1,049 matches
-
de vinuri, a izbutit el să spună într-un final. Puloverele maro au explodat într-un râs convulsiv. Erau veseli nevoie mare și râdeau așa de tare că trebuiau să se sprijine unii de alții. — Aș mânca și eu un castron de pateuri crude dacă m-ar lăsa să fac degustări de vinuri, a hohotit Mike. Replica asta a stârnit o nouă explozie de râs. Eu nici n-am zâmbit. Voiam să mă întind și să dorm o veșnicie. Ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în piept!) Cu toate că mă simțeam înfiorător, am descoperit că cernutul și cântăritul făinii, al zahărului sau al nenorocitei de nucă de cocos îcum îi spunea mama), spartul ouălor îfăcând o scurtă pauză ca să-mi înăbuș greața), frecatul ingredientelor într-un castron și pusul amestecului aceluia lipicios în forme de hârtie care aveau rămurele de ilice pe ele aveau un efect liniștitor. M-au făcut să mă gândesc la copilărie, la vremea când o ajutam pe mama în bucătărie. Asta înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mare viteză. încă îmi aduc aminte cum stăteam aproape strivită în căruciorul prea mic, orbită de soarele de vară și văzându-le pe Margaret și pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare îmi detestam părul și cât de mult îmi doream să am niște bucle lungi și blonde ca ale Angelei Kilfeather. Sau cum alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a făcut remarca asta. Misty se purta foarte frumos cu Angela. Ceea ce m-a făcut să mă întreb, supărată, de ce nu putea fi amabilă și cu mine. Curviștina! A durat ceva până când Betty a organizat tot detașamentul, distribuind făina, zahărul, castroanele pentru amestecarea ingredientelor, sitele și toate celelalte ustensile. Clarence se tot trezea cu mâna pe sus, strigând „Doamna profesoară“. Iar Betty îi tot zicea: —Spune-mi Betty. Iar Clarence îi răspundea de fiecare dată: —OK, doamna profesoară. După asta, încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închizând ușa băii. * * * Oamenii mănâncă supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e o greșeală să servești supă la un bufet - nimeni nu poate să care toate farfuriile și castroanele alea! — Ei, scuze, a cotcodăcit Suz, deși nu arăta deloc cum că i-ar fi părut rău. Presupun că suntem chit, de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui să pregătim o cantitate dublă de sandwich-uri cu asparagus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei de casă limonii. Reușise să-i abată gândurile de la micuța ei extravaganță și să-i dea un sentiment de insatisfacție care avea să-l țină ocupat pentru tot restul timpului. Până când femeia termină cu îmbrăcatul, Wilt mâncase deja un castron de fulgi All-Bran, băuse jumătate de ceașcă de cafea și fusese deja prins în ambuteiajul de la sensul giratoriu. Eva coborî scările până la parter, luă și ea micul dejun și își începu rutina cotidiană cu spălatul și aspiratul și curățatul băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere câte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere câte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s Chronicle, unul de redactor‑adjunct la Personal Investment Periodical și unul de redactor la Annuities Today. Nu știu mare lucru despre rentele anuale, dar pot oricând să bag de la mine. — Ce faci? zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi croiesc drum spre colțul camerei, unde un morman de chestii stă să cadă de pe masa de toaletă și să‑ncerc să văd ce e cu ele. E echipamentul ăla de birou pe care l‑am comandat de pe internet... e castronul ăla de lemn pe care l‑am cumpărat acum o mie de ani pentru că era în Elle Decoration (după care am văzut unul absolut identic la Woolworths)... o trusă de vopsit țesăturile în degradé... niște sare pentru masaj corporal... Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion de pantaloni negri. Și niște tricouri. — Și un costum de scrimă, se bagă Suze. În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă mai fixez la nimic. Mi‑am dat seama ce‑mi doresc cu adevărat să fac, Suze, și am s‑o fac. — Rebecca? Ne întrerupe o voce și ne ridicăm privirile Derek Smeath iese pe ușa barului. tinând în mână castronul de lemn, o ramă de‑a lui Suze și un atlas geografic imens, pe care parcă mi‑amintesc că l‑am cumpărat la un moment dat, când mă gândisem să renunț la viața de occidental și să călătoresc. — Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
amintesc că l‑am cumpărat la un moment dat, când mă gândisem să renunț la viața de occidental și să călătoresc. — Bună seara! zic și dau din cap spre bunurile achiziționate. Nu‑i rău. — Nu‑i rău deloc. Ridică puțin castronul. E foarte frumos. — A fost în Elle Decoration mai demult, îi zic. E foarte cool. — Serios? Am să‑i spun fiică‑mii. Îl pune ușor stângaci sub braț. Deci, mâine pleci în America. Da. Mâine după masă. După ce îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost căsătoriți treizeci și opt de ani. Treizeci și opt. Vorbesc cu fiica mea, Nah. O rog să fie biograful meu. I se permite să mă viziteze o dată pe lună. Are o tunsoare de țărancă - părul tăiat în formă de castron în jurul urechilor - și e îmbrăcată într-un costum bărbătesc. Arată insuportabil de caraghios. Face asta ca să-mi rănească ochii. E divorțată și recăsătorită și locuiește în Beijing acum. Are un fiu față de care identitatea mea e ținută secretă. Nu, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă mult. Trei castroane. Când mă gândesc la felul în care mănâncă, asta îmi stârnește râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre el că e un vas de toaletă care trage mâncarea în jos. Îmi încrucișez picioarele pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
i-ar da pruncului ei. De câte ori se trezește, el e la căpătâiul ei. Uneori, asta se întâmplă la miezul nopții. La trei dimineața. Ea deschide ochii, îl vede dormind, cu capul peste brațele încrucișate, pe un scaun. În fața lui, un castron de terci, cald încă. Ea plânge, nu știe ce să facă cu el și cu ea însăși. Îi este milă de el, dar nu poate să iubească un bărbat care și-a pierdut direcția. Imaginea scrisorilor o bântuie. Îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mult mai grea decât la Shanghai, nu-i așa? zice el. Ca un tată, o privește cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un poet din dinastia Tang. Zece mii de piersici care înfloresc peste noapte. Fata nu poate înțelege farmecul poemului, dar simte din versuri emoția lui Mao. Femeile se lasă pe călcâie, își mănâncă micul dejun. Lan Ping se uită fix în castron. E cu gândul la Mao. Le privește pe femei cum mășeluiesc și fac instrucție până la ora de curs. Femeile vin și se așază în șiruri în fața ei. Încearcă să fie animată și să dea exemple. Elevele nu sunt deloc atente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
compară pe ea însăși cu doamna Roosevelt. Fairlynn o descrie pe doamna Roosevelt, realizările ei în politica americană și istoria occidentală. Soția lui Mao ascultă în timp ce spală rufele soțului și copiilor într-o găleată. Apa e rece ca gheața. Spală castroanele și tigăile, curăță oala de noapte. Mâinile i se umflă de la ger. Săpunul îi alunecă printre degete. Într-o noapte, încerc să discut cu Mao despre doamna Roosevelt. Tu nu ești doamna Roosevelt. El își aruncă pantofii din picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca un castron cu orez, iar eu merg pe fundul lui, incapabilă să mă cațăr și incapabilă să ies afară. Neajutorarea mă lasă fără aer în piept. Ai nevoie de figura simbolică. Ai nevoie de Mao, îmi zice Kang Sheng. Rolul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de pfunzi de yame, două sute de mii de pfunzi de orez” „Împerecheați iepurele cu vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare ca vaca” „Creșteți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decor de film în care a fost cândva, când juca rolul unui comunist în ilegalitate. Zidul are o grosime de trei picioare și e săpat la treizeci de picioare în pământ. Trăiește în întuneric total și i se dau două castroane de terci subțire pe zi. I se dau, de asemenea, instrumente cu care să-și curme viața. Vreme de cincisprezece ani, Dan se luptă să vadă lumina. Nu puteam nici măcar să merg pe jos câteva străzi, după ce am ieșit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]