57,403 matches
-
dintre timpul acțiunii și cel al povestirii e mare, munci culinare care durează ore în șir sînt rezumate în cîteva rînduri: pînă și sarmalele sînt rezolvate sintetic, prin indicații de genul: "se pregătesc foile de varză, care se umplu cu carne". Ar fi instructiv să comparăm textul contemporan cu unul de acum cîteva secole (ediția O lume într-o carte de bucate: manuscris din epoca brâncovenească, Editura Fundației Culturale Române, 1997): se observă continuitatea procedeelor descriptive, chiar dacă vocabularul și-a mai
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
sărăcire alimentară ai regimului comunist, o carte de bucate veche - pomenind de icre moi, sparanghel, nisetru - era un document antistatal și de propagandă burgheză; în perioada de maximă lipsă, deveniseră explozive chiar rețetele care evocau (cu inconștientă nostalgie) kilogramele de carne, smîntîna și untul. În prezent șochează mai ales contrastul dintre obiceiuri culinare vechi și modernizarea și industrializarea alimentației, în alegerea unor materii la a căror producere tradițională cititorii nu prea mai au acces. E tot mai puțin realistă (și tot
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
la urmă!/ De lanțuri de-argint cuvintele mele te leagă/ Pe tine, împurpurare, Zăpadă fierbinte!" (Metamorfoza). Dacă ipostaza nemijlocită (afectivă) a poetului e încă prezentă pe alocuri, în ciuda cifrului metaforizant, dens ca o rețea care o izolează de limbajul comun ("Carnea mea suferă cu viermii globulari/ Prinș sub sprînceană/ Mă doare și mă-nalță. A celui ce mi-a zis/ Că voi dormi e-această carne uitată aici în paradis/ într-un mojar de zmalț ochiul de înger în divine mîini
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
pe alocuri, în ciuda cifrului metaforizant, dens ca o rețea care o izolează de limbajul comun ("Carnea mea suferă cu viermii globulari/ Prinș sub sprînceană/ Mă doare și mă-nalță. A celui ce mi-a zis/ Că voi dormi e-această carne uitată aici în paradis/ într-un mojar de zmalț ochiul de înger în divine mîini/ Cu stelele pisat abia-i ca-n ceașca ta/ Un praf de zahăr cubic pe inele" - Divinul), conversiunea estetică e deplină în următorul text, de
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
palma pe cîteva milioane bune. Amuțesc. Salariul meu pe o lună de la România literară să îl dau în opt ore!? Și cu ce mai rămîn? "Fără moloz", îmi răspunde, promt, omul meu. Muncesc ca nebuna cîteva zile. Nu-mi simt carnea, oasele, mințile. Spăl geamuri, aspir canapele, perdele, cărți, draperii... Nu este perfect, deși sînt perfecționistă, dar nu m-a costat nimic. Decît delabrarea mea fizică. Nu-i mare lucru. Admir, înainte de poveștile de noapte bună și în timp ce-mi
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
scrise de post-modernii Péter Esterhazy, Fuentes, McEwan, Barrico, Philip Roth, Paul Auster ș.a.m.d. Fapt e că iubita din tinerețea autorului rămâne o abstracțiune, având frumusețea unui portret-robot (p. 13), pe parcurs umanizat prin aprofundare, dar nicicând prezentată în carne și oase, anatomic vorbind. Lipsită de limfa formelor vieții, narațiunea lui Ion Lazu suferă de puritanism la propriu și la figurat, în ciuda faptului că unele secvențe sunt chiar epice, ca de pildă cele legate de bătrâna gazdă și familia sa
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mîncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul cum este a mîncăcioșilor și a vitelor. Ca și Flămînzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtașului înspăimîntat și țipă că-i e foame. Cere toate mîncărurile ospătarului, înghițind cîte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bînd o carafă de vin și o cofiță de apă rece și se scoală ușurat de la masă, zglobiu". Indiferent
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
realitatea". A treia, în sfîrșit, postură a Erosului camilpetrescian e întrupată de George Demetru Ladima, care nu ni se pare neapărat, precum doamnei Petraș, "varianta deviată, aberantă a lui Fred Vasilescu", ci mai curînd un compromis între vitalul, chinuitul întru carne și sînge eroticesc Gheorghidiu și demonicul, halucinatul întru idee, Fred. De la protagonistul Ultimei nopți acesta preia frămîntarea teribilă, torturanta visceralitate a iubirii pe cît de inflamate pe atît de măcinate de îndoială, de la eroul Patului lui Procust îi vine idealul
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
cruzimea se întoarce împotriva subiectului în mod masochist, pe de alta idealul însuși e deturnat, aplicat greșit, ca o "capcană oribilă", ca o "vrajă malefică". Atît raportul subiectului cu sine, cît și raportul subiectului cu obiectul erotic sînt compromise. Jubilația cărnii ca și asceza romantică îi sînt în egală măsură interzise. Poziției ofensive fie în direcția realului, fie în orizontul utopiei, îi corespunde vulnerabilitatea maximă, destrămarea morală, destinul advers: "Accente de frîntă proză bacoviană traduc eșuarea în periferic a unei ființe
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
un cult al prieteniei și al valorii autentice, iar cele cîteva rînduri în care îl caracterizează pe poetul Mircea Dinescu ar putea intra în cele mai selecte antologii critice: "...eu îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat carne! Îi bagi viața, trupul și viscerele calde, mustind de sînge, în gura lacomă a mașinii, învîrți tot tu (s.a.) și pe partea cealaltă iese poezia. (...) Dinescu este, cred, poetul nu numai cel mai talentat, dar și cel mai inteligent, vorbesc
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Scrie din scurt, șfichiuitor, secționează, aparent, realitatea în felii subțiri pentru a o înghesui sub lamele. De fapt, o modelează, bucată cu bucată, pentru a inventa propriul caleidoscop. Sorin face literatură cu lama de ras. Taie, sadic și nepăsător, în carne vie. În carnea moale și flască a textului, desigur, pe care îl obligă, astfel, să iasă din inerție. Fraza lui S. e un tratament cu șocuri electrice. Are ritmul și forța unui toboșar. Sorin este, fără doar și poate, percuționistul
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
șfichiuitor, secționează, aparent, realitatea în felii subțiri pentru a o înghesui sub lamele. De fapt, o modelează, bucată cu bucată, pentru a inventa propriul caleidoscop. Sorin face literatură cu lama de ras. Taie, sadic și nepăsător, în carne vie. În carnea moale și flască a textului, desigur, pe care îl obligă, astfel, să iasă din inerție. Fraza lui S. e un tratament cu șocuri electrice. Are ritmul și forța unui toboșar. Sorin este, fără doar și poate, percuționistul grupului. Urmează ochelarii
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și în teatru. Misteeeerr! Merg pe srada Regală și văd că un marinar ars de soare se uită pișicher la mine. Mă opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne și oase, ci mă privește, în bluză de marinar, dintr-o fotografie mare și nostimă, închisă în vitrina teatrului. Sigur că da, pentru asta am venit aici. În foaierul teatrului "Maria Filotti" din Brăila, sub cupola tulburătoare împodobită de vitralii
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde și zmeele așteaptă să fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu, regizori mari, Anca Maria Colțeanu regizor tînăr și neliniștit, texte cu carne și angoase, cu tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate, dreptunghiulare, toate decorate cu același albastru acvatic în pass-partout, cu perspective jucate, proeminente, îndrăznețe sau cufundate departe
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline de zeități lascive, de spectacole sîngeroase și de ordine geometrică, lucrurile chiar așa se văd: ca o convulsie a cărnii într-o încleștare teribilă cu propriile-i slăbiciuni.
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
de data asta nepriceput și incompetent. Starsky și Hutch sunt pastișe eșuate și ridicole ale rolului făcut de Peter Sellers în seria Pantera Roz. Dar, pentru cei nesatisfăcuți de filmele polițiste de pe ecrane, salvarea se găsește la "noutăți video": În carne vie, ultimul lungmetraj regizat de neozeelandeza Jane Campion. Văzându-l, înțelegi de ce filmul polițist a acționat ca un magnet nu doar asupra industriei studiourilor, ci și asupra marilor regizori (John Huston, Orson Welles, Polanski, Robert Altman, etc.). De altfel, filmul
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
vom afla mîine" (Passacaglia). Razele imaginilor resignat-provocatoare conturează o boltă grandioasă pe care tot ele o străpung. Intervine însă o anume ezitare. Pe de-o parte, rebeliunea autorului aduce o solidarizare crispată cu ființa sa somatică, reprezentînd un refugiu în carnea și sîngele său ca într-o certitudine la care n-ar putea renunța, ca într-un nucleu inexpugnabil al simțămîntului de sine. E o "confesiune prin corp", cum ar spune O. V. de Lubnicz Milesz. Pîndit de primejdie, corpul își
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
duce prea departe. Ne-am dus în pat, era la-ndemână. Și mi-am dat atunci seama că nu că mi-ar fi greață de biata Lucia, ci că nu poți să-ncerci să-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează, fiindcă, automat și nedrept, îți provoacă repulsie. Când am înțeles, m-am dat jos din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar ferm: - Nu-mi plac femeile
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
departe. Ne-am dus în pat, era la-ndemână. Și mi-am dat atunci seama că nu că mi-ar fi greață de biata Lucia, ci că nu poți să-ncerci să-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează, fiindcă, automat și nedrept, îți provoacă repulsie. Când am înțeles, m-am dat jos din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar ferm: - Nu-mi plac femeile. A rămas
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
alb-negru Cercul artiștilor dispăruți; pentru mai multă culoare, cartea este însoțită de un CD și de cărți poștale. Poate părea oarecum bizară această întoarcere de la fotografie la portretul pictat, chiar și pentru România anilor '80, mai ales pentru că modelul în carne și oase nu exista. Bizară prin ceea ce adaugă și pentru felul în care transformă inutilul în indispensabil, făcînd să apară și ceea ce doar întîmplător nu există: Caragiale ne privește prin monoclu din toate fotografiile din manual sau de pe coperta a
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
ești în trupu-i grabnic febra, tu puterea-i însăși, - fără tine, nu ar fi nici farmecul, nici greul clipăi. Ea-i numai una,-ncât nu poți s-o numeri; ea-ți mistuie și sângele, și vlaga; ea se-adâncește,-n carnea ta, ca plaga, - mai grea povară,-i greu să porți pe umeri. Tot astfel cum se-mbină o vopsea cu altele, te-amesteci tu cu ea și-ntârzii-n mâzga-n care o dezmierzi. Trăind prin tine, ea, și tu
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]