720 matches
-
moarte. Lupul din stindardul dacic exprima și nemurirea. Nu doar sufletul, ci și corpul supraviețuiesc într-un loc binefăcător. Pentru perpetuarea acestui privilegiu, la fiecare cinci ani se sacrifica câte un tânăr, probabil preot. Ritul acesta l-au practicat și celții, dar cu răufăcătorii ori cu prizonierii de război, și nu cu oameni din rândurile lor. În Asia de sud-est și pe țărmurile Pacificului regăsim acest obicei, dar adesea înlocuit prin gesturi simbolice. Reamintim studiile lui Guénon și inițiații Vâlsan și Lovinescu privind
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Acestea sunt regiuni autonome ale Portugaliei. Țara și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era "Portus Cale". Încă din timpuri străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Celții și romanii au fost urmați de vizigoți și poporul germanic sueb, care au fost mai târziu invadați de mauri. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul recuceririi creștine a peninsulei. În anul 1139, devine un regat independent de regatul
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
doilea la începutul primăverii (flux verde). Budapesta este o capitală ferită de vânt, mulțumită Munților Carpați și Munților transdanubieni. Direcția vântului dominant este de Nord-Vest. Toamna, lipsa vântului duce la creșteri abundente de ceață. Orașul Ak-Ink a fost fondat de celți pe malul drept al Dunării. În epoca romană primește numele de Aquincum, devenind centrul de guvernare a Pannoniei Inferioare. Pe malul stâng al Dunării se construiește un nou oraș cu numele de Trans-Aquincum, numit și Contraaquincum. Cele două orașe au
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
ca să le dea legitimitate Templierilor, printre cei Însărcinați să organizeze acțiunea se află și priorul de la Saint-Albans, care, Între altele, poartă numele primului martir englez, evanghelizator al insulelor britanice, născut chiar la Verulam, care a fost feuda lui Bacon. Saint-Albans, celt și fără Îndoială druid, inițiat ca și Sfântul Bernard“. „E puțin“, zise Belbo. „Așteptați. Acest prior de Saint-Albans e abate de Saint-Martin-des-Champs, abația unde va fi instalat viitorul Conservatoire des Arts et des Métiers!“ Belbo reacționă. „Nu zău!“ „Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În centrul pământului e un nucleu de fuziune, ceva asemănător soarelui, ba chiar un soare adevărat În jurul căruia se Învârte ceva, pe traiectorii diferite. Orbite ale curenților telurici. Celții știau unde se aflau ele și cum să le stăpânească. Iar Dante, Dante? Ce vrea să ne spună prin istoria coborârii lui În adânc? Mă Înțelegeți, dragă prietene?“ Nu-mi plăcea să fiu dragul lui prieten, dar continuam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diotallevi, și nu mai avurăm nici o Îndoială. Eram, În sfârșit, În măsură să le procurăm templierilor un secret, ca lumea. Era soluția cea mai economică, mai elegantă, și se Îmbinau În ea toate piesele acelui puzzle milenar al nostru. Deci, celții știau despre curenții telurici: aflaseră de ei de la atlanți, pe când supraviețuitorii acestui continent scufundat emigraseră parte În Egipt, parte În Britania. Atlanții, la rândul lor, Învățaseră totul de la acei strămoși Îndepărtați ai noștri care, din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu are ochii orbiți de falsa cunoaștere din știința occidentală, Polul ce se vede e cel care nu există, iar cel care există e cel pe care nimeni nu poate să-l vadă, afară de câțiva adepți, care au buzele pecetluite. Celții credeau Însă că era suficient să descopere planul global al curenților. Iată de ce ridicau megaliți: menhirele erau aparate radioestezice, ca niște implanturi, ca niște prize electrice Înfipte În punctele unde curenții se ramificau În diferite direcții. Ley-urile marcau parcursul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Isus de secretele lor, și iată motivul, altfel incomprehensibil, pentru care Isus e crucificat...“ „Sigur, patimile lui Hristos sunt o alegorie, o vestire a procesului Templierilor“. „Într-adevăr. Și Iosif din Arimateea duce sau readuce secretul lui Isus În țara celților. Dar, evident, secretul e Încă incomplet, druizii creștini cunosc doar un fragment din el, și iată semnificația ezoterică a Graalului: există ceva, dar nu știm ce este. Ce anume ar trebui să fie, ce anume spune Templul in extenso bănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama... Pentru că, găurind solul, se sondau straturile profunde, Însă celții și templierii nu se mărginiseră să perforeze puțuri, ci Își plantaseră știfturile lor drepte către cer, pentru a comunica de la megalit la megalit și a capta influxurile stelelor... Ideea Îi veni lui Belbo Într-o noapte de insomnie. Se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Radioteleviziunii noastre, RAI, marea antenă a orașului. Un moderat și prudent turn Babel. Și În acel moment Înțelesese. „Turnul Eiffel“, ne spusese el În dimineața următoare. „Cum de nu ne-am gândit Încă la el? Megalitul de metal, menhirul ultimilor celți, săgeata găunoasă cea mai Înaltă dintre toate săgețile gotice. Dar de ce Parisul o fi avut nevoie de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să-i sperie pe romani? Cum îl ajutase pe Jake treaba asta ca să-și dea seama ce se întâmplase? —Și care se dovedește a fi o alternativă viabilă la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
11 fevruarie am afla că e străină, începînd cu fiul unui făclier grec de la Botoșani și urmărind toate numele. Fără îndoială lupta aceasta e purtată în mod instinctiv, fără claritate de vederi, cu tendențe elementare de atracțiune și repulsiune. Precum celții Irlandei, deși anglificați, simt dominațiunea anglo-saxonă ca pe-o dominațiune străină de rasa și înclinațiunile lor, tot astfel poporul românesc simte instinctiv că e dominat de oameni cari se pretind numai români, fără a fi, și cari n-au nici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este o găselniță a secolului XIX, până atunci neexistând grupuri etnice bine definite. Existau doar uniuni constituționale care, sub conducerea unei familii aristocratice, aveau propriile caracteristici culturale, lingvistice și regionale. Astfel, "roman" era locuitorul Imperiului Roman, chiar dacă el era got, celt sau gal. Întotdeauna, majoritatea a dat denumirea entității statale, a orientării culturale, a conștiinței naționale, înglobând minoritățile conlocuitoare. Cu asemenea exemple s-au întâlnit și românii. Cine trăia în estul Carpaților atunci când prințul Dragoș a cucerit regiunea și a întemeiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
d. Danilevski, ce ar fi {EminescuOpIX 241} devenit ortodoxia dacă cruciații germani s-ar fi așezat la Sf. Mormânt; ce ar fi devenit slavii dacă germanii, ce pătrunsese deja în Polonia, Livlanda și Litvania, i-ar fi alungat ca pe celți, basci și valizi din așezările lor de astăzi în pustietăți, prefăcîndu-i în rarități istorice? Urmând acestei tendențe egoistice, Europa apuseană au jucat totdeauna fals față cu turcii și au gândit la liberarea creștinilor de sub jug numai atunci când i-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
putea îndeplini o clasă de raționaliști. Clerul au dezbătut popoarele nouă ale Europei din mrejile unor credințe și obiceiuri în cari puterea fizică jucă cel Întâi rol, căci dovedit este că atât zeul suprem al germanilor ca și cel al celților și al slavilor au fost un D-zeu al războiului, al sângiurilor, un D-zeu al puterei brute. Îmblânzirea treptată a lumei nouă este un netăgăduit merit al religiei creștine; afară de aceea ea a mai fost și păstr [ător ]ul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cambridge, reunite postum în culegerea Dacia: An Outline of the Early Civilizations of the Carpatho-Danubian Countries (Cambridge, 1928). Pentru savantul român, aportul factorului comercial la difuziunea civilizației romane în ținutul respectiv se circumscria fenomenului mai complex, deschis de greci și celți, de pătrundere aici a elementelor culturale egeo-mediteraneene și vesteuropene și de antrenare a populațiilor din zonă în circuitul economiei mediteraneene 10. Cercetarea științifică din ultimul veac a confirmat pe deplin • J. Hatzfeld, Les Italiens résidant à Délos mentionés dans les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cestiuni, în „Convorbiri literare“, anul XL, 1906; idem, Studii de istorie romană, p. 32. intuiția lui Vasile Pârvan, accentuând asupra ideii că, prin contactele diverse, prin influențele exercitate și prin procesele de aculturație pe care le-au generat, grecii și celții - precum semiții și etruscii anterior 11 - au avut un important rol în stimularea evoluției neamurilor situate la periferia civilizațiilor elenică și La Tène, integrând societățile locale în dinamica raporturilor internaționale și economice ale epocii 12. Relațiile stabilite cu Republica romană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tragedia din Bristol). (Groom 1999: 189) În An Excelente Balade of Charitie, Chatterton ar fi unit dicția lui Chaucer cu strofa spenseriană, iar în general poemele lui Rowley ar fi fost compuse ca un melanj între opera lui Ossian, bardul celt fictiv din secolul al III-lea născocit de Macpherson, și opera renascentistă a lui Shakespeare (Folkenflik 2005: 617). Prin urmare, cum bine observă Lee (2005: 523), un fals precum opera lui Ossian/Macpherson nu putea să inspire decît un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dovezi suplimentare. Majoritatea variantelor etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți cercetători
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de 350 de kilometri, (dintre care 244 pe teritoriul Romîniei), este atestat în Antichi tate sub formele Tibiscum, Timisis, Tibisia, Tibis, Timisis. S-a dedus o bază traco-dacică *tibh-, înrudită cu gr. tiphós, „mocirlă“ cu sanscr. tim, „ud“ și cu celt. tam „a se răspîndi“ + -isc „apă“, din care s-ar fi putut forma numele originar, moștenit de actualul toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime bănă țene, Cerna și Bîrzava, continuatoare ale unor antice Dierna, Tierna, Zierna, respectiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
galica transalpina, vorbită pe teritoriul Franței de azi. Text: Calendarul de la Coligny (Burgundia, sec. I i.C.). A fost înlocuită treptat de latină (sec. I-IV d.C.); galica cisalpina, vorbită în nordul Italiei, înlocuită timpuriu de latină; celtibera, limba a celților iberici; celtica estică, vorbită în Rhaetia și Vindelicia (între Alpi și Dunăre); limba galanților, vorbită în Asia Mică pînă în sec. III d.C. Celtica insulara cuprinde limbile irlandeză (2.000.000 de vorbitori), scoțiana (60.000), manx (1.500), cornică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
spre nord (prin deplasarea centrelor culturale din Iutlanda), spre est (în aria Oder-Vistula) și spre vest (între Elba și Weser). Pe teritoriul Germaniei triburile germanice supun și asimilează populațiile locale și se extind pînă la Rin. Intra în contact cu celții, de la care au preluat multe elemente de civilizație iar la sfîrșitul secolului al II-lea i.C. au loc primele ciocniri ale unor triburi germanice cu românii. De la începutul erei noastre avem informații istorice despre populațiile germanice de vest: franci
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
192, 324, 337, 342, 351, proto-~ 190 homo, ~ erectus 16, 140, ~ habilis 140, ~ sapiens 16, ~ sapiens sapiens 140 hopi 268 huastecă 268 hună 182 hurită 268 I iakută (sakha tyla) 182, 269, 325, 332 ibanag 269 iberă 226, 244, 269, celt~ 161 ibero-caucaziană 142, 224, 244, 264 iberoromanic 154, 155, 239, 249, 294, 305, 358 ideograma 242, 256, 269, 292 ideolimbă 230 idiș (iudeo-germană) 269, 272, 318, 326, 330, 334, 337 ido 269 igbo (ibo) 212, 228, 269, 324, 329 ignota
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aruncă în Dunăre trecând prin țara Geților; de asemenea arată și Dio Cassius, care însă, după cum vom vedea, amestecă pe Geți cu Dacii. La această strămutare tot mai deplină a Geților la nordul Dunării pare a fi contribuit și năvălirea Celților de pe coastele orientale a mărei Adriatice în peninsula Balcanului, întâmplată pe la 280 in. de Hr. Mai întâlnim tot la nordul Dunării pe regele Geților Oroles, care luptă împotriva poporului german al Bastarnilor. Dacă însă Geții puseseră temelia unui stat tracic
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]