732 matches
-
prin prestanța lor fizică. Clericul Calabria, la cei 24 de ani ai săi, deși nu e scofâlcit e sigur sub greutate. Are un schelet solid și o statură după media populației din secolul XIX. Fața slabă cu trăsături plăcute; părul castaniu lins și tenul îmbujorat; ochii limpezi, urechi ample, pomeții proeminenți, nas grecesc, gura largă, mâinile mici și degetele lungi și subțiri. Nu are musculatură foarte dezvoltată, dar rezistă bine la munca perseverentă. E înzestrat cu o inteligență bună, cu originalitate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
grijile și intru timid în nirvana, ușa se deschide și aud pași. Ies din nirvana și mă uit să văd cine mi-a stricat zenul. O femeie. E mult mai tânără decât mine și are un corp perfect. Păr lung, castaniu. Față de păpușă Barbie, fără make-up. Își pune prosopul pe un șezlong și se așază. Apoi scoate o carte și citește. Distanța nu-mi permite să văd ce scrie pe coperta cărții, dar bag mâna-n foc că e una de-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Vorbea puțin franțuzește și nemțește. Poza în nobil din naștere și mergea totdeauna în trăsură cu patru cai înaintași 327. Aglaia, sora cea dărâmător de frumoasă a lui Mihai, este descrisă în Geniu pustiu: Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare prin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca a unei dame mari, bărbia rotundă și plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
electronice de siguranță... Pe culoarul de ieșire a femeilor văd ultimele salariate, prezentîndu-și din mers, în fața portăriței, geanta deschisă. Ultima e Teona: are un mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat pe spate, atît cît buclele părului ei castaniu să-i atingă gulerul pardesiului bej, dintr-o stofuliță fină, strîns de cordon pe talie; la gît poartă o eșarfă de mătase naturală, vopsită în cîteva nuanțe de verde crud, cumpărată de la Fondul plastic; pantofii, geanta și mănușile îi sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei și făcu un pas spre el. Când ajunse lângă ea, femeia Întinse mâna și i-o strânse scurt. Părea să fie aproape de treizeci de ani, cu păr brunet-Închis buclat pe care apăsarea chipiului Îl Împingea la spate. Avea ochi castanii, iar pielea Încă păstra bronzul verii. Dacă ar fi zâmbit, ar fi fost și mai frumoasă. În schimb, se uită la el direct, cu buzele strânse Într-o linie dreaptă Încordată, și Întrebă: — Dumneavoastră sunteți inspectorul de poliție? — Commissario Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca [a] unei dame mari, bărbia rotundă și plină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui ] cu un pieptene de aur, mînele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mergeau altfel. Aproape de Rufă, în dreapta și-n stânga lui, ședea Vasile cu frumoasa sa nevastă, iară de amândouă lăturile mesei cei lungi ședeau deosebiți oameni, fiecare caracteristic în felul său. Vechilul moșiilor, un om cu fața arămie și cu barba castanie, își ațintea cu lăcomie ochii verzi la felurile de bucate ce le aducea sufragiul și-și ștergea degetele de surtuc or de vestă, nicicând de șervetul curat ce sta-naintea lui. Un văr al boierului, cu părul roșu amestecat cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis vijelios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci eforturi ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă, fără să fie Însă uscățivă sau osoasă. Își poartă părul castaniu lung până la umeri. Ca pe un bun de preț fără limite stabilite. Ochii prelungi sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul prin apă, Îmi cânta din Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
arăt cum poți să devii mai puțin urât. Mi-am privit pântecele moale, mușchii fleșcăiți din pricina viciilor și m-am rușinat. III Când am revenit în odaia mea, m-a întâmpinat un băiat de aproape treisprezece ani, slab, cu părul castaniu și creț, cu nasul mic și turtit, fața rotundă și plată, privirea fixă. Mi-a spus că se numește Lucio, fiu al lui Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când el n-a catadicsit să facă nimic în schimb? De însurat, s-a însurat cu tine. Asta ar fi trebuit să-i ajungă. Acum spui prostii, îi zise Minette. Când s-a însurat cu mine, eram suplă, cu părul castaniu și piele frumoasă. Acum sunt grasă, cu părul cărunt și cu milioane de riduri fine din alea despre care ni se tot spune. Nu ești grasă, se înfierbântă Darcey. Sigur că ai mai luat în greutate. Așa se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
domnitorul Alexandru Ioan Cuza și pe ministrul și prietenul său, Vasile Alecsandri, care au făcut oprire la Vaslui în drumul lor spre Solești, satul de obârșie al Doamnei Elena, soția domnitorului. Costache crescuse voinic și chipeș, avea un păr bogat, castaniu, ochi căprui și un mers mândru. Când i-a venit vremea de a merge în armată, tatăl său l-a condus la cazarma Batalionului 2, care făcea parte din Regimentul 7 Dorobanți, cu sediul la Iași. Feciorul din Vaslui a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis; adamic; african; amărăciune; american; aminoacizi; aparență; ars; Audi; back in black; ban; Bau-Bau; băștinaș; beat; bluză; bronz; calm; calul; casă; castaniu; ceai; ca cenușa; cenușă; cimitir; cinism; cioară; ciocolată; color; confortabil; copil; corb; costum; cravată; cruce; culcare; culoare închisă; culoare, rece; curcubeu; dacă; dantelă; deces; demon; Diavol; fain; fermecător; floare; frumos; funerar; furie; furnică; geacă; geantă; hain; hamal; iad; infern; infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
negru (32); blond (31); creț (28); frumos (28); măr (20); podoabă (20); fir (19); fruct (16); brunet (12); des (12); fire (10); coafură (9); mătăsos (9); moale (9); bogăție (8); perucă (8); bogat (7); copac (7); femeie (7); șampon (7); castaniu (6); culoare (6); mare (6); scurt (6); alb (5); pieptene (5); podoabă capilară (5); chel (4); freză (4); mătase (4); placă (4); pom (4); roșu (4); scalp (4); strălucire (4); aranjat (3); bucle (3); clamă (3); drept (3); grijă (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eroism ale prototipului său. El se bucură de simpatia naratorului, dar de o simpatie implicînd o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la față, cu părul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tăiat just în două de o cărare inimitabilă, - părea, și după călătoria în etapa pe drumurile Siberiei, abia scos din cutie, - spălățel și curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
o primise cadou odată, de ziua ei, de la maică-sa. - Numai mama putea să-mi facă așa un cadou: o rochie care mă face palidă și slabă, protestase ea. N-o purtase niciodată. Ellen era bronzată și, cu părul ei castaniu, părea făcută să poarte numele de Monika mult mai mult decât Monika însăși. - Poți s-o păstrezi. Ce frumoasă ești! Nu ți se pare, Armin? - Ba da. Le-am întins paharele cu vin. - Pentru o seară minunată! (Ellen) - Să te
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
fiind, trînteam fetițele în nămeți, le ridicam ploverele, le trăgeam pantalonașii și le mușcam cu sălbăticie de burtică! De unde învățasem, cînd văzusem așa ceva? Scandal în familie. Maică-mea umbla prin cameră și vocifera, înaltă, cu părul bogat căzînd în valuri castanii pe umerii rotunzi sub materialul ieftin al rochiei. La fund, îmbrăcămintea ei se plia dulce pe șanțulețul dintre fesele evidente ("cu prispă", cum se spune la țară), intra chiar între ele, obligînd-o să se oprească și să-și potrivească poalele
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
vorbea de pielea fină și catifelată a reginei: mîinile și brațele-i erau de o frumusețe uimitoare și toți poeții vremii le cîntau ca fără seamăn pe lume. În sfîrșit, părul, din blond cum fusese în fragedă tinerețe, era acum castaniu; îl purta foarte pudrat, în bucle ce-i încadrau fața, pe care cel mai strașnic critic ar fi dorit-o poate cu ceva mai puține dresuri, iar cel mai prețios sculptor, cu un nas ceva mai fin." Ce mi-aș
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
să juri că era fiul regal, ...nasul lung ca un sex răz-belit, bărbia blondă ca și mustața și părul care acum, după ce își scosese șapca ținută tot timpul trasă peste frunte lăsa să i se vadă părul mai mult decât castaniu... oarecum auriu, - aurul regal...
Regele cu șapcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6278_a_7603]
-
2 000 au fost în vogă toate coafurile menționate anterior, lungimea oscilând de la foarte scurt la păr lung, dar aspectul este mult schimbat datorită artificiilor impuse de stiliști, noilor produse de styling, dar și accesoriilor. Se poartă nuanțele de maro, castaniu, roșu, dar și nelipsitul blond. Coafurile de-a lungul timpului Încă din antichitate femeile din Egipt își aranjau minuțios părul, care era împărțit în șuvițe subțiri și apoi rulat în jurul unor tije metalice, peste care se aplica un strat de
Agenda2004-9-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282117_a_283446]
-
latura lui feminină, nonconformistă și exaltată, e cea care-i permite să-și descopere adevărata vocație și să sacrifice pacea căminului în numele aventurii: „Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului trecut, gata să moară pentru un dor.” Nu întâmplător, portretul eroului la douăzeci de ani e unul eminescian: Apostol Bologa e un nou Hyperion, născut în târgușorul
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]