493 matches
-
Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian: la Melitene: Eudoxius, Zenon și Macarius; praepositus Romulus; la Roma: Eustatius, Placidus (un general victorios din armata lui Traian; pedepsit pentru atitudinile sale creștine imitând comportamentul milostiv al centurionului Cornelius), Theophistus și Agapios la Roma; 4. sub domnia lui Hadrian: la Nicomedia tribunul Quirinius, Photius, Archelaos și cei 17 însoțitori din Nicomedia ; pe muntele Ararat, zona Turciei actuale: primicerius Acacius; în Iliria: Anphilocus . 5. sub domnia lui Antoninus Pius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Arianus și Teotieus; în Moesia: veteranul Iulius, Dasius, Nicandros și Marcianus; în nordul Italiei, la Como: Fidelis, Exantus și Carpophorus; în Pont: Eutropius, Cleonicus, Basiliscus și Theodorus; la Roma: Seleucus în Capadocia; Calistrates cu cei 49 de însoțitori și Sebastianus, centurion al gărzii imperiale; în Sardinia: Luxorius; în Siria: tribunul Andreas, Sergius și Bacchus; în Spania, la Merida: Claudius, Lupercus și Victoricus, și tot în Spania Faustus, Ianuariu și Marțial, Servandus și Germanus; se pare că nu au fost soldați; la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Andreas, Sergius și Bacchus; în Spania, la Merida: Claudius, Lupercus și Victoricus, și tot în Spania Faustus, Ianuariu și Marțial, Servandus și Germanus; se pare că nu au fost soldați; la Bononia: Proculos; la Brivas: Ferreolus și Iulianus; la Ferentinus: centurionul Ambrosius; la Lactora: 30.000 de soldați convertiți de Genius în ținuturile Galliei; la Marsilia: Alexandru, Longinus și Felicianus, convertiți de Victor; la Milano: Victor din Mauritania; la Nicomedia: Hadrianus și tribunul Quirinius, Fotie, Archelaus și cei 17 însoțitori din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
motiv, unii creștini îndemnați și încurajați de scrupulul religios, dacă se aflau deja în serviciul militar, ieșeau din rândurile armatei, iar dacă erau recruți, refuzau să îmbrace ținuta militară și să pună mâna pe arme în favoarea Imperiului. Unii militari precum centurionii Theodorus din Heracleea și Gordius din Cezareea, dar și alți recruți ca Theogenes, Marcellinus, Argeus și Narcissus, au înfruntat martiriul. Mulți ofițeri și soldați cuprinși de teamă, după ce au apostat imediat sau la un anumit timp după ce au ieșit din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl vor face să renunțe. După flagelare tribunul l-a întrebat: „Vei fi soldat? Da sau nu?!“. Theogenes a răspuns: „Eu lupt pentru Regele regilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care va veni să-i judece
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate vergile se rupeau ca paiele, el căpăta mai multă tărie sufletească și, aducând mulțumiri, înălța lui Dumnezeu acest cântec: „Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, Părintele Domnului nostru Isus Cristos, care m-ai făcut vrednic de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
serviciul militar. Tertulian (în De corona) și Actele martirilor africani ne vorbesc despre o trezire neprevăzută a conștiinței creștine ori adoptarea vreunei atitudini rigoriste potrivnice manifestărilor idolatrice evidente, aflate în conexiune directă cu serviciul militar, îndeosebi în situații oficiale. Cazul centurionului Marin, ucis la Cezareea pentru refuzul abjurării credinței creștine și nicidecum pentru cel al încălcării sarcinilor impuse de regulamentele militare, este grăitor în acest sens. Studiul Actelor martirilor, despre obiectorii de conștiință împotriva serviciului militar, nu ne luminează îndeajuns asupra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
1993. 5. Danièle Hervieu-Léger, Le pèlerin et le converti, Flammarion, Paris, 1999, pp. 180-181. 6. Cf. numărul special al revistei Esprit, „Le temps des religions sans Dieu”, iunie 1997. 7. De l’émotion en religion (coord. Fr. Champion, D. Hervieu-Léger), Centurion, Paris, 1990. Vezi și Jean-Louis Schlegel, Religions à la carte, Hachette, Paris, 1995, pp. 103-126. 8. Pierre Rosanvallon, La question syndicale, Calmann-Lévy, Paris, 1988, pp. 29-59. 9. J. Baudrillard, La société de consommation, ed. cit., p. 294. 10. Pentru modernitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ed. de Minuit, 1990. 3 Pascal Ory și Jean-François Sirinelli, Les intellectuels en France, de l'Affaire Dreyfus à nos jours, op.cit. 4 Idem. 5 Pierre Papon, Le pouvoir et la science en France (Puterea și știința în Franța), Le Centurion, 1978. 6 France, Recherche et Industrie (Franța, cercetare și industrie), DGRST, 1972. 7 La civilisation promotionnelle (Civilizația promoțională), Robert Morel ed., 1968. 8 Idem. 9 Mai făceau parte din Quadrivium: Odile Leine Kugel Le Coq, Jacques Pezé, Raymond Gast, Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Hugo Chavez nu se arăta deloc un tip cooperant, amenințînd chiar cu întreruperea livrărilor de petrol. Asasinii economici eșuaseră în Irak și Venezuela, dar reușiseră în Arabia Saudită, Ecuador, Chile, Nigeria, Indonezia ș.a. Ingeniozitatea construcției acestui imperiu modern îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli și pe coloniștii europeni din secolele al optsprezecelea și al nouăsprezecelea. Asasinii economici sunt deosebit de abili, avînd la îndemînă și toate lecțiile istoriei. Par oameni normali, chiar modești. Proclamă altruismul, prezintă în presa locală diverse acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Revista Renașterea, nr. 5 (113), mai 1999, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Clujului și Feleacului, p. 6. 49 Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială, "Inter mirifica", în vol. 3 de "Documente conciliare" al Conciliului Ecumenic Vatican II, Editions du Centurion, Paris, p.373-408, disponibil pe: http://www.infosapientia.ro/ LinkClick.aspx?fileticket=RrPgRd r4Fo%3D&tabid=103&mid=436 50 Ibidem, p. 392. 51 Ibidem, pp. 393-394. 52 Ibidem, p. 401. 53 Ibidem, p. 389. Citatul este dat în cadrul prezentării făcute
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo șapte sute de mii de manuscrise până în anul 48, când au blagoslovit-o probabil centurionii și soldații lui Caesar, în timp ce dictatorul săruta vasul Cleopatrei... - Și ce a mai rămas au distrus principii mauri. - Asta nu-i adevărat. Maurii ne-au adus, dacă nu te superi, chiar și pe Aristotel, și algebra, și au clădit Alhambra
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Avarii, originari din Mongolia, va domina Europa Centrală până la sfârșitul secolului VIII, când sunt alungați de bulgari și slavi. 5. Slavii trec pe teritoriul țării noastre Începând cu secolul VI, spre Bizanț. Din secolul VI În 602 are loc revolta centurionului Phocas, armata imperială părăsește linia Dunării iar slavii trec masiv la sudul Dunării. Consecințe : În nord: puținii slavi rămași sunt asimilați de către daco-romani iar Între secolele VII - VIII, apare poporul român și limba sa. În sud : are loc slavizarea regiunii
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
expectations about entering the sick rote for physical and psychiatric institutions", în Journal of Health and Social Behavior, 8, 1967, pp. 83-95. De asemenea, L. Boltanski, "Les usages sociaux du corps", în Annales, 1, 1971; C. Dejours, Travail: usure mentale, Centurion, Paris, 1980 etc. 353 G. Gordon, Role Theory and Illness, College and University Press, New Haven, 1966. 354 K.T. Erikson, "Patient role and social uncertainty: a dilemna of the mentally ill", Psychiatry, 20, 1957, pp. 262-272; R. Sobel și A
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
costumier identic. Desigur, au existat unele detalii de îmbrăcăminte care marcau unele distincții specifice, absolut necesare pe cîmpul de luptă. De exemplu, hiloții spartani purtau tunici roșii. Tot tunici roșii purtau și unele grade militare din armata romană începînd cu centurionii. Soldații lui Hannibal se distingeau prin tunicile lor albe cu borduri roșu aprins. În secolul X bizantinii purtau pene de diferite culori care le permiteau să distingă o formațiune militară de alta. La fel se întîmpla în cadrul ordinelor monastice cavalerești
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius Quintilius Varus au fost masacrate de tribul german al cheruscilor comandat de germanul romanizat Arminius (se vede și după numele său latinizat după ce a căpătat cetățenie romană ca fost centurion). În această a noua zi a lunii a noua a anului al nouălea d.Hr. (zi nefastă) au murit c. 20.000 de legionari, trupe auxiliare și familiile lor. A fost una din cele mai grele înfrîngeri din istoria Romei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să-l ucidă. L-au atacat prin surprindere, el s-a apărat - dar erau trei bărbați împotriva unui copilandru. Cuvintele acelea însângerate s-au întipărit în mintea lui Gajus. Silius nu știa în câte nopți visele lui de adolescent aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-mi aduc aminte... murmură Gajus. — Erai mic. Acel prim delict al noului împărat („primum facinus novi principatus“, avea să scrie Tacitus cu dezgust) dovedise lipsa de milă, răceala și marea lui capacitate de disimulare, cu care terorizase Roma. Dar când centurionul l-a anunțat pe Tiberius că misiunea fusese îndeplinită și, ca să se laude, a adăugat că trebuise să facă eforturi mari să-l ucidă pe băiat, Tiberius, în fața a șase sute de senatori, a declarat că el nu dăduse nici un ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe băiat, Tiberius, în fața a șase sute de senatori, a declarat că el nu dăduse nici un ordin. Poate fusese o poruncă secretă a lui Augustus, a spus, care trebuia împlinită după moartea lui. S-a arătat indignat. A poruncit ca respectivul centurion să fie judecat pe dată. Ținea în mână pugio, micul pumnal simbolizând puterea de viață și de moarte, și în timp ce vorbea se juca mereu cu el. Când noi am auzit că imperiul ajunsese pe mâna lui Tiberius, am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigau și hohoteau. Însă, după debarcarea aceea dramatică, Agrippina și tovarășii lui Germanicus văzură că nici pe dig, nici în oraș nu-i aștepta vreun oficial. Autoritățile locale dispăruseră. — E o poruncă rușinoasă a lui Tiberius, declarară indignați tribunii și centurionii. Agrippina spuse, cu un glas lipsit de emoție: — Uzurpatorul speră că oamenii vor uita crima. În schimb, tactica lui josnică a declanșat o mișcare populară cu neputință de controlat. În timp ce convoiul, începându-și călătoria pe uscat spre Roma, înainta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știe, conveni ironic Drusus. Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un soldat nu va crede așa ceva. Drusus conchise: — Se spune că un centurion, îndată ce a văzut sabia pe jos, a împins-o cu piciorul mai aproape de corp. Dar era plină de sânge și a rămas urma pe pardoseală... Agrippina se uită la cei doi fii mai mici, mai ales la cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau să aibă ocazia de a se obișnui cu el. Se uită la Sejanus, care, cu un gest, renunțase singur la puterea militară și se îndrepta acum mândru spre Curie. Îl însoți. Încă nu apusese soarele când unul dintre foștii centurioni ce păzeau locuința Antoniei se prezentă în fața ei. Ea se plimba încet prin mica grădină din încăperile ei private, unde înfloreau trandafiri de toamnă. Ofițerul începu să-i vorbească în șoaptă. Gajus, aflat în preajmă, văzu că ea îl asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsit mort în casă după o săptămână. Helikon aruncă o privire peste umăr - murmură: — L-au auzit pe Tiberius strigând: „Nu trebuie să moară acum, imediat după Drusus“. Au încercat s-o hrănească cu forța - îi venea greu să vorbească. Centurionul de gardă i-a rănit fața. Gajus înălță capul, deschise larg ochii și-i zise: — Încearcă să-i afli numele. Helikon îi văzu privirea și se sperie; răspunse grăbit: — Callistus mi-a cerut să-ți spun că omul acela n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani, Augustus a înțeles că din cauza urii multor senatori nu avea să ajungă la putere. Astfel, în timp ce armata lui se îndrepta spre Roma, s-a gândit că cel mai bun orator pe care îl putea trimite în Senatus era centurionul Cornelius - râse. Iar Cornelius, în picioare în mijlocul Curiei, când a văzut că senatorii nu se hotărau să voteze, și-a aruncat pe umăr sagum-ul. Sagum, un vechi cuvânt celtic, era mantaua grea, grosolană de lână pe care soldații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]