612 matches
-
de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvați, nu mă interesează pe mine că n-aveți doctori, eu ce să fac cu copilul ăsta care urlă? ș.a.m.d. Brusc, însă, urechile mi se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon acum aproape douăzeci de ani - într-un Cațavencu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exacte, căci nu greșește niciodată, are fler în afaceri, după cum confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui. Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit: e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea. Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări: Asta e nenorocirea: văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc. Simpatia
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oraș, îi scrise, îl găsi, însă Ioanide, după o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită o legătură a Sultanei cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cauți aici? sări în sus Ioanide, într-o șoaptă masivă, sonoră. - Tu ce cauți aici? Îi replică Sultana cu reproș. Aceasta era foarte întunecată la obraz de soarele meridional, arăta a fi în cea mai perfectă stare de sănătate și cearcănele de la ochi îi dispăruse. Era îmbrăcată foarte elegant și simplu, tot în tailleur marron (culoarea ei predilectă), de o lână engleză spongioasă și moale ca o țesătură de alge. În ea nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Picioarele le țineam pe caloriferul de sub geam, care iarna îmi ardea tălpile, dîndu-mi un amestec pervers, subliminal, de plăcere și suferință. Îmi vedeam în geamul galben, sub floarea triplă a fantomei lustrei, fața subțire ca o lamă și ochii cu cearcăne violete sub ei. Câteva fire de mustață făceau și mai evidentă asimetria gurii, care era de fapt asimetria întregii mele fețe. Dacă unei fotografii de-a mea i-ai acoperi jumătatea stângă a feței, ai avea imaginea unui tânăr deschis
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străduța goală și melancolică, însuflețită doar de câteva minuscule plăntuțe ruginii crescute printre pietrele caldarâmului. Făcură cunoștință după câteva zile și urmă un vârtej de încîntare fără margini. Doamna cu păr negru-albastru, tuns scurt și cu colțișori încadrîndu-i obrajii, cu cearcăne sub ochii mai mereu pe jumătate închiși, cu "zdrăngănele" de alamă pe brațe și chiar la o gleznă, le duse-ntr-o seară la cabaretul "Gorgonzola", în spatele Șelarilor, unde cântau niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desfășura cu totul în spațiul strimt, tapetau cabina cu un albastru electric la care nu puteai privi fără să-ți vatămi ochii, cum nu te poți uita în flacăra de sudură. Femeia era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mult în oglindă, încît păcatul meu, cel mai mare și mai neiertat - căci trufia e doar un alt nume pentru frumusețe - mi-a devenit limpede și insuportabil. Cu câtă bucurie descopeream din când în când cîte-un rid sau un cearcăn! Ce ușurare când fruntea mi se păta de pistrui! Iar când un herpes îmi ieșea pe buză eram fericită zile-ntregi, căci era ca și când o supernovă ar fi explodat în abisurile constelate, distrugând materia obraznică, umplând de sânge parseci întregi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu trăsături în cărbune, cu părul răsucindu-se-n vițe negre de-a lungul obrajilor ascetici. Ochii severi și vizionari, ușor asimetrici, dreptul însuflețit de o scânteie de har, stângul tragic și mat ca o oglindă acoperită, aveau sub ei cearcăne violete. Sub firele fibroase ale mustății, gura ar fi părut de femeie dacă senzualitatea ei nu ar fi fost negată, dizolvată, deturnată, reconvertită de cute ale comisurii, foarte amare. Și fiecare trăsătură a acestui portret era, dac-o priveai mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
degete să binecuvântez. Mă agățăm de pliurile vestmântului ei, mă impregnam de fastul indigenței ei, întorceam spatele meu îngust către lume. În momentele-acelea în care ne regăseam o priveam mereu în față, și ea avea fața mea, supradimensionată, negricioasă, cu cearcăne ca trase cu pensula, cu scobituri adânci sub pomeții obrajilor, cu un mare Omega melancolic între sprâncene. Cum eram, în fiecare clipă a vieții mele, mereu cu fața spre ea, rotin-du-mă în jurul ei asemenea lunii, mama era de fapt nucleul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai întrebă: — Vorbești de o sihăstrie. Ce-i asta? O biserică de-a voastră? Acoperindu-și capul cu mâinile, omul scoase un geamăt lung. — Daaaaa! strigă după aceea, ridicând din nou capul și ferindu-și apoi repede ochii, înconjurați de cearcăne negre, dar cu o expresie incredibil de vie. Da... E și o biserică, bineînțeles, într-un vechi post de gardă. Dar ei au profanat-o: acum e un loc al păcatului... Al păcatului, da, pentru că ei nu sunt vrednici! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă Etius ar fi atât de aproape cum spui, Atila ar fi ridicat deja asediul și s-ar fi dus să-l întâmpine cu toată armata. Doar dacă nu cumva... Tăcu, scărpinându-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și lipsuri. Doar dacă nu cumva? îl întrebă Sebastianus, care recunoscuse încă din primul moment în el pe veteranul experimentat. — Ei bine, poate că Atila se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale. CĂL[UGĂRUL] Și, dac-ar fi, ce-mi pasă! Chiar cruda nebunie Se poate că sub ochii-mi gravă, ca la stafie, Afunde și teribili de plumb cearcăne lungi. Fie ș-așa... e[u] nu zic... Și ce-o să fie-atunci? Chipul [cum] nebunia cea dulce m-a cuprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins. Sunt fericit și iată ce-am căutat în lume. M[AGUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care suferă de istericale, dar nici acum nu există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să ne zici - e ceva ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poate era încă la lucru. Oricum, am apăsat soneria. După câteva momente ușa de la intrare s-a deschis și Harriet a apărut în fața mea. —A, bună, Sam, a spus, surprinsă că mă vede. Nu arăta prea bine. Sub ochi avea cearcăne negre și tenul ei părea obosit, avea o nuanță nesănătoasă, pământie. Nu era deloc machiată, iar părul ei, strâns cu un elastic la spate, nu avea pic de strălucire. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanși simpli și purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi putut să țină. Și la inventar e ușor de trecut peste câteva picturi lipsă; poate că s-au prins de alte picturi sau poate au fost zgâriate. Oricine acceptă mici pierderi. Nimeni nu avea să observe că lipsesc tablourile. Cearcănele negre de sub ochii lui Harriet păreau că s-au adâncit. —M-am întrebat de ce vrei să regizezi furtul, am continuat, dar după aceea mi-am adus aminte că la deschidere Shelley mi-a spus că vrea să facă inventarul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla prin campus cu niște cearcăne îngrozitoare sub ochii ei albaștri injectați, nu mai venea la masă, lipsea de la ore... Iar eu eram uluit, fiindcă tot timpul crezusem că eu o iubisem pe ea, nu ea pe mine. A fost o surpriză totală să descopăr că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am cusut-o. Seara la culcare, am pus punga cu pedicuță deasupra ochiului stâng și am fixat-o, trecând un inel de elastic în jurul capului, introducând și punguța sub el. După câteva zile, am obținut următorul efect: mi-au dispărut cearcănele vinete de sub ochi, nu mai am riduri la coada ochilor și arăt mai bine la față. Într-o vară, am fost în satul Peștera, județul Brașov, în concediu, ca invitată, la o mini pensiune privată. În satul Peștera, comuna Moeciu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
coșmar permanent, unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știu. Ordinul meu era să te anunț, apoi să rămân la subunitate pentru completarea efectivelor în vederea misiunii. Mergi și tu cu noi să înțeleg. N-aș pierde asta pentru nimic în lume. Marius aruncă o privire lungă chipului palid cu cearcăne mari, vineții, a prietenului său. Știe că este foarte bolnav. Are probleme mari cu rinichii, deunăzi urinase sânge, dar la rugămințile lui insistente nu spusese nimănui nimic. Cum te mai simți? De câteva zile mă scol cu dureri îngrozitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. Ceilalți soldați rămân tăcuți lângă el. Pentru fiecare dintre ei minutele sau orele următoare pot fi ultimele, fiecare secundă care trece îi apropie cu pași repezi de moarte. Și totuși, chiar dacă apăsați de iminența sfârșitului, figurile lor cadaverice, cu cearcăne groase, sunt aproape liniștite. În război viața este o moarte continuă și indiferent cât de calm, speriat, nepăsător sau agitat ești, dacă doamna cu coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pe streașina casei. Vântul sufla domol și îi dădea frisoane lui Samuel, aflat cu spatele la fereastră. Lângă ușă, pe un teanc de ziare și ținându-și genunchii la piept, ședea Margareta; îl privea cu niște ochi injectați, sub care creșteau două cearcăne uriașe. Părul dezordonat și presărat cu bucăți de văruială veche, ca și poziția, îi dădeau aspectul unei cerșetoare bătrâne. - Operatorul e un tâmpit, spuse el. Ori e prost, ori s-a prefăcut că nu înțelege. Mă ia cu Samoro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]