707 matches
-
la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-o lumină cețoasă, pot chiar să simt mirosul acela. Dar știu sigur că niciodată nu m-am simțit mulțumit cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se îndreptă într-acolo, conștient că întârziase mai mult decât se cuvenea pentru o primă dimineață. Ușa era închisă, dar o deschise cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și pămîntul era undeva jos, departe. Continuă să cadă cît se încumetă, apoi rămase la același nivel, războindu-se cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se întinse jos, cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă ardeau. O floare mare de flăcări îl atrase spre ea. Văzu un turn de sticlă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cere pe Agnes de soție, iar după aceea ea îi spune că l-a iubit dintotdeauna. La fel și în Peer Gynt, cînd mama lui, Aase, și logodnica, Solveig, îl salvează de Marele Boig bătînd clopotele, și acea forță cețoasă imensă și împresurătoare dispare spunînd: „E prea puternic pentru noi - le are pe femei de partea lui“. Am simțit-o și în punctul culminant din Portretul artistului în tinerețe, cînd Stephen Dedalus o vede pe fetița cu picioarele goale lipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau denivelări în teren în direcția aceea. Faptul avea importanță, căci acum îi era clar că pe acolo se putea ajunge la vilă numai pe calea aerului. Desigur, era posibil să aterizezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era posibil să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aflam lângă piață, am intrat într-un birt, am mâncat ceva lângă tejghea, în picioare, Dragoș ne privea zâmbitor, îmi trecuse supărarea, îmi venea să și râd. Când am ieșit din birtul acela, ploaia se potolise, felinarele își aruncau luminile cețoase peste asfalt și a trecut Maria, pe care, înainte de plecarea în mlaștini, o vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine acolo“. „Ai slăbit“, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era tot frig și cam întuneric, oricum, nu ploua, iar alt adăpost n-aș fi putut găsi pe aproape, bătrâna mi-a întins un scăunel cu trei picioare apoi s-a adresat cuiva, unui trup care zăcea destrămat de lumina cețoasă pe patul de lângă perete : „Scoală“, a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau același păr lung, aceeași
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se îndreptă într-acolo, conștient că întârziase mai mult decât se cuvenea pentru o primă dimineață. Ușa era închisă, dar o deschise cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau denivelări în teren în direcția aceea. Faptul avea importanță, căci acum îi era clar că pe acolo se putea ajunge la vilă numai pe calea aerului. Desigur, era posibil să aterizezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era posibil să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a se năpusti asupra acestor făpturi fragile, dar bogate în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea îi vorbeau despre trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile ascunse în propriu-i trup. Prin pâcla ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părea, fără să știe de ce, că era un nume perfect potrivit. Totuși, o îndoială stăruia în mintea lui. Nu putea fi sigur. Deși ultimele senzații fuseseră, toate, plăcute, o aștepta cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu-și mai amintea. Nu mai conta. Automatul socotea întotdeauna corect și plătea cotele corespunzătoare. Acum începu să se clatine de parcă ar fi fost beat. Tot trupul parcă-i plutea pe undeva prin aer. Juca cu un fel de emoție cețoasă, uitând aproape cu totul de ceilalți. Își dădu seama însă că din ce în ce mai mulți jucători mizau pe norocul lui, folosind numerele cu care câștigase el pe canalele lor. Dar asta n-avea nici o importanță și nici un fel de semnificație personală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-UL LUI. SCUTUL SE ÎNTREZĂREA ÎN ASCUNZIȘURILE PALATULUI ÎNTUNECAT, O FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ CU O STRĂLUCIRE BLÎNDĂ. CEI DOI HEDROCK NU ÎNCERCARĂ NICI UN FEL DE TRUC, NU RECURSERĂ LA PARADOXURI. EUL SĂU "ANTERIOR" PĂȘISE PRIN SCUT ȘI DEVENISE ÎNCĂ O FORMĂ CEȚOASĂ DIN SALA PALATULUI. HEDROCK STROPI SCUTUL COMBUSTIBIL CU UN PRAF EXPLOZIV LIPICIOS ȘI-I DĂDU FOC. AȘTEPTĂ PÎNĂ CE ARSE ȘI APOI TRIMISE MICUȚA NAVĂ PRIN ORAȘ CĂTRE UNUL DIN NUMEROASELE SALE APARTAMENTE SECRETE. CURÎND PUSE SENSORIALELE SĂ MENȚINĂ NAVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ultimul cuvînt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când; discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton. de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
strig "Bună ziua" până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întâmplare. Îmi pare rău. Chiar îmi pare. —Mă îndoiesc. — Unde mergem? Nu știu. Departe de ei, departe de Ierusalim. Ne întoarcem când n-o să mai fim în pericol. Maggie se uită pe fereastră, zărind primele licăriri ale unei lumini albastre, cețoase, la orizont. Ierusalimul abia se trezea. Nu văzuse până acum decât un cerșetor ciudat. Dar mesajul ăsta de la tatăl tău? — Nu mai știu. —Haide. A spus „Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan“, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tatăl lui Alex, în cele din urmă. — Mulțumesc, domnule Burnet. Nu mai am alte întrebări. — Cum crezi că a mers? întrebă tatăl ei, când ieșiră din tribunal. Pledoariile de încheiere erau în ziua următoare. Se îndreptau spre parcare, prin lumina cețoasă a soarelui din centrul Los Angeles-ului. — E greu de spus, zise Alex. Au creat confuzie în privința faptelor, cu mult succes. Noi știm că nici un medicament nou nu a rezultat din acest program, dar mă îndoiesc că juriul înțelege ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se așteptase. Continuă să argumenteze. Pe ecran apăru acum o scenă din deșert, cu vârfuri ascuțite de piatră roșie înălțându-se pe fondul unui cer albastru, presărat cu nori. După o clipă, norii se uniră într-unul mai mare și cețos, care plutea deasupra peisajului, sub forma unui mesaj: „BP înseamnă energie curată“. — Literele acelea au trei sute de metri înălțime, spuse Koss. Plutesc la patru sute de metri deasupra solului. Se văd clar cu ochiul liber și pot fi fotografiate ușor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oră, își spuse. Încă o oră și scăpa de pasăre. Capitolul 72 Ellis stătea în fața fratelui său Aaron, în biroul acestuia de la firma de avocatură. Fereastra biroului avea vedere spre sud, spre oraș, spre Empire State Building. Era o zi cețoasă, dar priveliștea era spectaculoasă, plină de forță. — OK, zise Ellis. Am vorbit cu tipul acela din California, Josh Winkler. — Aha. — Spune că nu i-a dat nimic mamei. — Aha. — Spune că ceea ce a trimis era apă. — Și ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]