495 matches
-
cerbral anormal este expus la exterior. Ulterior, prin degenerarea acestui țesut se formează o masă de material necrotic. Acest defect poartă denumirea de anecefalie, cu toate că trunchiul cerebral este intact. Uneori defectul de închidere a tubului neural se extinde în direcție caudală până la nivelul măduvei spinării, malformația fiind în acest caz denumită craniorahischizis. Și în acest caz există anecefalie, însă defectul are dimensiunii mai mari, fiind implicată și coloană vertebrală. Deoarece la fătul cu anecefalie reflexul de deglutiție este absent, în ultimele
Malformație cerebrală () [Corola-website/Science/329484_a_330813]
-
numeroși dinți puternici. Au două înotătoare dorsale apropiate, dintre care prima este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o poziție pectorală. Înotătoarea caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o poziție pectorală. Înotătoarea caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Pe flancuri sunt 5-11 dungi întunecate, înguste, oblice, ce merg dinapoi
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
sub pietre mari pândind prada și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Corpul alungit și gros este cilindro-conic, aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este completă, mergând pe mijlocul flancurilor și ajunge până la baza înotătoarei caudale. Capul este mare, aplatizat și gros. Gura terminală, destul de largă, ajungând până sub ochi; fălcile și vomerul sunt prevăzute cu serii de dinți foarte fini. Falca inferioară este puțin mai scurtă. Botul scurt și rotunjit. Ochii sunt de mărime mijlocie
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
mai lungă și înaltă decât înotătoarea anală. Înotătoarea anală este opusă celei de a doua înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mari și largi, în formă de evantai, atingând începutul înotătoarei anale. Înotătoarele ventrale înguste, scurte, fără a atinge anusul. Înotătoarea caudală ușor rotunjită la vârf. Colorația corpului, deasupra, este cafenie-cenușie, cenușie-brună sau brună-verzuie. Laturile cu pete neclare și 3-5 benzi largi transversale întunecate, care formează un desen marmorat divers. Abdomenul este cenușiu-deschis până la alb. Toate înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale, au mici
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
cunoscuți în limba română ca fusari, este un gen de pești teleosteeni perciformi din familia percide răspândiți în apele dulci din Europa.. Au corpul alungit, fusiform, necomprimat lateral. Capul este turtit dorsoventral, botul este proeminent, lung, ascuțit sau obtuz. Pedunculul caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
Înotătoarea anală este lungă, cu 8-13 radii ramificate. Înotătoarele ventrale orizontale, mult mai mari decât cele pectorale sunt distanțate între ele, fiind separate printr-un spațiu mai mare decât lățimea bazei lor; radia ventralelor este simplă netransformată în țep. Înotătoarea caudală este slab scobită. Solzii sunt mărunți și acoperă cea mai mare parte a capului (dorsal ajung până la nări); solzii lipsesc pe piept și pe istm. Linia laterală este completă, aproape rectilinie. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare lipsește. Coloana vertebrală
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
ale acestei frumoase specii. Astfel sunt varietățile: cu fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă" (cu coada adânc scobită), "voal de mireasă" (cu înotătoarele foarte lungi, în formă de văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu caudale trifurcate. Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi până la 20-30 de ani. Este un pește omnivor care consumă zooplancton, vegetație (mai ales alge). În acvariu consumă pe lângă hrana artificială
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
mici ascuțiți, dispuși pe un singur rând. Ochiul este mare, acoperit în partea sa anterioară de o pleoapă transparentă, semilunară. Înotătoarea dorsală cu baza lungă este înaltă, iar înotătoarele ventrale și anală au marginea rotunjită. Au o înotătoare adipoasă. Înotătoarea caudală puternic excavată, cu lobii aproape egali. Coloritul corpului este verzui-cenușiu pe spate, flancurile gălbui-roziu sau vânăt-argintiu, iar abdomenul alb argintiu, uneori bătând în roșu. Deasupra liniei laterale are puncte negre, mici, rotunde; pe flancuri, sunt dungulițe cafenii, longitudinale. Înotătoarele perechi
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
os supramaxilar. Occipitalul superior este în contact cu frontalele, sau separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul este prezent sau absent. Postclavicularul este fixat pe partea internă a clavicularului. Vertebrele de la baza caudalei sunt îndoite în sus. Coastele se fixează de vertebre, apofizele transverse sunt reduse sau chiar lipsesc. Vezica aeriană este simplă, voluminoasă, bine dezvoltată și comunică cu esofagul. Stomacul curbat, în forma unui tub îndoit, fără cecuri oarbe. Intestinul este prevăzut
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
relativ mari. Capul relativ mic. Ochiul situat în jumătatea anterioară a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
simple și 10-17 radii divizate). La masculii maturi înotătoarea dorsală este prelungită și înălțată (în special în partea posterioară). Înotătoarea anală cu 10—16 radii (II-IV radii simple + 7-12 radii divizate). Ultima radie a analei este prelungită, adesea osificată. Înotătoarea caudală adânc excavată. Au o înotătoare adipoase, fără raze aparente, așezata înapoia celei dorsale. Apendicele pilorice în număr de 11-30. Osul maxilar nu ajunge până la verticala posterioară a ochiului. Oasele postorbitare acoperă întreg spațiul dintre marginea posterioară a orbitei și preopercular
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
și la 35 cm; greutatea se ridică până la 800 g. Poate trăi 8-15 ani. Are corpul înalt, comprimat lateral și acoperit cu solzi mici, caduci. Corpul este mai alungit ca la plătică. De-a lungul liniei laterale 43-55 solzi. Pedunculul caudal, scurt. Capul este mic, lungimea lui se cuprinde de 4,5-5,0 ori în lungimea corpului. Botul mare, gros, bombat, rotunjit la vârf. Gura așezată subterminal, protractilă; falca de sus întrece puțin pe cea de jos. Ochii foarte mari; diametrul
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
cărare fără solzi. Abdomenul prezintă, de asemenea, o cărare lipsită de solzi. Înotătoarea dorsală înaltă și îngustă are marginea dreaptă și 8-9 radii ramificate. Înotătoarea anală este foarte alungită (mult mai lungă decât la batcă), are 38-41 radii ramificate. Înotătoarea caudală puternic bifurcată, lobul inferior fiind mult mai mare ca cel superior. Partea superioară a capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
obtuz. Gura terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară ușor convexă sau aproape dreaptă. Înotătoarea caudală scurtă, bifurcată. Este asemănător la colorit cu babușca. Capul este aproape negru. Spatele cenușiu-verzui sau cenușiu-brun sau brun negricios. Laturile sunt acoperite de solzi argintii, de aceeași culoare ca partea de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
abdomen, cu o tentă ruginie sau verzuie. Abdomenul și partea inferioară a capului alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află o bandă longitudinală aurie irizată. În porțiunea posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau portocalii. Înotătoarele perechi și înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici pete întunecate. Dimorfism sexual apare numai în timpul perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
18,07%) din lungimea capului, 35-115% (în medie 44%) din lungimea botului și 28-80% (în medie 34,7 %) din spațiul interorbital. Înotătoarele relativ mici în comparație cu corpul. Înotătoarea dorsală înaltă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarele pectorale cu 17-18 radii. Înotătoarea caudală mare și lată; lobul inferior al ei este mai lung decât capul. Înotătoarea anală începe în urma verticalei capătului anterior al bazei înotătoarei dorsale . Linia laterală este ușor curbată, cu 53-69 solzi. Dinții faringieni sunt netezi și dispuși pe un rând
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
formând un conus spiralat. Solzii sunt mai mici decât la babușcă, tarancă și văduviță. Spatele este verzui-închis, cenușiu-închis, brun deschis, cu o tentă de albastru-verzui. Laturile sunt argintii. Abdomenul este alb perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii, masculii sunt mai frumoși ca de obicei
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
Înotătoarea dorsală așezată la mijlocul spatelui are baza scurtă și începe mai aproape de verticala anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat în portocaliu. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis. Se hrănește cu plancton, cu crustacee, larve de insecte, etc. Are o preferință specială pentru insecte (muște, himenoptere
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
spinoasă aproape neîngroșată și lipsită de zimți. Înotătoarea dorsală începe înaintea înotătoarei ventrale; înălțimea ei este cuprinsă de 5,3-6,1 ori în lungimea corpului. Înotătoarea anală scurtă și înaltă cu o margine aproape dreaptă; culcată, ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este slab excavată. Corpul mrenei vânăte este mai închis la culoare decât la mreana comună. Spinarea este vânătă, brun-ruginie închisă sau verde-brună, laturile galben-ruginii, iar abdomenul alb-gălbui. Pe spate, pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
neîngroșată și lipsită de zimți. Înotătoarea dorsală începe înaintea înotătoarei ventrale; înălțimea ei este cuprinsă de 5,3-6,1 ori în lungimea corpului. Înotătoarea anală scurtă și înaltă cu o margine aproape dreaptă; culcată, ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este slab excavată. Corpul mrenei vânăte este mai închis la culoare decât la mreana comună. Spinarea este vânătă, brun-ruginie închisă sau verde-brună, laturile galben-ruginii, iar abdomenul alb-gălbui. Pe spate, pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
vânătă, brun-ruginie închisă sau verde-brună, laturile galben-ruginii, iar abdomenul alb-gălbui. Pe spate, pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are valoare economică. Specia este cunoscută sub denumirile populare de "asprete", "popete
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]