577 matches
-
Petru Groza, care-și mai punea cu fudulie vădită și prefixul „doctor” pe semnătură, ca să vadă poporul cu ce conducător vrednic și cu multă carte îl procopsise mârșavul emisar stalinist Andrei Vâșinski, cu ajutorul pumnului izbit în masă și a înjurăturilor cazone. f. Cheltuieli imense pentru confortul foștilor inamici de la Răsărit O altă comunicare semnată de către delegatul CRPAA Nicolaescu, avea numărul 246 și conținea următoarele informații prețioase, desigur, pentru mahărul roșu Vinogradov, generalul rus investit cu puteri nelimitate și discreționare ca șefadjunct
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în caleașcă, dar repede, până nu se înfurie! Am văzut totuși că în ochi îi sticlește același licăr de omenie și că nu ne disprețuiește și am tulit-o spre ieșire încât nici nu știu cum am ajuns într-unul din camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
debarcader, faima noastră ajunsese până aici, încât ne-au iertat de întârziere și nu ne-au luat bani pentru barcă decât pentru două ore. Petrecerea noastră de la Herestrău a fost o mare deconectare, o lăsare în urmă a vieții dure cazone, și chiar dacă n-am uitat-o niciodată, reintram în viața civilă, spre libertate, cu speranțe încă neconturate a ceea ce ne aștepta. Eram convinși că modul nostru de a gândi se schimbase, eram parcă ceva mai triști, practic, ne maturizasem, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica aceeași meserie de-o viață, cizmăria. Repara mai mult cizme cazone, căci era înconjurat de militari. Uneori primea ordin să facă cizme noi, căci piele se găsea din belșug. Era într-un lagăr cu numărul - nu contează care - toate lagărele de prizonieri din Siberia erau numerotate. Comandantul lagărului era o femeie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a mai prins! Mi-am făcut o gaură în zăpadă și m-am târât înăuntru. Un bulgăre uriaș de zăpadă, cioplit cu cuțitul, astupa intrarea aproape etanș, astfel că vântul aspru siberian nu ajungea până la mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită de Mariusia, căci ea mă învățase să beau tării. Am dormit ca un prunc până a doua zi. Cu forțele împrospătate, vedeam viața ceva mai în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Romănia, pare să fi ratat și cultura și civilizația. Nu cred că se poate afirma nehazardat, lipsa unei legături între acestea. Să nu uităm că înaintea tehnicii se află spiritul tehnic, înaintea artei stă spiritul artistic, înaintea militarismului stă spiritul cazon... mereu spiritul! Valorile fundează realități! Spiritul este cel care stă ca o condiție de posibilitate a unei ordini umane, incluzănd și dimensiunea materială a acesteia. Dezordinea socială este mai degrabă un reflex al dezordinii mentale, haosul axiologic, conducănd la unul
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai imposibilă, dar și interzisă. În umbra dimineților cu soare Robert o urmărea în fiecare zi, așteptând-o din zori până în seară, apropierea ei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mă mai cheamă. Mă lasă în pace, mă dau dracului. Iar când mă cheamă, nu se mai tocmesc. Acceptă ceea ce cer : suma, libertatea de acțiune. Îmi urmează planurile, nu-mi mai dau ordine. Nu-mi mai impun programul, punctualitatea lor cazonă. Nu înțeleg vreodată despre ce e vorba. Chiar când ascultă, ca niște viței, delirul meu. — Uneori, știți, îmi dau drumul la gură. Să le explic de ce e de așteptat să apară, ciclic, cazuri speciale. Excepții, excrescențe ale vieții, dar și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai cald, apucîndu-l de mânecă și împlîntîndu-i în ochi privirea hotărîtă: ― Ascultă, Varga... Tu ai fost odinioară om și te lăudai că, sub mundirul militar, vei purta veșnic o inimă! De aceea îți zic acuma: dă la o parte rațiunea cazonă și spune ce-ai face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuia păstrat, acum trebuia și apărat, dar în funcție de voința altcuiva. Era vorba de subordonare sau de comandă, pentru care se forma el. În toamna anului următor a fost trimis pentru practică, din nou la regimentul din Chișinău. Trăia intens perioada cazonă, însă despre repetiția zilnică a unor acțiuni, despre monotonia vieții militare, nu putea spune prea multe, deși era greu de crezut că mai mult de un an de zile putea fi redus la doar câteva vorbe. El așa povestea, după
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
era un om de spirit, nu avea nici un pic de imaginație (aici avea dreptate H. G. Wells), era incapabil să poarte o conversație de salon, multe din discursurile sale erau scrise de regina Mary (care îl domina psihosomatic), avea un umor cazon§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§, nu zîmbea decît arareori (Sailors on duty don't smile, pretexta el), era teribil de timid, nu avea nici un farmec și nici un fel de magnetism (ca Eduard), nu era un raconteur ca acesta, părea plictisit și era plicticos, într-un
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din 1904). Actorul P. Liciu este menționat ca autor de vesele "monoloage foarte de spirit"211. Atributul "umoristic" revine apoi în analiza prozelor unor scriitori ca D. D. Pătrășcanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un context, de o încercare, iei frumușel ce vrei să spui, presari cu grijă una
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor al lui Gh. Brăescu în privința comicului de esență cazonă, Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai săț baț joc de mine că eu nus de râs Jenică. Ai uitat când ai venit la mine gol pușcă cu două perechi de colțuni cazoni și trii cămeși rupte care țam cumpărat tot patricoler cu banii mei munciți cu sudoarea me numai eu știu cum șacuma tu să iei o dezmățată din Bacău și eu să tac depă ce ai plecat din Roman cu 700
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bacalbașa, Anton, Moș Teacă, Editura "Litera Internațional", București Chișinău, 2002. Băieșu, Ion, Sufereau împreună, Editura pentru literatură, București, 1965. Băieșu, Ion, Balanța, Editura Nemira, București, 1992. Băieșu, Ion, Tristețea vînzătorului de sticle goale, Editura Scripta, București, 1992. Brăescu, Gh., Toasturi cazone, Ediție îngrijită, tabel cronologic și crestomație critică de Simion Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1985. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Caragiale, I. L, Opere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București, 1996, pp. 284-285, care reproduce textul apărut la Editura Eminescu, 1973. 133 D. D. Pătrășcanu, Schițe și amintiri, ediția a doua, 1909, p. 71. 134 I. L. Caragiale, Opere, 1 Proză literară, ed. cit., p. 101. 135 Gh. Brăescu, Toasturi cazone, Ediție îngrijită, tabel cronologic și crestomație critică de Simion Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1985, p. 186. 136 Idem, p. 280. 137 Idem, p. 281. 138 Ibidem. 139 Anton Bacalbașa, Moș Teacă, editura "Litera Internațional", București-Chișinău, 2002, p. 21. 140 Idem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cei răi: fie muncitor, fie țăran, în imagistica omului nou se află proiectat "un individ generic, de structură atletică cu un facies implacabil" ("trăsăturile lui au duritatea pietrei, nimic nu le poate relaxa, decizia este inoculată în rigiditatea atitudinii", "rigiditate cazonă a trăsăturilor cu care ne-au obișnuit o parte din vedetele filmelor de acțiune precum Dolph Lundgren sau Arnold Schwarzenegger, robotizați în procesul uciderii pe bandă rulantă a unui adversar mult mai numeros dar incomparabil mai slab"). Muncitorul devine "slogan
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mecanic la telefon. — Domnul Meeks m-a rugat să vă invit în biroul dumnealui. Nu mai durează mult. Am intrat. Femeia plecă. Părea ușurată că și-a terminat ziua de lucru. Baraca era tapetată cu tablouri înfățișând avioanele Hughes, artă cazonă situată la același nivel cu desenele de pe cutiile de cereale. Biroul lui Meeks era decorat mai cu gust: fotografii ale unui bărbat corpolent, tuns militărește, împreună cu diverse vedete de la Hollywood - actrițe cărora nu le știam numele alături de George Raft și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
orbit de lumina puternică. Apoi vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în cap cu domnul director vor fi de mult praf și pulbere, fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-a lungul zidului, atunci când mă vor duce la prăjit! ă Iată-l totuși intrând în haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]