497 matches
-
zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse privirea și o servi. — Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu parafină pentru ceainic. I-aș scrie o scrisoare soției și i-aș povesti despre cealaltă femeie dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd slujba. — Ne-a amenințat, adăugă cealaltă, că ne dă afară imediat dacă-i spunem ceva soției. Și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a căror cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând tentației de a face lista bucățele. Apa din ceainic fierbe și îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar ca să descopăr că e zborșit tot. Cuprinsă de scârbă, arunc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcut o ceașcă de ceai. Poate că azi se așteaptă să-i fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și spre dormitorul lui Trish și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scotocesc până când dau peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă duc la bucătărie. Am uitat cât de goală, rece și spartană este. Evident, în frigider nu e absolut nimic. Însă găsesc un plic de mușețel și umplu ceainicul, apoi mă cocoț pe un scaun de bar și mă uit la peretele de cărămidă din fața mea. E deja nouă și un sfert. Ketterman e probabil deja la birou. Probabil că ia deja măsurile pe care are de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la el mai mult de o oră. Nu mi-a zis ce crede sau ce are de gând să facă. Nu mi-a zis nici dacă mă crede sau nu. Dar ceva îmi spune că m-a crezut. Exact când ceainicul dă în fiert, sună cineva la ușă. Ezit - apoi îmi strâng mai bine capotul în jurul meu și ies pe hol. Mă uit prin vizor și o văd pe doamna Farley privindu-mă, cu brațele pline de pachete. Evident. Cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și șapte de ani”, citește Trish mândră. „Am discutat adesea filozofie și etică împreună, în timp ce dădea cu aspiratorul”. Ridică privirea și se schimbă la față. — Samantha, te simți bine ? Arăți foarte rău. — N-am dormit prea bine, recunosc, și pun ceainicul pe foc. Am petrecut noaptea la Nathaniel. N-am mai vorbit deloc despre plecarea mea. Dar la ora trei dimineața, când m-am uitat la el, l-am văzut că nu doarme nici el, și stă cu ochii în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bagă unele în celelalte când e posibil și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru micul dejun, iar Judd bea o infuzie ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când a fost ultima oară când am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine care îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când a fost ultima oară când am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine care îmi vine în minte este Suze aruncând un plic de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când a fost ultima oară când am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine care îmi vine în minte este Suze aruncând un plic de ceai într‑o cană, în timp ce rupe cu dinții ambalajul de la un KitKat. Cred că e în sens invers acelor de ceasornic, zic în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fierbinți. — De fructe sau verde? îl întreabă profesional chelnerul. — De care vrei, numai adu-le cât mai repede! Pe rând sau toate odată? îi prelungește Jean înghețul. — Toate deodată: apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
grăbim dacă vrem să mai ajungem și la petrecere. A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la mama. Mi l-a trimis la birou. Îmi dă o cutie de carton. Scot din ea un ceainic de sticlă și mă uit la el alb. Cică frunzele de ceai se țin separat de apă. Mama zice că, În felul ăsta, ceaiul iese mult mai bun... — Connor, mă trezesc spunând. Nu pot să fac asta. — E foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te cred ! spune, scuturând din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atât de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvânt, iau ceainicul și-l trântesc cu putere de podea. Ne uităm amândoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor, ridicând ceainicul și uitându-se la el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu o lentoare chinuitoare. îmi venea să le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-o să te sune în veci, ci celălalt gen de bărbat pe care te poți baza: acela care te salvează dintr-o clădire în flăcări. Mi se părea superb. Mă rog, cu excepția înălțimii. Când s-a ridicat ca să ajungă la ceainicul din capătul mesei, am văzut că nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâncat-o în Tombuctu, așa-i? Fergus s-a întors. Ochii lui fără expresie păreau și mai goi. Dacă m-ar vedea acum nevastă-mea! Hahahahaha! a zis Stalin în timp ce cântărea niște zahăr pudră. Nu m-a văzut nici măcar punând ceainicul pe foc. Nu-i de mirare că a obținut un ordin de restricție împotriva ta, a spus Misty O’Malley. Toată lumea a dat dezaprobator din cap, spunând „Vai, Misty!“, dar fără să se arate supărați. Imediat însă Vincent cel agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi ofere ceva de băut și să mă conducă acasă. Când am ajuns la apartament, s-a autoinvitat la o cafea. Am încercat să-l refuz, dar n-am reușit. —Rochia, a repetat el. Scoate-o! Am lăsat jos ceainicul pe care tocmai îl umpleam cu apă. Omu’ era pus pe treabă. îmi dădeam seama din vocea lui. —Descheie-ți primul nasture de sus, mi-a spus el. Ăla era momentul în care ar fi trebuit să-l dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat, dar nici o lumânare roșie aprinsă la icoana Sfintei Fecioare. Chris m-a dus în bucătărie. în timp ce el punea ceainicul pe foc, m-am așezat la masa ca de bar - da, sigur că aveau o masă de bar - și am început să-mi bălăngănesc picioarele ca să-i arăt cât eram de relaxată și să nu-l las să observe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]