901 matches
-
niciodată un adormit, așa că nu ai motive să mă îmbii cu cafea să mă trezesc și mintea mi-e ascuțită ca briciul. Ai tu de zis ceva împotrivă? - Nuu! Ce-ți veni acum, de cârtești contra cafelei? Te treziși cu fața la cearceaf? Doar a început să-ți placă și ție, dreasă cu o picătură de țuică. Hai omule zău! Nu mai căuta noduri în papură, că trece timpul degeaba. Du-te și fă ce ai de făcut, apoi vino să mănânci ceva
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
crezi că e vreo vină moartea, nici când însângerate stihuri scrii, că sub cupola timpului doar noaptea, dezleagă ochi-mi prinși în colivii! Nu vreau să ștergi singurătăți din vise, creionul ascuțit sub trunchi de coasă, cu jugul ros trăgând cearceafuri ninse, m-așează peste tâmpla-ți de dor arsă! Nu vreau s-aduni iubirea-n piept ca rană, scrisori de-adio mi-au trimis nuntașii, petale prinse-n colbul mut din iarnă, te vor purta departe, ștergând de mine pașii
NU VREAU SĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378549_a_379878]
-
se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua umplută cu paie de orz, că nu erau așa de aspre și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite deaupra saltelei, în loc de cearceaf. Pe atunci, nu se foloseau ca acum, covoare persane. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi lipit pe jos în locul dușumelei, covoare de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Freamătul mării o calma. Simțea trupul ei respirând în ritmul undelor apei. Adunaseră împreună câteva scoici, iar Mona le aranja pe dimensiuni și apoi le îngropa sub șezlongul mamei pe cele mai mici. O luă în brațe și fugiră printre cearceafurile așezate haotic. Stropii se înălțau până la umerii fetiței. Râdeau amândouă. Apoi se scufundă, ținând-o de după spate, până le ajunse apa la bărbie. Mona se strângea cu piciorușele pe mijlocul ei, și se speria, chiar încerca să schițeze un plânset
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
farmec o voce care repeta mereu,, i-a țigara soldat,, Căzusem de pe scândura aia și zăceam cu cu capul în propia mea urină. Când la un moment dat m-am trezit într-un pat. -Cine murdărește patul de dimneață, înghite cearceaful cu spermă cu tot, striga alt nebun plimbându-se printre noi. În pat ! Executarea! Am auzit, în sfârșit, și credeam că totul s-a terminat. - Sub pat, executarea! A început să strige sifiliticul ăla iar, exact când începusem să visez
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
duce viața De ani, deja, de toți uitat... Nu are-n casă mai nimica... Multă hârtie și culori... Pensulele răvășite Și amintiri ce-aduc fiori... Picturile de-odinioară Le-a schimbat, la vremea lor... Câteodată pe-o mâncare, Sau un cearceaf în dormitor... Doar într-un colț, lângă perete, Un înveliș de catifea, Și lângă el, pe o măsuță Un inel, cu o mărgea.. Mâinile îmbătrânite Dezvelesc trecutul dus... Ochii întălnesc privirea Unei iubiri ce a apus... Fața albă o atinge
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
seară de seară Răsăritul falnic, Iar când dispărea în zori Mă topea un dor amarnic... Credeam că pot întinde mâna Și-o voi avea , pe viață, Va fi deapururi doar a mea, Mărgea cu străluciri de gheață... O "vedeam" între cearceafuri, Trup de înger diavolesc... Eram gata-n orice clipă Iubirii ei, să ma jertfesc... Dispusă, practic, să-i dau totul, Chiar și propria-mi ființă,,, Pentru o clipă de-amăgire Pierdută-n neștiință... Dar, după ani de suferință Dintr-o dată
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
propria-mi ființă,,, Pentru o clipă de-amăgire Pierdută-n neștiință... Dar, după ani de suferință Dintr-o dată a dispărut... O dâră rece de cenusă, Și din ceruri...a căzut... În urmă, n-a lăsat nimica, Nici măcar o amintire... Și cearceafurile reci N-au aromă de iubire... Ce parabolă a vieții.... Am iubit un meteorit, Strălucitor, dar fără suflet... Ce-o viață-ntragă m-a rănit... Dacă va face ântâmplarea Să citești poema mea... Vei ști...să te iubesc pe tine... A
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
Am simțit că în sfârșit Cu tine am ajuns...acasă... Te iubesc ca o nebună Blestemându-mi neputința... M-ai lovit în ce-am mai sfânt... Mi-ai distrus toată ființa! NOAPTE ALBĂ Iarăși s-a topit o noapte Între cearceafuri goale... Patefonu- a obosit Să tot îngâne dor și jale... Lumânarea și-a topit Ceara parfumată... Pe noptieră, un trandafir Pierde-o petală uscată... Ochii, iar nu au închis Luciul cu safire... Buzele nu s-au atins De paharul cu
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
încă o dată se simte pe vecie adorată metafora oricând mă ispitește adorm cu ea în gând și nu mă miră când somnu-n crucea nopții-nstrăinează atunci o istovesc cu mintea trează îmi simte pasiunea și-o admiră am pângărit velinele cearceafuri în ritm de madrigaluri sau de ode am depășit situații incomode când vorbele-mi sunau a epitafuri s-a dăruit sfidându-mi nerozia de-a fi atras de propria zămislire o-nvăluiesc cu semne de iubire copila mea amantă - poezia
INCEST de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371543_a_372872]
-
hârjonească în bălăceală Reveniți pe barcă, ea s-a întins la soare pe provă iar el a prins vântul în velă și barca a reînceput lina alunecare pe limpezile ape din care tocmai au ieșit. Ea sa tolănită comod pe cearceaful adus special de Ionel care s-a întins și el alături, la soare. Duios i-a luat în mână codița neagră îngrijit împletită. - Dă-mi voie să bat șeaua ca să înțeleagă iapa. - Adică? Spuse ea pe un ton șugubăț și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
și-mi leg genunchii pe zăpezi trecute ce-au ars în focul de târziu încins. Te-am așteptat cu-obraji de primăveri să bei licoarea-ncinsă-a altor buze, strângând pelinul înroșit din frunze pândind prin dorul viselor din seri. Cearceaf din păpădie îți făceai pe trupul ei, tu odihnindu-ți trupul, pătări de țipăt ascundeai sub nucul strângând tot rodul cu-nfloriri de mai. Și. iar zâmbeai cu nepăsări de vânt când îți vorbeam sorbind a vieții vrajă, arzându-ți
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
și pileală! Constatând cu acest prilej că îi trece și depresia. Toată lumea mânca de rupea! Conceptul de supraponderabilitate fu trecut la criterii de frumusețe iar bolile nutritive la rafinamente culturale. Inteligența speciei nu se lăsa biruită! Acoperiți numai de un cearceaf sau de o pătură, blănuri purtau numai țăranii de laponi, oamenii mâncau și dormitau. Se simțeau fericiți și gândeau că iată, comunismul era cel care îi adusese în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua umplută cu paie de orz că nu erau așa de aspre și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite deaupra saltelei, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau ca acum covoare persane. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi lipit pe jos în locul dușumelei, covoare de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
zile mai devreme. Nimeni nu știa că vine. Era noapte. Intră ușor în casă, evitând scârțâitul treptelor de lemn, deschise ușa cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pentru tine te-aș striga pe nume, femeie dar teamă mi-e că n-ai să înțelegi că doar Tu ești aceea și nu celelalte făpturi cu care doar te asemeni. sub căldura palmelor mele tu chicotești curgi ușor printre cearceafurile albe uite-o, nu e, îmi spun ochii mei privind mirați cum ziua se ridică din patul meu și iese pe fereastră și eu rămân cu mâna întinsă îți simt gura caldă cum pecetluiește săruturi între cot și umăr râsul
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
E limpede, o mare parte din societatea românească are încă, paradoxal sau nu, nostalgia presei cumincioare din perioada dictaturii, unde condeierul nu mai era o personalitate, ci o persoană. Asta nu înseamnă că vom încuraja dezvăluirile fără chiloți, eseurile de cearceaf sau transmisiunile în direct din sicriu. Desfidem, totodată, amatorii de calciama la poker și în viață, am zice că numai pentru un băut scurt. Greii de odinioară și-au aruncat destul în dreptul ventilatoarelor olițele de noapte, ajungând toți niște dalmațieni
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
Hârtiile lui urmau să intre la puricat? Se descurcase mereu cu secretarul de partid atât în ceea ce privea raportările cât și în ceea ce privea planul. Nici unul dintre ceilalți doi directori nu se străduise prea mult să înțeleagă cifrăraia care acoperea cearceafurile de hârtie pe care le completă el conștiincios la sfârșitul fiecărei luni. - A, și doresc să cunosc cu exactitate suprafața de teren alocată fermei, cantitatea de furaj colectată de pe pășune și tipul de culturi care s-au realizat pe această
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul de aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de arap. O mușca ușor de mugurași, după care
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
o sticlă de palincă tocmai de la Cluj, luată de la un ardelean venit cu fructe în piață la Câmpina. Începuse să-i ajungă somnul, așa că s-au hotărât să meargă la culcare. - Dapă-i, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița iasta și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
scoase cămașa și pantalonii și rămas în șort, se îndreptă spre dormitor. Când deschise ușa, a rămas surprins de imaginea patului peste care cădea fâșia de lumină din anticameră, strecurată prin deschizătură. O femeie dormea ghemuită pe mijlocul patului, iar cearceaful alunecase scoțându-i la iveală un sân micuț cât un măr ionatan de Voinești. Nu-și amintea când și în ce împrejurări a apărut femeia în peisajul camerei sale. Nici cine era. Aprinse plafoniera și atunci văzu că de fapt
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
râse ca nebuna de descântecul lui ciudat. Era așa de frumoasă când râdea cu gropițele ei din obraz și cu părul în neorânduială ca o mătase, încadrându-i fața roșie ca mărul, cu gâtul ca un colan, ieșind din albul cearceafurilor... -Dar spune-mi și mie cum ai intrat, că patroana nu-i acasă? -Pe coșul casei ca un Zburător! Mă gândeam c-ai luat boala drept pretext să nu ne mai întâlnim... -Ce copil ești, Mihai! Poate c-ar fi
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
față de regimul comunist pe timpul căruia se născuseră. De altfel, Iuliana avea numai 11 ani la data așa numitei revoluții, iar Iustin era doar cu trei ani și patru luni mai mare ca ea. Așezată deja în pat, Iuliana își trase cearceaful până sub bărbie, de parcă i-ar fi fost frig și încerca să-l cheme pe Moș Ene în ajutor, fără prea mare spor. Gândurile toate se împotriveau să rămână la locul lor, în cutiuța secretă a sufletului, așa că începură să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
privirea se răsucea nemulțumită de gol și întâlnea cu stupoare, sprijinit de un perete... sicriul. Era o cutie mare, mirosea frumos a lemn dat la rindea și a lac. Bunica se grăbise să o asigure că sicriul avea pregătite și cearceaful și fața de pernă și chiar... arătau așa ciudat cipicii aceia de pânză albă, aproape satinată în mâinile bunicii... Erau deja pregătiți pentru bunicul, când s-ar fi întâmplat să moară, desigur el întâi, pentru era mai în vârstă ca
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
urmează pilda soțului său, care era mereu pe front, amenajează Cotroceniul în ambulanță, unde îngrijea împreună cu medicii și infirmierele soldații răniți pe câmpiile bulgărești. De asemenea transformă sala tronului din Palatul Domnesc în atelier imens, unde doamnele de vază făceau cearceafuri, bandaje, cămăși și scame pentru spitale. În anul 1881, la 10 mai, are loc încoronarea Regelui Carol I, prințesa Elisabeta devenind Regina Elisabeta a României. De o bunătate nemaipomenită, o fire sensibilă și altruistă, Regina poetesă a ocrotit literele și
ELISABETA I, REGINĂ ŞI POETĂ (CARMEN SYLVA) de CARMEN MARIN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348991_a_350320]