877 matches
-
ținta cercetării era forma poveștii, în varianta ei integrală sau pe categorii, conținutul nu putea fi totuși ignorat. Dimpotrivă, conținutul plotului ori segmente ale sale sunt esențiale în caracterizarea și înțelegerea formei. Separarea abordării „integrale” și punerea ei în contrast cu abordările „categoriale” sunt, în realitate, la fel de obscure ca și distincția dintre „conținut” și „formă”. O spunem deci încă o dată, aici nu avem de-a face cu o dihotomie. Determinarea exactă a dimensiunilor fragmentului cercetat sau a amplitudinii categoriei reprezintă o altă opțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
observat în actul definirii imaginii, provine și din varietatea domeniilor centrate pe studiul imaginii: * epistemologia (1. semiotica tradițională și semiotica socială; 2. epistemologia transcendentala: I. Kant, E. Cassirer, G. Bachelard, G. Durând). I. Kant ancorează percepția empirica într-o înțelegere categoriala, judecățile de experiență subordonând orice dat material unor concepte (Wunenburger [1997] 2004: 87). Participarea imaginilor la construcția reprezentării experienței, din perspectiva kantiana, a fost dezvoltată de E. Cassirer, pentru care activitatea spirituală se bazează pe o funcție simbolică cu ajutorul căreia
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din zeci de puncte care, luate separat, nu spun nimic, dar care, împreună, formează un întreg comprehensibil? (...) Din punctul de vedere al abordării clasice, conceptele reprezintă definiții stocate în memorie, conținând atribute individual necesare și colectiv suficiente pentru determinarea apartenenței categoriale. Aceasta înseamnă că un obiect care are caracteristicile definitorii ale unei categorii trebuie să fie clasificat ca membru al categoriei, iar un obiect care nu are aceste caracteristici nu trebuie clasificat ca membru al categoriei. Sună foarte simplu și clar
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unei categorii trebuie să fie clasificat ca membru al categoriei, iar un obiect care nu are aceste caracteristici nu trebuie clasificat ca membru al categoriei. Sună foarte simplu și clar: observi un obiect oarecare și, pentru a-i identifica apartenența categorială, consulți definițiile din memoria ta, așa cum ai consulta un dicționar (Schneider, 2004). Dacă proprietățile care definesc o categorie se potrivesc cu cele ale obiectului observat, atunci decizi că obiectul este membru al respectivei categorii. Din păcate, această viziune este aplicabilă
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
a textului - actul critic fiind, din perspectiva aleasă, un proces de continuă recuperare - duce la minuțioase scrutări ale substratului mitico-filosofic, arhaic și genetic și, totodată, la confruntarea acestor depozite primare cu straturile culturii moderne. T. propune o estetică din unghi categorial, în care opera este expresia unei spiritualități. Situându-se pe o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
factorul psihologic pe care Hitler a mizat în realizarea unui astfel de efect: dacă starea proastă a națiunii, după război, făcea, practic, imposibilă "derivarea demnității din stabilitatea economică"427, singura posibilitate rămasă pare să fie, firesc, cea "spirituală": "astfel, demnitatea categorială a rasei superioare era rețeta perfectă în această situație"428, apreciază criticul. O "spiritualitate", oximoronic, "materială": partea "spirituală" vine din caracterul său ce transcende prozaicele interese economice, în timp ce partea "materială" este conferită de vizibilitatea dușmanului, calitate mereu atractivă din punct
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cu instituții care au valori puternice și incompatibile afectează eficiența și adaptarea personală, producînd chiar dezechilibre majore în sistemul psihic, personalitatea lor alunecînd spre patologic. Succesul instituțiilor depinde în mare măsură de rezonanța valorilor personale cu cele organizaționale. Ierarhia valorilor categoriale Pentru explicarea diferențelor culturale dintre organizații, comportamentele și practicile zilnice au fost categorizate, obținîndu-se anumite stereotipii. Putem cuprinde mai multă informație dacă o organizăm în categorii. Includerea în categorii are la bază perceperea similarității între diferite persoane, situații sau evenimente
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
P.E. Vernon și G. Lindzey. Ea a fost realizată prima dată în 1931 și se bazează pe clasificarea tipurilor umane făcută de Spanger, măsurînd importanța relativă a șase interese de bază sau structuri motivaționale ale personalității, denumite de ei valori categoriale: 1. teoretice caracterizate de observație și raționament, interesul dominant fiind descoperirea adevărului; individul vrea să fie critic și rațional, tinzînd să-și ordoneze și să-și sistematizeze propria cunoaștere; 2. economice centrate pe ceea ce este util, concret și rentabil, interesul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
conducător, plăcîndu-i întrecerea și lupta; 6. religioase alimentate de nevoia de a accede la o înțelegere universală, prin reflecții metafizice și credința într-o putere unică, individul urmărind comuniunea cu cosmosul, raportîndu-se mistic la integralitatea acestuia. Aplicarea testului privind valorile categoriale în închisori în perioade diferite 134 a relevat o uimitoare generalizare și constanță temporară. Cu puține diferențe, rezultatele par a fi similare în închisori din diverse regiuni geografice și în perioade distincte, semn că ele sînt inerente sistemului penitenciar, și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
23 Timpul / 28 Limbajul / 34 Comunicarea non-verbală / 35 Limbajul oficial / 39 Argoul penitenciar / 43 Folclorul / 51 Ritualurile / 56 Ritualurile de inițiere / 63 Ritualurile adaptative / 70 Ritualurile contestatare / 77 Eroii / 85 Lumea arestaților / 89 Comunitatea cadrelor / 95 Valorile / 99 Ierarhia valorilor categoriale / 100 Tipologia valorilor personale și interpersonale / 102 Studiul valorilor finale și instrumentale / 106 Sistemele de valori și norme formale și informale / 109 DIMENSIUNILE CIVILIZAȚIEI PENITENCIARE / 115 Variațiile conceptuale ale civilizației / 115 Indicatorii sociali ai civilizației carcerale / 120 Populația / 123 Numărul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Hartmann formulează patru legi generale, pe care le denumește nivele ale realității: 1) Legea Henry Poincaré (1854-1912) Nikolai Hartmann (1882-1950) Recurenței: Categoriile inferioare se regăsesc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; 2) Legea Modificării: Elementele categoriale se modifică în cursul recurenței către nivelele superioare (ele sunt influențate de caracteristicile nivelelor superioare); 3) Legea emergenței (descoperită de Hartmann și denumită de el novum): O categorie superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conține un novum specific
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
metoda regresiei liniare aplicate în scop predictiv, iar în cel de-al doilea caz, vom vorbi despre metoda regresiei liniare utilizate în scop explicativ. Variabila dependentă trebuie să fie întotdeauna cantitativă, în vreme ce variabila sau variabilele independente pot fi cantitative sau categoriale. În cazul unei regresii cu una sau mai multe VI categoriale, variabilele categoriale vor fi transformate în variabile dummy (care pot lua numai două valori, 1 și 0), iar în acest caz avem o regresie liniară cu variabile dummy. Există
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
al doilea caz, vom vorbi despre metoda regresiei liniare utilizate în scop explicativ. Variabila dependentă trebuie să fie întotdeauna cantitativă, în vreme ce variabila sau variabilele independente pot fi cantitative sau categoriale. În cazul unei regresii cu una sau mai multe VI categoriale, variabilele categoriale vor fi transformate în variabile dummy (care pot lua numai două valori, 1 și 0), iar în acest caz avem o regresie liniară cu variabile dummy. Există două tipuri de regresie liniară, în funcție de numărul de VI: 1.regresia
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
caz, vom vorbi despre metoda regresiei liniare utilizate în scop explicativ. Variabila dependentă trebuie să fie întotdeauna cantitativă, în vreme ce variabila sau variabilele independente pot fi cantitative sau categoriale. În cazul unei regresii cu una sau mai multe VI categoriale, variabilele categoriale vor fi transformate în variabile dummy (care pot lua numai două valori, 1 și 0), iar în acest caz avem o regresie liniară cu variabile dummy. Există două tipuri de regresie liniară, în funcție de numărul de VI: 1.regresia liniară simplă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
și prin dispunerea aleatorie a elementelor, indiferent de forma lor concretă, elementele fiind concepute ca unități, pentu ca ordinația să fie absorbită în numărul cardinal prin clasificare, sinteză operatorie și includerea seriei în clase dispuse gradat. Constituirea percepției obiectuale și categoriale (clasificare, ordonare) crează dificultăți în formarea unui alt mod de caracterizare a mulțimilor, care solicită ignorarea însușirilor variate ale obiectelor și reține numai proprietatea numerică. Aici apare rolul esențial al învățării dirijate în scopul de a-l orienta și angaja
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
a învățării. Cele majore au un statut definit și sunt acceptate ca atare în literatura de specialitate. I.6.1. Tabloul teoriilor învățării Notă: Modul de prezentare este unul liniar: mai întâi, într-o concepție personală, definim paradigma sau modelul categorial convențional în care se înscrie un grup de teorii, apoi listăm teoriile majore și, în limita unei minime acceptanțe, unele din teoriile minore întâlnite în literatura de specialitate, dar cu semnificație pentru educație și învățământ. În paranteză, nominalizăm autorii mai
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
un capitol sau o unitate corespunzătoare de împărțire a textului. Prin aceasta se stabilește fără dubii că situația narativă se schimbă foarte des într-un text narativ (modern). Dar și modelul cu șase poziții separate mai mult sau mai puțin categorial este desigur insuficient pentru a surprinde în mod adecvat diversitatea procesului narativ. Aici un număr de numai trei dar concepute ca tipuri ideale situații narative pare să fie mai potrivit pentru toate modificările conceptibile ale particularităților fiecărui text narativ în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a formula fundamentul teoretic al acestei distincții 212. Studiul lui Hamburger intitulat Logica literaturii prezintă în mod exhaustiv suportul critic pentru o perspectivă potrivit căreia această opoziție este o trăsătură esențială a ficțiunii în proză. Aceasta susține că o graniță categorială separă două tipuri de narațiune fundamental diferite: "ficțiunea epică" este narațiunea la persoana a treia produsă de o "funcție narativă" impersonală, iar "redarea simulată a realității" este relatarea personală a unui narator la persoana întîi. Aproape toate fenomenele narațiunii pe
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sunt esențiale și necesare, în acest moment, două gesturi autocritice, reflexive, de situare și adecvare metodologică: 1. Un prim gest este celaladecvării în privința atribuirii unui „conținut“ termenilor-cheie utilizați într-un studiu. Astfel, precizarea înțelesurilor și delimitarea conceptuală ori, după caz, categorială sunt decisive. Nu pot fi utilizați fără discernământ metodologic termeni precum: „experiență“, „sacru“, „ierarhie“, „divin“ etc. Fie se optează pentru utiliza rea lor în registrul comun - plurivoc și deci ambiguu, fie se precizează de la bun început accepțiunea și conotațiile prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca matrice stilistică la nivelul inconștientului, ce constituie precondiția de posibilitate a oricărui gest creator autentic (contribuție care nu a fost, până astăzi, pusă în lumină la adevărata ei valoare): „Spiritul uman, complex structurat, posedă deci două feluri de garnituri categoriale complete: categoriile receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dirijată de operația de împlinire a trăsăturilor: o trăsătură trebuie să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba de trăsăturile categoriale (A - adjectiv, V - verb, N - nominal) și cele interpretabile, referențiale (persoana, numărul unui nominal). Procedura computațională operează cu elementele selectate din lexicon, utilizând câteva operațiuni: Selecția (engl. Select), Fuziunea (engl. Merge), Mutarea (engl. Move) sau Atragerea (engl. Attract) și Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unor termeni ca urmare a relației sintactice dintre ele. În limba română, trăsăturile implicate în acord sunt genul, numărul, persoana (trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în structuri de tipul celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul dintre cele două nominale este la plural, verbul-predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
analiză trebuie să fie completată cu ipoteze suplimentare. Se poate propune că centrul funcțional Număr, care introduce și genul, poate fi inserat deasupra sintagmei coordonate și că trăsătura [clasă nominală] poate avansa sau urca (engl. percolate) deasupra sintagmei coordonate. Trăsătura categorială a termenilor coordonați poate urca și ea, astfel încât o sintagmă coordonată formată din două GD poate fi și ea un GD. Numărul inserat deasupra acestui GD format din termeni coordonați are aceleași proprietăți selecționale, selectând clasele nominale. Deși, în general
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tot mai multe contexte și, în cele din urmă, să devină obligatoriu în orice context. Dacă se ajunge la acest stagiu, cliticul trebuie reanalizat ca o marcă de acord. Prin urmare, distribuția cliticului este un criteriu pentru stabilirea statutului său categorial: dacă dublarea este opțională, atunci cliticul este încă un element pronominal; dacă dublarea este obligatorie, atunci probabil cliticul a fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]