753 matches
-
pe atentul dr. Zscharnack.) Continuarea lecturii evangheliei după Franz: „Vom reuși această aventură pe care lumea o declară imposibilă: să fim caști și fideli“. Chiar că mi se potrivește! Ideea de a fi cast și fidel mă fascina. Voi fi cast cu Tina și Îi voi fi și fidel. Nu mă voi mai masturba niciodată pînă la capăt! Și mă voi duce mai rar la animatoare. Era mai bine să-i fac cadouri Tinei decît să-mi cheltuiesc banii cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voi avea mereu posibilitatea de a da o raită prin zona Gării de Nord. Progresasem vizibil: Îmi plăteam de-acum vizitele cu banii luați de pe urma articolelor. Tata Îmi spunea: „Există o ordine a valorilor. Vei recunoaște și tu odată cu mine că, păstrîndu-te cast În pofida chemărilor trupului, chemi În ajutor valori mai Înalte decît cele a căror măsură comună e inteligența“. Scria: „Știm, cu o blîndă, dar fermă certitudine, că orice bărbat e un tabernacol viu“. În ce mă privește, știam cu o blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spune tata despre cartea asta: Încă unul din acele refuzuri ale cronologiei la care recurg nevrozații În plină formă! Însă viața unui om nu e făcută doar din momente În care pare să-i meargă bine. Patru ani de logodnă castă și patru ani de căsătorie și de infidelități aveau ca rezultat patru ani și jumătate consacrați scrierii unei cărți dăunătoare. Douăzeci de ani de educație catolică de mina Întîi și douăzeci de ani de educație sexuală cvasi-inexistentă făcuseră din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se Întinde pe sub pământ 53. Neputând să dirijeze pe față destinele pământești 54. Prințul tenebrelor 55. Numesc teatru 56. Prinse să sune din trâmbița strălucitoare 57. De fiecare al treilea arbore era atârnat un felinar 58. E alchimia o târfă castă 59. Și iau naștere astfel de monștri 60. Bietul prost! 61. Această Lână de Aur 62. Considerăm drept societăți druidice 63. La ce te face să te gândești peștele acela? 8. TIFERET 64. A visa un oraș necunoscut 65. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
văzut-o vreodată sau poate că sînt puțin beată. Dacă aș fi În locul lui Charlie Dutton, cu siguranță aș vrea să mă culc cu mine. — Bună. Stau În prag și-i zîmbesc, iar el se apleacă, Îmi dă un sărut cast pe obraz și un buchet uriaș și superb de cale. — Astea sînt pentru tine, Îmi spune el, urmîndu-mă În casă. — Mulțumesc. SÎnt Încîntătoare. Îl rog pe Charlie să ia loc și să aștepte puțin În camera de zi, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
che é fatto é fatto io però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe canapele erau doar femei. Și-i păreau toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu vrei, ca să mă iei cu tine Căci eu rămân pe veci, doar un ecou... Ce fericire după zbuciumul petrecerilor. Recunoștința unui fir de iarbă. În umbra vastă a legendelor, Poetul veghează gânditor în barbă. În umbra legendarului destin, Poetul cast drumul veghează. Sub greutatea visului sublim, Întunericul său lumina scurtează. Ca o piatra pentru urmași, Tu ți-ai schilodit sufletul si chipul, Ți-ai năruit, și ți-ai trădat, Și ți-ai distrus visul. Pământule bun, numai tu Îi iubești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de semnificația acestui cuvânt. Acum aș râde cu poftă la nătângia ce-am avut-o atunci. După clipe în care tu doar m-ai privit, iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și sângerau. Sora mai mare o compătimea pe sora mai mică, șoptindu-i „Biata de tine” în timp ce o mângâia pe păr, „Ești doar o biată femelă”. E de înțeles de ce în ziua nunții Rahela a fost cuprinsă de panică. Adorația castă a lui Iacob fusese foarte plăcută, dar acum el va cere totul de la ea și ea nu va avea cum să refuze. I s-a întors pe dos stomacul și-a apucat-o greața. Și-a smuls părul. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu paiete, auriu pe negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast. Fără să vrei, Îl studiai În căutarea semnelor operațiilor faciale. Mi‑am spus că avea un aer de melancolie tranzițională. Băieții de aur care se prefac În scrum, ca niște coșari. Ravelstein, care era la fel de masiv ca oricare dintre bodyguarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o mai putea mânui. Deasupra șemineului, Judith Încă mai ținea capul lui Holofern de păr. Gura lui era deschisă. Ochii ei Înălțați spre cer. Pictorul urmărise să te facă să vezi În Judith o simplă fiică a Sionului, o frumusețe castă, care tocmai retezase capul unui om. Oare ce gândea Ravelstein despre toate astea? În colțurile intime ale casei existau foarte puține indicii asupra preferințelor lui sexuale. Din nici un punct de vedere nu se ivea vreun motiv ca să‑l suspectezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să înțeleagă normele și condițiile castității pe care vor să o trăiască. Toți aceștia vor reuși doar dacă au o idee nobilă despre carne și dacă ei consideră interdicțiile dintr-o perspectivă diferită decât aceea de mijloc pentru a fi caști de ochii lumii. Castitatea are nevoie de educație». «Este corect să spunem că există o charismă a iubirii care este capabilă de renunțare, capabilă să umple viața cu o splendoare dureroasă, însă foarte mare. Cristos, oare, nu se referă la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
PENTRU CERURI Pentru cei ce trăiesc în viața consacrată, indiferent de forma aleasă, de modul de împărtășire a vieții în comunitate și de implicarea externă, elementul fundamental, caracteristic, este renunțarea la căsătorie pentru împărăția cerurilor. Aceasta comportă alegerea unei vieți caste, care tinde spre înfrânarea desăvârșită prin feciorie. În măsura în care nu pierdem din vedere prima și cea mai importantă poruncă pe care o găsim pe prima pagină a cuvântului lui Dumnezeu din Scriptură, ne putem da seama că avem de-a face
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dintr-o incompatibilitate inegalabilă, fundamentală, între alegerea «singurătății existențiale» și planul inițial și original al lui Dumnezeu. Cuvântul riguros al Domnului s-ar putea face auzit nu doar atunci când se pune problema repudierii, ci și în cazul alegerii unei vieți caste: «Însă, de la începutul creației [...]» (Mc 10,6). Nu prea suntem obișnuiți să punem în discuție excelența unei alegeri de consacrare. De obicei, suntem înclinați să poetizăm despre viața consacrată până-ntr-acolo că ajungem, în pripă, să creăm imagini mistificatoare
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Felix pe un obraz, iar acesta îi sărută mâna și o lipi de obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi dezmințit mai târziu iluziile, era îndatorat să-i cultive imaginea, în gol, ca o simplă posibilitate a existenței. Trebuia să facă neapărat acest exercițiu de statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când fapta cea mare a existenței lui se va împlini. Ajuns acasă, Felix urcă tiptil scările de din dos, blestemând treptele care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-o făcea îl bucura lăuntric. Lua deci drept hotărâre ceea ce nu era decât slăbiciune? Și apoi, nu cumva nu mai iubea îndeajuns pe Otilia? Căută să se analizeze sincer și crezu că descoperă această dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare soție, Georgeta îi era trebuitoare fiziologicește. Îl tulbura, o dorea, dar nu se temea că ar putea să se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de marcă. Dacă v-aș spune eu ce are el la activul lui, v-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu mai aruncați și voi rugina? Tot moară, tot moșie, tot fabrică de zahăr. Numai avere și avere. Mai sunt pe lume și alte bunuri, morale, mă-nțelegi. Lumea evoluează, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scânduri de brad. Și la ce esistă virtute, la ce? Pe teatru cu virtutea, cu noblețea - ce-nsemnează acei oameni de nimica, care-ntr-o lume de răi, de fațarnici, de egoiști fac pe virtuoși[i], pe nobili [i], pe sufletele caste. Poate oare virtutea să-nvingă viciul... învinsu-l-a vrodată? Cînd? Pe teatru, pe scenă cu virtutea {EminescuOpVII 193} nu în viața practică, unde-ți trebuie mișelie ca să nu mori de foame, și părerea, numai părerea omului onest ca să mori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
caută În poezie efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv, urmărește aici și efecte vizuale și deschide versul spre lumea imaterială a parfumurilor. Nuntirea celui dinții cuplu provoacă o beatitudine generală. Plantele, păsările, „svoltătoare”, astrele În frunte cu luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau amorul spiritualizat, pe Afrodita Pandemos sau pe Afrodita Urania. Heliade face cu ardoare elogiul cuplului și al castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, În genere, simboluri erotice În afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o exprimă, farmecul vergural o condiționează și o Întreține. Dintre multele figuri ale erosului, Bolintineanu se hotărăște pentru aceea a inocenței. Toate comparațiile merg, cînd este vorba de femeie, În direcția unei virginități fundamentale. Iată portretul din Esmé, portretul feminității caste: „Ca mărgăritarul albă, Și cu părul de ebin, Ochi de foc, și mînă dalbă, Gura, grațios rubin; Naltă, delicată, fină, Dar cu brațul rotunjior, SÎnul ei, sîn de vergină, Unde dulci mistere zbor;” Celelalte portrete reprezintă variațiuni ale modelului de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]