475 matches
-
dar se pare că nu aștepta vreun răspuns. Mergem sus să o vedem pe Bells? m-a întrebat, schimbând subiectul. Se poate să fie trează acum. Oricum, doctorul așa a zis. Am urcat scările și am intrat în zona cu carpete roz, care delimitau teritoriul Belindei, printr-o cameră plină de canapele moi roz. Am observat dezaprobator că nu erau cărți, doar un televizor imens cu rafturi de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi cu tocuri cui pe o carpetă, mai ales dacă porți o fustă strâmtă. Totuși asta mă făcea să par o doamnă; era total imposibil să faci pași mari în ea. — Da, doamnă. Și seara sunteți tot dumneavoastră de serviciu? l-am întrebat, făcând din asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pielea, nu mi-a spus nimic. Am adăugat cu părere de rău: — Dar altfel voi fi nevoită să implic Poliția. Șervețelul s-a desprins de degetele ei și a căzut încet, legănându-se într-o briză de aer condiționat, pe carpetă. S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a spus, dar fără convingere. Am continuat să mă uit la ea. După puțin timp, mi-a răspuns cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nici o logică acum când îmi amintesc. Deloc. Capitolul 24tc " Capitolul 24" — Unde îl pitise Charles? am întrebat, uitându-mă în jos la dosarul pe care îl țineam în mână. —Chiar sub biroul lui, a răspuns Simon. Tăiase o bucată de carpetă, lângă mufa de la calculator, și îl strecurase înăuntru. Mi-a luat o grămadă să-l găsesc. — Iar apoi l-ai pitit și tu și ai urcat pe scara de incendiu, sperând ca nimeni să nu observe că ai fost plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca un băiat certat de maică-sa și s-a Întors iarăși la burma sa Încercând să-și găsească o consolare În ea. S-a aștenut tăcerea. Toți și toate - cei trei bărbați, cele trei generații de femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în carpetele cu căței jucând biliard, de prietenii și camarazii de nădejde. Dispuși pe rânduri, în spatele lor, erau „secunzii“. Se înțelege, cu cât erau mai departe de ceafa șefului, cu atât însemna că rolul lor de „vizionari“ scade. Majoritatea celor în cauză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nu observase nimic și probabil nici nu-i auzise oftatul. Adormise. S-a trezit după vreo trei ore, singur. Și-a privit în oglindă chipul tras de oboseală, trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi repugna gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns cele două șunci de Smithfield care erau coapsele lui Ignatius și, cu mare efort, îl ridicau pe una dintre mesele de croitorie. De pe umerii cărăușilor săi, Ignatius lătra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care i-a promis, atunci cân am fost împreună la el.” „Domnul să le dea sănătate. Iacă, mă închin! Când l-au arestat pe Ilie, am cusut ceașca cu care se împărtășește. Când a fost judecat, toate le-am cusut (carpete pe care le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-acuma nu mai aveam ață, am destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare de frumusețe convențională transformă proza ei într-un kitsch. Termenul de comparație care ne vine imediat în minte este desenul cu „răpirea din serai“ de pe carpetele turcești. Iată o scenă din schița Pe bulevard: „Ridicându-și faldurile rochiei lungi, Francesca coboară treptele terasei, afundându-și pașii în nisip, spre mal. În urmă, așezat la masă, Alex îi privește eșarfa de pe umeri, care, bătută de vânt, profilată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pare că versurile acestuia au uneori o frumusețe eminesciană. Nu au niciodată o asemenea frumusețe. Este vorba doar de utilizarea mecanică a unor substantive, adjective, verbe preferate de Eminescu. Versurile „eminesciene“ ale lui Vasile Mustață aduc aminte mai curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fie teamă să bage o monedă, așa că se dusese acasă. În holul clădirii administrația pusese un ecran de televizor ca să vadă portarul spărgătorii. Dar portarul era tot timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
concretă. Timor mortis conturbat me. Dies irae. Quid sum miser tunc dicturus. Luna era atât de mare În această seară Încât Îi atrase privirea lui Wallace, care bea pe bancheta din spate, Înconjurat de luxul fără limite al tapițeriei și carpetelor. Picior peste picior, tolănit pe spate, arătă cu degetul spre lună, pe lângă Emil, deasupra șoselei netede, la nord de podul George Washington. — Nu-i așa că e minunată luna? Bâzâie prin jurul ei, spuse el. — Cine? — Navele spațiale. Modulele. — O, da. Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și Îl Întinse șoferului, explicând: „A căzut.“ Apoi Îl urmă pe Wallace pe pietrișul scârțâitor. Imediat ce Sammler intră, Emil Întoarse mașina spre garaj. Mișcarea lăsă numai lumina lunii În camere. O casă a scopurilor prost alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
finală, după-amiaza, eram mai neliniștit. Era ca și cum sugestiile lui Schneiderhahn ar fi funcționat numai pentru un timp limitat. Pe tabela de rezultate am văzut că înregistraserăm cel mai rapid timp în dimineața aceea. Atunci am văzut statueta lui Neptun pe carpeta persană. Așa cum stăteam la start și arbitrul ne striga să ne aliniem prorele bărcilor, am realizat brusc că celelalte două perechi procedaseră probabil la fel ca și noi. Vîsliseră, desigur, fără să se obosească cu adevărat. Prin timpul nostru rapid
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
va da și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă ce vrea ea. Dar nu mai mult de un an. Nu mai mult! La televizor, Tom ieșea dârdâind într-o iarnă alb-negru, în timp de Jerry se lăfăia pe carpeta din fața sobei. Horațiu se ridică - era vremea să încălzească laptele. * - Completați formularul, vă rog. - Dar ăsta e un formular pentru furt, mie nu mi-a furat nimic. - V-a agresat? - În ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mi plăcea să mă-mbrac frumos, cum v-am spus, căutam s-o ajut pe bunica mea, să mobilez casa. Aveam un apartament cu două camere. Ce era nevoie: scaun, scaun - luam un set de scaune, sau masă, sau o carpetă, lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu călcâiul de cealaltă, pe urmă ne instalam comod ca într-un scaun. De acolo se vedea în camera mare. Dudele erau dulci, parfumate. Le culegeam trăgând cu dinții și le striveam cu limba de cerul gurii. Vecinii au și carpetă pe perete, deasupra patului, cu o femeie aproape dezbrăcată, între niște flori mari, cu un câine flocos la picioare. N-am mai văzut niciodată o femeie așa. Sunt și niște coarne de cerb, el e vânător, are costum verde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea. Picioarele mi se înmuiară ca două spaghete subțirele, specialitatea casei la Da Silvano. Eram jumătate îngenuncheată, jumătate întinsă pe carpeta în dungi alb-negru, la picioarele lui Zach. Femeile căsătorite trebuie să fie foarte deștepte dacă una dintre cerințele măritișului este aceea de a ști ce vor bărbații lor fără ca măcar să comunice cu ei. Zach se îndreptă spre dulap. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]