808 matches
-
spre deosebire de categoriile aristotelice care sunt zece la număr. Categoriile aristotelice sunt următoarele: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timp, poziție, posesie acțiune, pasiune (Aristotel, Categoriile, 2a, în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997, p. 97). Între categoriile aristotelice și structurile carteziene nu există decât o corespondență parțială. Conform acesteia categoriile comune sunt următoarele: substanța, cantitatea - la Descartes este mărimea, locul, timpul-durata, acțiunea - mișcarea, relație - numărul. Calitatea ar avea drept corespondent forma, dar culoarea lumina, culorile nu sunt acceptate ca interioare și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în "lustruirea"428 înaltului statut pe care îl dețineau. Evoluția reprezentării vizuale a sacrului în secolul al XVII-lea pare să fi fost profund marcată de "prăbușirea Europei creștine a secolului al XVI-lea"429, activitatea culturală resimțind influențele raționalismului cartezian, a cărui inevitabilă urmare în plan religios a fost îndepărtarea treptată a artei de Biserică și de dogmele acesteia, scindare care s-a repercutat inclusiv asupra noilor manifestări artistice. Impulsionați de posibilitățile de lărgire a orizonturilor culturale, artiștii secolului al
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Mind, s-a dezvoltat un puternic curent filosofic centrat în această direcție. Termenul de „minte” este apropiat de un anumit sens al conștiinței cunoscătoare și reflexive, dezvoltându-se mult odată ce gândirea contemporană a început să dea o anumită interpretare problematicii carteziene a relației dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în această direcție. Termenul de „minte” este apropiat de un anumit sens al conștiinței cunoscătoare și reflexive, dezvoltându-se mult odată ce gândirea contemporană a început să dea o anumită interpretare problematicii carteziene a relației dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un principiu supraindividual (suprapersonală, fel în care a fost interpretată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
facem cu onestitate bilanțul a ce și cum am gestionat și prognoza a ce și cum vrem să gestionăm în anii ce vin. Este evident și pentru cei mai convinși adepți ai paradigmei științifice dominante (întemeiate pe mecanica newtoniană, dualismul cartezian, logica aristotelică etc.) că în ultimul timp s-au acumulat și evenimente, probleme neașteptate, nedorite, neintenționate de cei care le-au creat, care pun la probă nu numai știința, ci pertinența viziunii noastre asupra lumii. Sunt mulți cei care afirmă
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Páriz Pápai, mai târziu lexicograf și doctor în medicină la Basel. H. se simte atras, în acea perioadă, de puritanismul englez și este printre primii ardeleni care învață limba engleză. Participă la disputele ideologice din cadrul colegiului aiudean, adoptând înnoirile raționaliste, carteziene. Poziția afirmată nu rămâne fără consecințe, căci în 1674 este nevoit să se refugieze la Sibiu, unde avea legături cu sașii luterani. La 31 de ani H. face gestul definitiv al redactării testamentului, în limba română, cu gândul de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor prin inducție. Kant a avut o atitudine sceptică față de orientarea pur raționalistă, proprie vechii filosofii a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
București, 1993, p. 73. 87. Vezi Dora Mezdrea, Op. cit., vol. II, 2002, p. 242. 88. „Propriu-zis, deocamdată noi nu facem decât să lichidăm raționalismul: nu raționalismul adevărat, cu care misticismul a trăit întotdeauna în cea mai rodnică pace, ci raționalismul cartezian care este o răsturnare și, mai departe, o falsificare prin unilateralitate a celui adevărat.” (N. Ionescu, Roza vânturilor 1926-1933, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 33.) Fără îndoială că pentru Ionescu raționalismul kantian, în egală măsură cu cel cartezian, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
misiuni de restaurație catolică, o antireformă și antirenaștere”. Descartes ar fi „condiționat” valabilitatea științei prin „punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu”26. Asemenea considerații, formulate într-un stil apodictic, autoritar, culminează prin enunțarea a ceea ce autorul numește „axiomă carteziană”: „Căci știința adevărată și mare nu poate fi edificată decât pe această premisă a existenței lui Dumnezeu, numai Dumnezeu ne asigură în fiecare clipă existența și ne garantează valabilitatea adevărului științelor omenești”27. Se pot formula, desigur, numeroase rezerve și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tematizări, a comunicării, de o inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau între raționalism și empirism. în ordinea modernității, prezența conștiinței, instalată de cogito-ul cartezian, ne plasează într-un solipsism ipotetic din care ne scoate în primul rând dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar un alt eu însumi. 74 75 Prezența celuilalt, realitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
7) și returnarea dimensiunilor acestuia; - (3) identificarea în frame-ul achiziționat a celulelor asemănătoare template-ului definit și returnarea coordonatelor (x, y) ale acestora; - (4) realizarea comparației dintre template-ul de referință și fiecare dintre celulele de potrivire identificate anterior, pe baza coordonatelor carteziene; - (5) determinarea intensității maxime de nepotrivire a diferențelor dintre template-ul de referință și celule de potrivire Pașii procedurii de calibrare se regăsesc în diagrama bloc din figura 4.8. Finalizarea procedurii de calibrare conduce la obținerea diferenței maxime admisibile dintre
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
1) definirea parametrilor de achiziție; - (2) identificarea în frame-ul achiziționat a celulelor asemănătoare template-ului definit și returnarea coordonatelor (x, y) ale acestora; - (3) realizarea comparației dintre template-ul de referință și fiecare dintre celulele de potrivire identificate anterior, pe baza coordonatelor carteziene; - (4) determinarea intensității maxime de nepotrivire a diferențelor dintre template-ul de referință și celule de potrivire; - (5) evaluarea prin sensibilitate a diferențelor dintre intensitatea maximă obținută la calibrare și intensitatea maximă obținută în procesul de inspecție; În vederea realizării testării la
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
care a avut-o în privința umanului, filosofia are mari dificultăți în a gândi animalul. Chiar și cei mai mari filosofi ne frapează prin naivitatea concepțiilor lor (ca să nu spunem mai mult), naivitate ilustrată perfect de faimoasa și totodată funesta teorie carteziană a "animalului-mașinărie". După Descartes, animalul nu ar fi nimic altceva decât un mecanism acționat de natură. Lipsit de suflet, de inimă, nefericitul și ghinionistul dobitoc mai este oare capabil să sufere măcar? Și chiar de-ar suferi puțin, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că, în ciuda aparențelor, animalul este o persoană. Doar aparențele îl mai disting de noi. Un fapt divers povestit de Philippe Descola în Dincolo de natură și cultură ne va permite să înțelegem mai bine un tip de gândire pe care spiritele carteziene nu l-ar putea integra decât cu mare greutate. Întâmplarea se petrecea secolul trecut, în bazinul superior al Amazonului, pe malul râului Kapawi, de pe teritoriul indienilor Achuar un trib din ansamblul Jivaro. Pe teritoriul locuit de acești indieni, după cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
calea japoneză a creării de cunoștințe. Deși tinde să se generalizeze În timp ca referință În mediile profesionale ale KM, Înțelegerea sa este dificilă, dat fiind faptul că acest concept Își are originile Într-un sol cultural ostil unei abordări carteziene a terțului exclus și a definițiilor clare și distincte, oricare ar fi contextele de utilizare, rolurile și funcțiile fiecăruia. Ba este o ideogramă kanji, a cărei parte stângă Înseamnă literal „pământ”, „suprafață” sau „spațiu susceptibil de a se dovedi fertil
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Înfruntări, ci, În cazul acesta, se focalizează pe crearea de cunoaștere. Se Înțelege cât de mult diferă această abordare japoneză a gestionării cunoașterii de cea bazată esențial pe utilizarea memorizării informatice și a tehnologiilor informației (IT oriented). Contrar unei concepții carteziene a științei care insistă asupra naturii sale absolute, procesul creării de cunoaștere, așa cum Îl prezintă Nonaka, este relativ, fiindcă depinde de specificitatea contextelor, a părților implicate și a obiectivelor urmărite. De aceea, poate fi considerat operațional, chiar strategic. Ba se
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
acțiune și de transformare nu mai cunoaște aceleași scale, nici aceleași consecințe. În marginea poluării, a epuizării solului și a Încălzirii mărilor și oceanelor, supraproducția generalizată declasează și exclude omul, pe motiv de nerentabilitate industrială! Actualizarea pervertită a acelui cogito cartezian tinde să se transforme Într-un „Gândesc, deci Înlătur” ceea ce mă Încurcă, fără să-mi pese de mediul natural și uman; cât despre viitor, e treaba celorlalți... nu a eului! Cultura japoneză se fundamentează pe un alt tip de relație
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
existente" (Gusdorf, 1976, p. 323). Abia din acel moment, individul a fost liber să pună sub semnul întrebării atât statutul său ontologic, cât și diversele forme de autoritate cu care se confruntă. Desigur, trebuie luat în calcul și reversul problemei carteziene, care postulează că eul poate fi eliminat din ecuație dacă avem în vedere poziția empirica a unor filosofi precum Locke și Hume. Pe scurt, primul susține pur și simplu că eul nu există: "Oriunde Omul descoperă ceea ce el numește eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În sensul că beligeranții consumau celule nervoase pentru înțelegerea panseurilor și nu le mai rămîneau sinapse pentru a-și acuza adversarii direcți. „Răul se întoarce întotdeauna la cel care l-a produs.“ E unul dintre capetele de pod ale gîndirii cartezianului-șef al FRF. În majoritatea cazurilor, această paradigmă lansată de la Casa Fotbalului nu se aplică. Cei ce-au produs blaturi sînt bine mersi, cei ce le-au acoperit și-au sporit averile, cei ce-au ratat gazoanele guvernamentale sînt neclintiți
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe care le-am elaborat și care ne îndreptățește să înțelegem accesul la înțelepciunea Tradiției. Omul este deci, așa cum am mai prezentat, o ființă care este în același timp materie și conștiență, o parte a vibrației, a undelor cosmice, nu carteziene ci precum Dumnezeu și planșa sa de arhitectură divină. Vibrația inițială a lumii ajungând din spațiul virtual în cel pământean se propagă ca într-un miracol în sensul cel mai înalt al spiralei uroboros. Este de ajuns ca omul să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de Dumnezeu, iar René Descartes în glanda pineală, văzută și azi ca rudiment al celui de-al treilera ochi. Emanuel Swedenborg considera cortexul cerebral și ganglionii bazali ca centru al motilității umane, creierul fiind sediul acceptat al experiențelor religioase. Dualismul cartezian prin care înțelepciunea sufletului nu se poate exprima fără un suport material îl întâlnim la poeții romantici. Emoțiile și inspirația confirmă teoriile lui Immanuel Kant, materializându-se în lirica vremilor. Și, oare, toată natura în mișcare Să fie harpe-nsuflețite
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alt nume celebru la investigația noastră asupra istoriei conceptului, putem aminti că, mai târziu, "nihilismul" va fi menționat în mod explicit și de Jules-Amédée Barbey d'Aurevilly. În Profeții trecutului (1851), acesta leagă fenomenul nihilist de subiectivismul egologic al filozofiei carteziene care se stă la originile modernității. Fundamentul în aparență indiscutabil constituit de cogito ergo sum al lui Descartes reluat, dezvoltat și dus la extrem în toate formele sale de filozofia modernă este de fapt un fundament extrem de fragil, este acel
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
el vede acționând forțele Răului, cărora li se poate opune doar "forța care oprește", katéchon-ul reprezentat de Biserica romană. Puțin importă veninul pe care, în Glossarium, Schmitt îl împroașcă împotriva modernității, declarând de exemplu că pretinsul fundamentum inconcussum al cogito-ului cartezian este o sfidare la adresa lui Dumnezeu de o aroganță fără seamăn; sau că Spinoza, cu echivalența sa dintre Dumnezeu și Natură, a adus Divinității ofensa cea mai lipsită de rușine proferată vreodată; sau că Nietzsche, cu filozofia voinței de putere, reprezintă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
C. Formarea deprinderilor de apreciere globală prin punere în pereche Aprecierea globală și punerea în perechi se sprijină pe capacitățile de grupare în mulțimi a obiectelor și pe înțelegerea noțiunii de relație. Noțiunea de pereche (privită ca submultime a produsului cartezian, deci ca o relație) conduce la descoperirea independenței ce există între două mulțimi. Aceste activități solicită abilități de identificare, grupare, triere, ordonare și formulări de judecăți logice după următoarele etape: - trierea și aprecierea apartenenței obiectului la o mulțime, se depășește
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
diversitatea situațiilor de muncă, de cadrul informal etc. Tocmai de aceea, spune autorul, criticile aduse acestor modele ne invită la relativizarea interesului față de respectivul curent de cercetare și la orientarea spre alte tipuri de investigații mai puțin bazate pe abordarea „carteziană” și mai mult pe sistemele de credințe și reprezentări ale indivizilor, spre funcționarea sociocognitivă a operatorilor față de risc și accidente. Percepția riscului, evaluarea lui, condițiile care favorizează acceptarea riscului sunt noile probleme care urmează a fi abordate și conexate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]