comentariu. Are mereu un carnețel la el, pe care-l deschide atunci când vorbesc. Mă servește. Mă face să râd, pentru că este foarte serios. Foarte caraghios. Îi tot zic că nu vreau să fiu tratată ca un tablou de pe perete. Vreau să se distreze și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asculte, zice Kang Sheng printre lacrimi. Doar că nu mai am mult timp ca să lucrez pentru el. Trebuie să-și dea seama de loialitatea mea. Kang Sheng își închide ochii și se așază din nou pe pernă. Scoateți-vă acum carnețelele și notați cu atenție. Voi dovedi că sunt loial tovarășului președinte, pentru ultima oară. Cu voce stinsă, Kang Sheng dezvăluie anul, data, martorii și locul trădării Doamnei Mao Jiang Ching. Nu îmi iau în seamă opoziția. Kang Sheng nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu cărămidă și apoi din nou, în anii 1970, cu carton și aluminiu. —Ce face... creierul lui de reptilă? Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu să turuie denumiri: măduvă, pons, mezencefal, cerebel. Ea transcrise cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atât mai bine înțelegem cât de multe mai avem de învățat. La următoarea întâlnire cu doctorul Hayes era pregătită. — Domnule doctor, ați luat cumva în considerare vreuna dintre noile terapii pentru traumatisme craniene? Scotoci în geanta ei de umăr după carnețelul cu arc. Agenți neuroprotectori? Cerestat? PEG-SOD? —Oau. Sunt impresionat. Ți-ai făcut temele. Ea încercă să pară atât de competentă cât și-ar fi dorit să fie el. Doctorul Hayes își lipi palmele una de alta și le duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că ar putea fi speriat. Acceptăm orice îi puteți oferi. — Toate experimentele cu Cerestat - Aptiganel - au fost oprite. O cincime din pacienții tratați cu așa ceva au murit. Dar aveți și alte medicamente, nu-i așa? Se uită în jos, la carnețelul ei, tremurând. Din clipă-n clipă, mâinile ei aveau să se transforme în porumbei și să-și ia zborul. Majoritatea sunt încă în primele faze de testare. Ar trebui să intrați în testare clinică. Nu suntem deja? Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark. Notă ora la care se ridica și-și punea picioarele pe podea. Descrise primele sale încercări eșuate de a sta în picioare, ținându-se strâns de pat. Privit de la mică distanță, fiecare spasm al sprâncenelor lui era un miracol. Carnețelul era pedeapsa și răsplata ei. Fiecare cuvânt era ca o renaștere. Doar datorită luptei pure a lui Mark reușea să reziste. Peste câteva luni, va avea nevoie să-i reamintească cineva zilele astea. Iar ea va fi pregătită. Zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că m-au injectat și pe mine. Pentru că și eu sunt convins că mă aflu aici. Mark se încruntă la Weber. —Zău? Vrei să spui că...? Stai așa. Las-o dracului! Nici vorbă să însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un punct din celălalt colț al camerei. Tresări, ridicându-și brațul și arătând cu degetul lui tremurător. Se ridică nesigur și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se opri din vorbit, dezorientat. Se strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală, cu pixul lipit de buza de sus. Pe tăblia rabatabilă a băncii ei erau puse toate cursurile tipărite. Iată-i ajunși la sfârșitul semestrului și până acum n-o observase. —De-a lungul anilor, H.M. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că David, în mod normal fan R.E.M., a făcut o pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție dinspre public. La fel se întâmplase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să-i pună deoparte pentru educația copiilor. Soția sa a bănuit că era vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută de identitate... Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei. Încă umedă o admiri așezat la o masă pe terasa micului bar. Bei un nechezol. E ca și cum ar fi o cafea naturală, e ca și cum ai fi În Occident. Deschizi carnețelul și scrii: Impresie după ce am cumpărat o acuarelă Încă udă de la un pictor student, lângă Podul Minciunilor, la Sibiu, În data de 7 octombrie 1979. E ca și cum... E ca și cum aș sta În umbra zidurilor prăbușite spre cerul aproape nocturn. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu, care iubeam atât de tare Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și de om! Ești nebun?! Pe cine mai vezi tu că face baie la ora asta?! Rafael își amintește că-l cheamă Matei pe moșneag. Matei și nu mai știu cum. Paznicul îi strigase numele întreg când îl scrisese în carnețel și-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amintește că-l cheamă Matei pe moșneag. Matei și nu mai știu cum. Paznicul îi strigase numele întreg când îl scrisese în carnețel și-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fac? Am zis și io că poate dacă ți-aș plăti m-ai lăsa să fac o baie... N-ar fi fost mare lucru. Încă doi-trei ca Rafael, și l-ai fi văzut cum se apucă să-i scrie pe carnețel și să le taie chitanțe precum pescarilor. Oricum, îi face program, auzi, după zece-ncolo... Cât tupeu pe jivina asta scheletică. Rafael își trecu palmele peste luciul căpățânii rase, într-un gest de stupefacție, prea brusc pentru celălalt; tresări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
docte previziuni despre soarta țării după ce avea să ajungă în Uniune, drept pedeapsă că întorsese spatele cu ingratitudine prietenilor din Cuba și din Coreea de Nord și tot așa mai departe, și tot așa, până la sațietate. După ce își notă, totuși, într-un carnețel, câteva din cele mai aiuristice și mai artistice mesaje, Bart își goli cana cu ceai, apoi scrise și el fără mare grabă câteva replici ironice la adresa celor care îl precedaseră și le expedie pe net, semnându-le cu pseudonimul său
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Silvia și dădeam să intru în blocul meu, la camera 433. Dar nu era așa simplu. Se întâmpla uneori să dau peste Fetița, Bobiță, și puii lor, Burtosu, Flu și Fujiyama. Le-am notat numele imediat ce le-am aflat, în carnețelul cu coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
veneam acasă, de oboseală nu-mi mai trebuia nici mâncare. Am dus-o eu așa o lună parcă sau două, nu mai țin minte. La lună primeam din mâna maistrului, caremi făcea cubajul în fiecare zi și-și nota în carnețel, circa o sută de lei, bani buni la vremea aceea. Într-o seară am aruncat ciocanul cât colo, am venit acasă cu banii ce-i primisem și plângând, i-am spus mamei: - Na-vă banii, eu nu mai vreau nimic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat în acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar atât de nebun cum scrie în actele medicale. Se pare că e schizofrenic și a mai atacat până acum trei fete. Susține
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca un semn de întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fără să mai stau pe gânduri, în timp ce el a continuat să scrie de zor în carnețelul său - era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit în nici o închisoare, exterminat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se Încadreze În plan, dar mai târziu dovedește slăbiciune, ține de competența companiei să Îi rețină partea sa de venituri până la momentul când se va putea reabilita. Putem intra? Odată trecuți de prag, se despărțiră. Cel mai Înalt scoase un carnețel din servietă. ― O să vă pun câteva Întrebări, dacă nu aveți nimic Împotrivă. Sunteți băutor, domnule Stephanides? ― Nu, nu este, răspunse Zizmo În locul lui. ― Dumneavoastră cine sunteți, dacă-mi permiteți să Întreb? ― Mă cheamă Zizmo. ― Sunteți chiriaș aici? ― E casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
privire lungă și Își notă ceva În caiet. ― Așa? spuse bunicul meu. Cu un rânjet hidos, Își mișcă periuța de dinți În sus și În jos prin gura uscată. ― Așa. Foarte bine. Cel scund tocmai cobora de la etaj. Își deschise carnețelul și Începu: ― Numărul unu. Coșul de gunoi din bucătărie n-are capac. Numărul doi. O muscă pe masa din bucătărie. Numărul trei. Prea mult usturoi În mâncare. Cauzează indigestie. (Și acum Desdemona reperează vinovatul: părul bărbatului scund. Mirosul de briantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Milton, părul, pantofii. Se uită din nou la formularul completat de el pentru căutarea de locuință. ― Stephanides. Ce fel de nume e acesta? ― Grecesc. ― Grecesc. Ce interesant! Gingia superioară se arată din nou și domnișoara Marsh notează ceva În carnețel. Apoi Își continuă turul casei. ― Cameră de zi la demisol. Seră lipită de zona sufrageriei. Și, după cum puteți vedea, casa are o mulțime de ferestre. ― Ba chiar este toată o fereastră, domnișoară Marsh. Milton se apropie de geam și privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Marsh. Milton se apropie de geam și privește curtea din spate. Între timp, la câțiva pași În spatele lui, domnișoara Marsh Îl scrutează atentă. ― Pot să vă Întreb În ce domeniu lucrați, domnule Stephanides? ― În domeniul restaurantelor. Încă o Însemnare În carnețel. ― Să vă spun ce biserici avem În zonă. De ce religie sunteți? ― Eu n-am de-a face cu treburile astea. Soția mea Îi duce pe copii la biserica ortodoxă. ― Și ea e grecoaică? ― E din Detroit. Amândoi suntem din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
glumind și certându-se, Capitolul Unsprezece izbucnea În râs, un fel de „Evrika“ personal care Îl făcea să se lase pe spate În scaun și să-și ridice pantofii de la podea. Apoi se apleca și Începea să scrie frenetic În carnețel. După cum am menționat, fratele meu nu-mi acordase prea multă atenție când eram mici. Totuși În acel weekend, stimulat de noua lui manie pentru observație, Capitolul Unsprezece căpătă un interes brusc față de mine. Vineri după-amiază, În timp ce-mi făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]