811 matches
-
alt nume celebru la investigația noastră asupra istoriei conceptului, putem aminti că, mai târziu, "nihilismul" va fi menționat în mod explicit și de Jules-Amédée Barbey d'Aurevilly. În Profeții trecutului (1851), acesta leagă fenomenul nihilist de subiectivismul egologic al filozofiei carteziene care se stă la originile modernității. Fundamentul în aparență indiscutabil constituit de cogito ergo sum al lui Descartes reluat, dezvoltat și dus la extrem în toate formele sale de filozofia modernă este de fapt un fundament extrem de fragil, este acel
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
el vede acționând forțele Răului, cărora li se poate opune doar "forța care oprește", katéchon-ul reprezentat de Biserica romană. Puțin importă veninul pe care, în Glossarium, Schmitt îl împroașcă împotriva modernității, declarând de exemplu că pretinsul fundamentum inconcussum al cogito-ului cartezian este o sfidare la adresa lui Dumnezeu de o aroganță fără seamăn; sau că Spinoza, cu echivalența sa dintre Dumnezeu și Natură, a adus Divinității ofensa cea mai lipsită de rușine proferată vreodată; sau că Nietzsche, cu filozofia voinței de putere, reprezintă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fie fecundată de raționament. Imaginarul depășește astfel câmpul exclusiv al reprezentărilor sensibile. El cuprinde, totodată, imagini percepute și inevitabil adaptate, pentru că nu există imagine identică cu obiectul, imagini elaborate și idei abstracte structurând aceste imagini"129. Jean-Luc Nancy adaptează raționamentul cartezian în planul imaginii, schimbând termenul cogito cu imago 130, în acest sens, gândirea devenind cunoaștere prin intermediul procesului imaginativ. Nancy reia distincția dintre imagine și obiect, însă îi atribuie noi semnificații, în opinia filosofului francez imaginea devenind un anumit tip de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și diferenția de ceilalți, în același timp identificând și elementele care îl aseamănă cu grupul. Subiectul dobândește semnificație, și se transformă în individ, în condițiile în care este capabil să se perceapă pe sine, așa cum ne explică Descartes. Însă, raționamentul cartezian nu include în concluzie, și ne lasă pe noi să deducem, ideea construirii subiectului prin imagine, atât prin identitate și imagine de sine, cât și prin imaginea celuilalt și a obiectelor, în general. Astfel, așa cum fenomenologia susține că nu există
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Cambridge, Cambridge University Press, 1983. Houdé, Olivier, Kayser, Daniel, Koenig, Olivier, Proust, Joëlle, Rastier, François, Dictionary of Cognitive Science, New York, Psychology Press, 2004. Husserl, Edmund, Filosofia ca știință riguroasă, traducere de Alexandru Boboc, București, Editura Paideia, 1994. Husserl, Edmund, Meditații carteziene, traducere de Aurelian Crăiuțu, București, Editura Humanitas, 1984. Iacob, Luminița Mihaela, Etnopsihologie și imagologie. Sinteze și cercetări, Iași, Editura Polirom, 2003. Iacob, Luminița Mihaela, Imagologia și ipostazele alterității: străini, minoritari, excluși, în Adrian Neculau, Gilles Ferréol (coord.), Minoritari, marginali, excluși
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
508 D. Jodelet, Folie et representations sociales, Paris, PUF, 1989, p. 36 apud Adrian Neculau (coord.), op. cit., p. 108. 509 Martine Joly, Introducere în analiza imaginii, traducere de Mihaela Mazilu, București, Editura ALL, 1998, p. 4. 510 Edmund Husserl, Meditații carteziene, traducere de Aurelian Crăuțiu, București, Editura Humanitas, 1984, pp. 47-125. 511 George A. Kelly, The Psychology of Personal Construct, New York, Norton, 1995, p.103. 512 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Imagologie. Imagologie istorică, București, Editura comunicare.ro, 2008, p. 26. 513
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în măsura în care unele elemente metodologice, conceptuale sau teoretice din alte domenii ale cunoașterii științifice pot constitui un sprijin pentru înțelegerea mediului social în care ne plasăm în contemporaneitate. Spre exemplu, deși în teoria sociologică nu sunt uzitate ca atare paradigmele aristoteliană, carteziană și newtoniană decât, eventual, la nivel de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în general
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în general. În contextul lucrării de față, paradigma carteziană (care pare să descindă, prin diverse filiere cognitive, din paradigma aristotelică) îmi pare un model teoretic și explicativ extrem de relevant pentru dezvoltarea teoriei sociale. Teoria de sorginte aristotelică și carteziană pune accent pe ideea de formă și, implicit, de structură
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoriilor socioumane în general. În contextul lucrării de față, paradigma carteziană (care pare să descindă, prin diverse filiere cognitive, din paradigma aristotelică) îmi pare un model teoretic și explicativ extrem de relevant pentru dezvoltarea teoriei sociale. Teoria de sorginte aristotelică și carteziană pune accent pe ideea de formă și, implicit, de structură, iar paradigma neoaristotelică este cea care ghidează demersul teoretic prezentat în această lucrare. Într-adevăr, recentele teorii morfologice, fundamentate pe ideea de formă și elaborate de-a lungul secolului trecut
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în "lustruirea"428 înaltului statut pe care îl dețineau. Evoluția reprezentării vizuale a sacrului în secolul al XVII-lea pare să fi fost profund marcată de "prăbușirea Europei creștine a secolului al XVI-lea"429, activitatea culturală resimțind influențele raționalismului cartezian, a cărui inevitabilă urmare în plan religios a fost îndepărtarea treptată a artei de Biserică și de dogmele acesteia, scindare care s-a repercutat inclusiv asupra noilor manifestări artistice. Impulsionați de posibilitățile de lărgire a orizonturilor culturale, artiștii secolului al
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
că nu mai minte nimeni. Un "privilegiu" extins la scara unei colectivități dispare implicit așa cum observă istoricul Arnold Toynbee la nivelul fiecăruia dintre membrii ei. Iată o modalitate în care logica istorică oferă spiței umane șansa eliberării de sub stresul unei carteziene conștiințe: "Mint, deci exist". 3.4. PERSONALITATEA MINCIUNII Am arătat că există puncte de vedere conform cărora germenii înșelăciunii s-ar defini ca o moștenire genetică a ființei umane; căci, așa cum psalmistul observă: Tot omul este mincinos" [Psalmi, 115:1
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
era atât de teamă de neant, încât îi nega existența. La fel ca Pitagora, Descartes era matematician și filozof; poate că moștenirea cea mai trainică lăsată de el a fost o invenție matematică - ceea ce astăzi cunoaștem sub denumirea de coordonate carteziene. Oricine a învățat geometrie în liceu a văzut ce înseamnă: sunt acele grupuri de numere din paranteze care definesc un punct din spațiu. De exemplu, simbolul (4, 2) reprezintă un punct cu patru unități mai la dreapta și două unități
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o Europă în care cifrele arabe erau deja la ordinea zilei, astfel încât a început să numere pornind de la zero. În mijlocul sistemului de coordonate - unde se încrucișează cele două axe - se află un zero. Originea, punctul (0, 0), este baza sistemului cartezian de coordonate. (Notația lui Descartes era ușor diferită de ceea ce utilizăm noi astăzi. În afară de asta, el nu și-a extins sistemul de coordonate și înspre numerele negative, deși colegii săi aveau să o facă în curând, în locul său.) Descartes a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
negative, deși colegii săi aveau să o facă în curând, în locul său.) Descartes a înțeles repede cât de important era sistemul său de coordonate. El îl folosea pentru a transforma figuri și forme geometrice în ecuații și numere; cu ajutorul coordonatelor carteziene, acestea, fie că erau pătrate, triunghiuri sau linii curbe, puteau fi reprezentate printr-o ecuație, printr-o relație matematică. De exemplu, un cerc cu centrul în origine poate fi definit cu ajutorul tuturor punctelor care satisfac relația x2 + y2 - 1 = 0
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
complexe, care a scos la lumină o întregă nouă structură în matematică. În anii 1830, Gauss a înțeles că fiecare număr complex - numere care au componente reale și imaginare, precum 1 - 2i - poate fi reprezentat într-un sistem de coordonate carteziene. Axa orizontală corespunde componentei reale a numărului complex, iar axa verticală, celei imaginare (Figura 32). Această construcție simplă, numită planul complex, ne-a furnizat multe informații referitoare la comportamentul acestui gen de numere. Se dă, de exemplu, numărul i. Unghiul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și b sunt numere întregi (b fiind diferit de zero, firește). Pentru început, haideți să luăm în considerare numerele raționale pozitive. Imaginați-vă un sistem de coordonate numeric - două axe numerice încrucișate în punctul zero, asemănătoare cu cele din sistemul cartezian de coordonate. Haideți să-l punem pe zero în origine și să asociem fiecare punct de pe axe cu câte un număr rațional x/y, unde x este coordonata x a punctului, iar y este coordonata y a punctului. Din moment ce șirurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dinamica relației cu Unul stă mărturie pentru imposibilitatea (și eroarea) de a descrie legătura cu Unul ca fiind „existentă“, stabilă și continuă, având natura și persistența unui „obiect“. Această viziune perimată a înțelegerii „obiectualizante“ și „obiectivizante“, din perspec tiva sciziunii carteziene, se cere reevaluată în contextul cercetărilor actuale cu privire la monoteism. Orice legătură este unică în întregimea ei, dar și prin unicitatea fiecărui moment al relației. Constituirea (și numirea) unui „obiect“ având atributele unicității și stabilității (fie el lucru, ființă, fenomen etc.
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și forțat un mesaj străin. O relație genuină nu poate fi, de aceea, decât unică, personalizată, aducând astfel darul ei lumii. V. DISCURS ȘI METODĂ: HERMENEUTICĂ CREATOARE ȘI PERSPECTIVISM Preambul Explicitare succintă a titlului V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
generalizări și deci unei teoretizări metodologice, conferind textului o identitate proprie și neasemenea. V.1 Discurs și metodă Această primă formulă preia, în aceeași ordine, termenii-cheie din titlul celebrei lucrări semnate de René Descar tes Discurs asupra metodei 1. Exercițiul cartezian este unul de „epurare“ la nivelul gândirii, pentru a lăsa deoparte tot ceea ce ne contaminează prin tradiție și a ajunge la ceea ce ne este propriu și ne constituie la modulabsolut, fără intervenția modelatoare, manipu latoare și relativă a mediului în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
facem cu onestitate bilanțul a ce și cum am gestionat și prognoza a ce și cum vrem să gestionăm în anii ce vin. Este evident și pentru cei mai convinși adepți ai paradigmei științifice dominante (întemeiate pe mecanica newtoniană, dualismul cartezian, logica aristotelică etc.) că în ultimul timp s-au acumulat și evenimente, probleme neașteptate, nedorite, neintenționate de cei care le-au creat, care pun la probă nu numai știința, ci pertinența viziunii noastre asupra lumii. Sunt mulți cei care afirmă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar. Medicii sunt la datorie, fac imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a toate făcătoare. Mașinile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Traité de l’Homme (1648) este dualistă: trupul e distinct de sufletul cugetător, pe care unii îl identifică suflului vital, iar alții îl consideră natura medicatrix (natura vindecătoare). Metoda pe care o propune în Discours de la Méthode (1637), este „dubitorul cartezian“ „dubito ergo cogito, cogito ergo sum“ (ergo = deci) („mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist“). Este adevărat că îndoiala protejează de eroare, inerție, stimulând gândirea, creativitatea, dar realitatea bio-psihică este cea a termenilor inversați: exist - cuget - mă îndoiesc. Descartes este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spectacolul unor acțiuni succesive care nu au neapărat o legătură unele cu altele, iar teatrul umanist, liric și elegiac, nu prezintă privirilor spectatorilor decât puțină acțiune, clasicismul inventează, cu unitatea de acțiune, arta de a înnoda o intrigă. Secolul este cartezian. Regula, care este impusă începând din 1640, răspunde unui ideal de ordine și de claritate analog celui care se manifestă, la Descartes, în Discursul asupra metodei (Le Discours de la méthode), apărut în 1637. În ceea ce privește regula unității de timp și pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tehnologic și rațional (iar miturile fiind considerate, cum o făcea Alain, o trăsătură a infantilismului omenesc), Luminile nu au făcut decât să laicizeze și să materializeze vechile figuri ale imaginarului, să recupereze și să dispună după propriile reguli geometrice, mecanice, carteziene, materialiste "toate fantasmele esențiale ale omenirii".69 Știința actuală pe globul pământesc este știința impusă în Europa, cea axată pe acțiune (mecanică, cuantificare, formularea legilor naturii), dar cum știința urmărește îndeaproape teoria, ea urmărește de fapt și ideologia, reflectând totodată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mit aceste elemente componente ale dinamicii sunt greu de disociat și la fel ca visul, mitul nu poate fi delimitat decât prin conceptualizare, adică sărăcire a complexității sale (în el temele se dublează la infinit, ceea cea face imposibilă analiza carteziană, care operează pe baza descompunerii în părți distincte, pe divizări succesive și numerotări).199 Deși perspectiva sa de studiu mitologic este diferită de cea a lui Vasile Lovinescu, urmând calificărilor în domenii diferite și intereselor specifice în demonstrație, observăm și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]