652 matches
-
jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dimineți. Având febră din cauza agitației și nervozității pe care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte și lămâie sau oțet. Plantă din familia palmierului, utilizată în bucătăria tradițională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte și lămâie sau oțet. Plantă din familia palmierului, utilizată în bucătăria tradițională indiană, cu flori deosebit de aromate. Plantă asistică, utilizată îndeosebi în alimentație, cunoscută și sub numele de ureche-de-elefant. Expresie intraductibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un scaun, uitându-se lung la pantofii pe care-i pusese lângă picioarele lui, așezați paralel. Părea să le spună: „Și acum, voi, luați seama”, cum obișnuiește vrăjitorul să se adreseze vizitatorilor înspăimântați, după ce a amestecat zeama lui magică în ceaun. Apoi tata a luat lingura, care în mâna lui scânteia ca o baghetă vrăjită, iar eu m-am gândit că, în clipa următoare, pantofii vor sări în sus, luând-o la sănătoasa. Tata însă le-a venit de hac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vrut să-i văd lucrările lui personale, dar mi-a spus că îi este jenă să mi le arate. Am băut câte un pahar de Chivas Regal pe care l-a adus din camera tatălui său, am mâncat legume la ceaun și pește prăjit și l-am ascultat pe Robert Casadesus interpretând un concert de pian de Mozart. It½ era din Nagasaki și avea acolo o iubită cu care se culca de câte ori mergea acasă, dar relația dintre ei se cam stricase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toate, au băgat țigani în ele, să le pună la pământ. Și copiii ce mare fandoseală au făcut? Fetele s-au măritat după popi de țară, în ideea că o să-și crească plozii pe bătătură și o să aibă mămăligă în ceaun. O să fie doamnele satului. Ce să-ți zic! S-au țărănit toate și s-au spălat până la șaizeci de ani în lighean, cu apă încălzită pe soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti Cucu, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe materialul folosit. Când se întorceau la cort veneau cu bani și cu produse alimentare. Atunci era sărbătoare la ei. Se adunau în jurul focului afară unde se pregătea și mâncarea și începeau planurile pentru zilele următoare, cântecele și jocurile. În ceaun fierbea mămăliga și în oale ciorbele. Făcea Rusalda niște ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
al dracului! strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se apropie de ceaunul gol, să vază de a mai rămas ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga botul!" Ascultător, câinele se retrase și dădu din coadă fără a pierde nădejdea, uitîndu-se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana care, ajungând la ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana care, ajungând la ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă îmi plăcea noua meserie și pot să-ți răspund „NU”! Aici nu aveam hrană suficientă și ca să nu ne fie foame coceam la foc, afară, știuleți de porumb care nu erau uscați bine sau coceam grăunțe de porumb în ceaun și făceam floricele. Tractoriștii, în majoritate, erau de prin zonă și, uneori, se duceau seara acasă, dându-ne din porția lor de mâncare. Aveam aproape o lună și ceva de când îmi desăvârșeam meseria de tractorist. Pe la jumătatea lunii noiembrie, la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-o ghicitoare din România se spune despre cer : Am un ceaun umflat,/ peste lume răsturnat. Iar bulgarii folosesc același termen, vrasnik, pentru „capacul cuptorului mobil” (pentru orice alt capac folosesc termenul turcesc... kapak) și pentru „bolta cerească”. Astfel de formule nu sînt însă decît o ilustrare particulară a unor imagini „clasice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim trupurile... „Matrimoniu” nu este un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim trupurile... „Matrimoniu” nu este un neologism și, cu atît mai mult, nu l-am inventat eu. Acesta apare în Franța, de pildă, ca matremuine în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de șagă, m-o mușcat de fluierul piciorului”. „Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ai scăpat numai cu atât” - i-a răspuns Maranda, tot în gând. Apoi, cu voce tare: Să te ajut să te dezbraci. Am să pun un ceaun mare cu apă la fiert, ca să te speli și să te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se ghemui fără o vorbă pe un butuc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]