504 matches
-
a sa celebră frază „Cum poți fi oare persan?”, peripețiile aventurierei Marie Petit, care fusese primită de Șahul Persiei dându-se drept ambasadoarea lui Ludovic al XIV-lea, istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Doar... chestii. Închisei jurnalul. Nu te-am văzut niciodată prin școală. Eu sunt Marcela. Încântat, zisei luându-i mâna și sărutându-i-o protocolar. Vladimir Chronosi. Chronosi... bizar nume. Da, cam e. Vine de la îndeletnicirea mea. Și care e aceea? Ceasornicar? încercă ea să mă ia peste picior. Hm... eu mă ocup cu studiul Timpului. Deveni serioasă. Zău... și cât de complicat e? Destul de... Trenul se opri și se auziră două clinchete metalice. Convoiul feroviar se urni din nou. Eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când cânta Ană, zorile se varsă... Ana lui. Încearcă încă o dată, dar cântecul vieții lui nu iese, nu mai poate cânta... Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-a murit copilul și care e întinsă peste trupul fetei sale, strigând la fel, repetând mereu: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
reasambla după schema mintală pe care o uitasem complet! Speram să fi fost convingător, dar cum privirea lor mă asigura de contrariu, am hotărât că voi duce eu însumi ceasul la reparat, fără nici o plată, deoarece am eu un prieten ceasornicar care o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar îmi trecuse prin cap că puteam împușca doi iepuri dintr-un foc. în camera de la cămin, Stelică, un coleg mai mereu somnoros, își instalase deasupra patului o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte aproape mecanismul pe care-l repară. Citește a suta oară data În care a fost pictat și silabisește cu evidentă emoție semnătura marelui artist.,, Fiul care s-a născut cincisprezece ani mai târziu, avea aceeași ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făceau față unor situații asemănătoare pentru a acționa cu înțelepciune și succes”. (Machiavelli) Muzeul Dupa-amiază.Domnul Pogon se plimba agale pe una din străzile din oraș.Privirile i se opriră pe o pendulă de înălțime medie,aflată în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori strălucitoare spre albastru și alb. Părea un obiect
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
much? Mesteșugarul își continuă lucrul un timp,apoi îi răspunse peste umăr. -Nu e de vânzare.E a unui client.A lăsat-o la reparat.Vine mâine s-o ridice. Dl.Pogon salută și plecă surescitat. Reveni a doua zi. Ceasornicarul nu se arată încântat de vizită. -N-a venit s-o ridice.Vino mâine. Dl.Pogon veni în fiecare zi la ceasornicărie. Primi același răspuns.” Poate mâine”. După o săptămână,văzând atâta insistență, meșterul îi spuse adevărul. -Ea a mea și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de lei,întregi suma cerută și fugi la ceasornicărie. Peste 2 ore ajunse acasă.Mândru deschise pendula.Un aer stătut și un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu am pantofi noi,nu am rochie nouă,nu am poșetă nouă și tu dai banii pe vechituri!!!... „«Pendula» este stâlpul casei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și atunci veți ști că este legat de cineva cu probleme, alteori vor zâmbi și vor vrea să se rotească asemeni dansului ielelor din păduri. Suntem medici de mecanisme ciudate. Noi inventăm cu fiecare mișcare precizia proverbială... Pe vremuri, meșterii ceasornicari făceau într-o viață doar câteva ceasuri, dar ei știau să-l compună de la un capăt până la altul. Erau și bijutieri și mecanici, fizicieni dar și alchimiști în același timp. Azi e totul mai simplu și breslele sau divizat. Unii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cât suflet puneți, atâta viață vor avea... Îl ascultam fascinat și încercam să văd printre roțile zimțate, locul unde ceasul își are inima ascunsă. Eu aveam suflet și-l risipisem până azi de aiurea. Mă gândeam că voi deveni un ceasornicar special și că lumea întreagă din oraș, în scurt timp, mă va căuta doar pe mine. Eram acolo de o singură zi și deja aveam vise cât pentru o viață întreagă. Aveam un drum pe care să merg, în care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din care făcea parte. Discotecile organizate în clubul școlii deveniseră o provocare. La început stătuse, ca mai toți, pe marginea ringului de dans urmărind retras cum se desfășurau lucrurile. În mod obișnuit, cercurile se formau între elevi din aceeași clasă. Ceasornicarii și bijutierii erau cei mai norocoși fiindcă aveau cele mai multe fete. În clasa lui erau doar două, dar erau mai băiețoase decât mulți dintre tipii de pe acel ring, așa că era hotărât să pună mâna pe cea mai tare tipă din școală
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o măicuță... Sâmbăta de dans... Nu era înnebunit după zbenguială, dar bluesurile îi ofereau șansa de a se apropia de fete, de-a le vorbi și de a le cunoaște cât de cât. La un moment dat, văzu cum cercul ceasornicarilor începu să se subțieze. Dana, prietena lui de ochii lumii, suferea tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și prieteni dornici de distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
călătoriei? Imposibil. "Cît stăm aici?" îl întreb pe șoferul autobuzului, când oprește. "Un sfert de oră, cred", aproximează omul. Mă întorc și pornesc în fugă, pe prima stradă, căutând cu disperare o firmă pe care să scrie "Ceasornicărie". Ghinion. Toți ceasornicarii din Constanța au intrat parcă în pământ. Risc, totuși, să mă aventurez mai departe. Fie ce-o fi! Dacă pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un trecător binevoitor mă lămurește că, după primul stop (care se vede în zare), dacă o iau la dreapta, găsesc o ceasornicărie. Alerg pe strada indicată și, fericit, găsesc, într-adevăr, ceasornicăria. Dar ceasornicarul îmi spune sec: "Noi nu ținem baterii. Dacă îmi aduceți baterie, v-o schimb". Plec să caut baterie și, spre norocul meu, găsesc. Mă întorc în Piața Ovidiu exact când autobuzul se punea în mișcare. M-am speriat și am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doar de câteva luni aici... Venise din lumea largă anume pentru mine! TREBUIA să ne întâlnim! Eu asta n-am priceput! Dar acum sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru mine! TREBUIA să ne întâlnim! Eu asta n-am priceput! Dar acum sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit, Ceasornicarul părea cam de cincizeci de ani. Poate avea mai mulți. Sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit, Ceasornicarul părea cam de cincizeci de ani. Poate avea mai mulți. Sau chiar mai puțini... Ținuse femeie, dar aceasta plecase cândva, demult, în văzul oamenilor, c-un străin ce se abătuse prin târg cu treburi ori, poate, tocmai pentru ea venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oamenilor, c-un străin ce se abătuse prin târg cu treburi ori, poate, tocmai pentru ea venise, fiind - în cazul acesta - cunoștințe mai vechi. Omul ei nu se împotrivise; unii ziceau că se bucurase. Alții, dimpotrivă, că - părăsit pe neașteptate - Ceasornicarul ar fi suferit mult. Poate femeia plecase din pricina sărăciei. Nu se înghesuiau clienții pentru a-și repara ornicele: în târg nu erau prea multe în vremea aceea. Cele mici, de buzunar, erau purtate la piept, lângă inimă, aveau mare preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spun tot felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar, într-o zi, cineva dădu sfoară în țară că meșterul ar lucra, pe ascuns, la un ornic aparte. Câțiva curioși și-au găsit, degrabă, drum spre atelier, aproape că au dat buzna. Pe o masă, au zis ei, ferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau. „Vrea să facă un ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]