3,719 matches
-
explice că, la urma urmei, vorba lui, ce-i inuman în asta? Din ziua a patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lung, ca un murmur. Cred că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bagă țigara la loc și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o pierd! Mă amăgesc cu gîndul că, dacă prietena ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei continuă Doina discuția, aducînd cafelele. Acum, abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei continuă Doina discuția, aducînd cafelele. Acum, abia acum!, vine esența invitației mele, adică acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici n-am stat prea mult. Atunci am cunoscut-o, zău! răspunde Mihai. Făcusem o comandă de zece sticle cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că umblă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni cu fata din "Ceașca de ceai" a lui Derain, am o copie color a portretului în biblioteca teatrului. Să vii deseară la spectacol, să-ți restitui banii și să-ți fac cunoștință cu autorul arată el spre programul lăsat fetei -, e un tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mă iertați, îmi păreți cunoscută... Și dumneavoastră, dar nu dintr-un tablou surîde fata, însă imediat deschide trăistuța din umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șantierul naval. La șantierul Swan Hunter, de pe Wearside. Și nici că-și dorea altceva decât să-i calc pe urme. Spunând acestea, Ramona se lăsase pe vine în colțul garsonierei cu aer stătut, turnând apă din cana electrică în niște cești desperecheate. Bull nu putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască, transsexualul ar fi fost ideal pentru o echipă de rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cel mai mare producător și exportator de ceai. În 2012, producția de ceai a Chinei a fost de aproximativ 1.750.000 de tone. Exporturile de 310.000 de tone de ceai au plasat China pe locul doi în lume. Ceștile, ceainicele, paharele din porțelan sau ceramică, tehnica și măiestria specială de preparare a ceaiului sunt parte din cultura chineză. În toate orașele sunt piețe, magazine speciale de ceai și ceainării. Cele mai renumite sunt în orașele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să vină pacea, o firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou posomorît. Ascultîndu-l, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va rămîne, sper, Întotdeauna aceeași! — Se petrec totuși lucruri ciudate În lumea asta, Își dădu cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon... Și acum, povestește-mi te rog necazurile dumitale, ca unui prieten apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt uciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
povestește-mi te rog necazurile dumitale, ca unui prieten apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnule Rowe? Îl Întrebă doamna Bellairs, după ce vorbise În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru, stau și mă gîndesc, Îi răspunse Rowe, privind-o pe deasupra ceștii și Încercînd În zadar să și-o imagineze Într-un rol amenințător În fruntea acestui grup, a cărui menire n-o Înțelegea. Răspunsul lui era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]