8,276 matches
-
perversă. Așa-zisul geniu își va da în vileag toate înclinațiile porcoase și toate dorințele abjecte. Ușa de la baie (neîncuiată!) se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mă simt un pic avangardistă și sexy. „Phoebe are dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunetele. Stau, cu apa scurgându-se de pe mine pe podeaua băii, și mă uit în gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
păr și o dă mai încolo. Cu mâna cealaltă scoate un telefon din buzunarul interior și-i deschide clapeta, zicând: „Alo!“. Pe toți or să-i găsească fără nici o cauză aparentă a morții, zic. Nash învârte degetul prin sosul de ceapă și zice: — Ăla-i blocu’ tău? Păi da, am mai zis o dată. Ținând-o în continuare de păr pe gagică, tipul cu favoriți zice la telefon: — Nu, iubito, zice, chiar acum sunt la doctor și se pare că situația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că nu am mai ucis încă o dată. Gagica se uită în sus, la Nash și la mine, cu fața lucindu-i de lacrimi, și zice: — Știe cineva să facă masaj cardiac? Nash își bagă din nou degetele în sosul de ceapă, iar eu pășesc peste cadavru, pe lângă gagică, îmi pun haina și mă îndrept spre ușă. Capitolul 13 În redacția de știri, Wilson, de la departamentul internațional, vrea să știe dacă l-am văzut azi pe Henderson. Baker, de la cărți, zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta; dar această intuiție nu-i mai apăruse niciodată într-un mod atât de clar și de plăcut. Fie că era la volanul Mini Metro-ului școlii, că toca ceapă sau făcea cumpărături, Carol simțea că toate aceste gesturi simple îi dau putere, simțea că ceea ce săvârșește e determinat și stimulat de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un sentiment de tristețe care se accentua pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația cu bișnița pe la Bruxelles sau Washington, diplomatul și barbugiul fiind, la urma urmei, doi românași de-ai noștri. Mai mult, „nea” este prescurtarea lui „nenea”. Cel mai tânăr, mai presupus a fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să-și bronzeze, nestingheriți, aripile sub soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să presupunem că ați avea la îndemână un prinos de fericire și n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mama a fost nevoită s-o cheme și să-i arate adevărul gol-goluț. Sau, în fine, cu niște scutece de bumbac. Țin minte doar că vecina Hâncu (care era totuna cu mama lui Remus) a căscat niște ochi, nu cât cepele, ci mai curând cât pepenii, și-a făcut cruce și a rostit: „Așa ceva n-am văzut de când mă știu“. Și apoi a plecat, ceva mai liniștită. Măcar acum credea. Din respect pentru istorie și în conformitate cu adevărul, se cuvine precizarea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată. Lumina aceea nu era nicidecum o luminiță și în nici un caz nu se afla la capătul vreunui tunel. Nu. Ea se lăfăia pe balcon. Iar din nefericire, ușa de la balcon era deschisă. N-am să intru în detalii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au îndeletnicit până acum cu misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în unele cazuri, numai memoria mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că încă de la prima pagină îți dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte precis, lucrurile cu nomenclatura lor și senzațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bună, o lăudă domnul J.L.B. Matekoni. Copiilor trebuie să le placă la nebunie. Mma Potokwane zâmbi. — Copiii noștri adoră prăjiturile. Ar fi fericiți dacă ar primi de mâncare doar prăjituri. Noi nu le împărtășim gusturile. Orfanii au nevoie și de ceapă și de fasole. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — O alimentație echilibrată, zise el pe un ton atotștiutor. Am auzit că o alimentație echilibrată menține trupul sănătos. Urmă un moment de tăcere, timp în care reflectară asupra observației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o mămăligă, ca toți bărbații. O să-i pregătească un prânz pe cinste. Avea în frigider carne - carne pe care, mai devreme, plănuise s-o ia acasă cu ea, dar pe care acum o va frige pentru el împreună cu vreo două cepe și i-o va servi cu o porție zdravănă de cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi plâng de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-am decât handicapați, ăștia habar n-au de meserie! Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și ăia care-aduc calcurile parcă-s înțărcați cu zeamă de ceapă... Vine unu’ aseară... E tot? îl întreb. „Cum să nu!” se bășică telectualu’. Pregătesc, m-apuc de turnat forme și văd că nu-i o pagină... o pierdut calcu’ în maxi-taxi, nu mai știe cum, da’ l-o avut... Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care-au tăiat în vara aceea o creangă, cea mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la poartă, „domnu’ Negru... domnu’ Negru, chiar nu vrei să m-asculți, chiar nu ți-e rușine de-o femeie bătrână, chiar vreți să mă băgați în pământ...”, țâfnea câinele, alergând de-a lungul sârmei... „se usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-a urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu-l tăia, tată, lasă-l... mă milogeam dedesubt. - Nu pișa ochii, aschimodie, c-o să-i dea o creangă pe partea ailaltă. Nu moare el, nu vezi că nu-i crește ceapa și cacadâru’ babei? Pe piept și din gura ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici. Păcat că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]