737 matches
-
la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de grăiește de le mulțumește la străini, la vecini. Cui a făcut bine De-a a venit la tine, Că ei și-au lăsat Hodina de noapte Și lucrul de ziuă. - Eu nu pot, nu pot Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de grăiește de le mulțumește la străini, la vecini. Cui a făcut bine De-a a venit la tine, Că ei și-au lăsat Hodina de noapte Și lucrul de ziuă. - Eu nu pot, nu pot Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de grăiește de le mulțumește la străini, la vecini. Cui a făcut bine De-a a venit la tine, Că ei și-au lăsat Hodina de noapte Și lucrul de ziuă. - Eu nu pot, nu pot Nu pot să grăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe un fel de club. Și țin minte că a fost o rezis‑ tență extraordinară când am vrut să facem o testare. Eu aveam un caracter foarte empiric pentru că veneam din zonă științifică. Și am zis : „Trebuie să facem niște cerce‑ tări. Vedem ce vrea lumea, să nu se mai repete situația de la alegerile din ’90“. Când lista noastră nu trecuse pragul. Ideea aceasta n-a prea fost bine îmbrățișată. Pe urmă a fost un scandal absolut îngrozitor între Stelian TĂnase
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
scă zut și Împuținat În hainele lui civile, de cit, și În bocancii chi nuiți pe picioarele lui noduroase. Părea un rătăcit În lumea noastră huzurită, dar i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
eclipsele În acti vitatea teatrală (ulterioară) a lui Mihail Sorbul“, despre piesele lui „de senzație cu conținut dezamăgitor“ și despre cele două romane ale lui, iarăși ulterioare Patimii roșii și „lipsite de orice interes literar“. [...] De câteva zile tot Îl cerc mereu la telefon să l pot vedea aci, la mine, pe Sorbul. Careva dintre prieteni i-a vorbit de cartea asta, iar eu de paginile, abia Începute, cu amintirile entuzias melor noastre comune de acum aproape patruzeci de ani. Mi-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de atunci să pălească, poezia lui n-a mai văzut-o apărând de la o vreme și mulți ani după aceea nu l-am mai urmărit pe acea pârtie alunecoasă care avea să l ducă Înspre periferiile nobilei Îndeletniciri a scrisului, cercând, fără a reuși, să-și acomodeze mintea și scrisul, ambele de esență superioară, pe măsura unui culturalizator neapărat al maselor, a unui educator, vezi Doamne, al bietului nostru popor, de la al cărui geniu autentic, noi, scriitorii, cărturarii, intelectualii, sau cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Era sfios ca un june debutant când Îmi punea pe masă, cu privirea Într-altă parte, versurile lui spre publicare În Ideea Europeană. Eu Însumi, care pe atunci mă pricepeam să dau prietenește brânci la treabă oamenilor, eram intimidat când cercam să-l conving, fără succes, a-și adu na În volum poeziile din plina maturitate a talentului lui, apărute În Ideea Europeană, În Convorbiri literare, În Gân direa și În Cuvântul liber, precum Cetate de Argint și cele fără titlu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a se muta În București cu copii Încă mici, iar alții mai răsăriți, precum fata asta și un frate al ei mai mare, care (la fel ca și soră-sa, de unde, probabil, o tară comună a acestei familii nefericite) În cearcă o salvare eroică, dar dincolo de căile comune tuturor oa menilor prea comuni, dând buzna, ziua nămiaza-mare, Într-o zărăfie de pe Strada Doamnei, cu revolverul Întins; Însă banche rul nu se intimidă și tânărul, simțin du-se pierdut, Întoarse revol verul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
plecăciune: Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit o pașmanterie de fier cu lăcată cu care cetluiesc fâșneața muierii, de nu intră-n ea nici vântu', nici gându', dară-mi-te, mădularu'... De-l pune dracu' pe careva s-o cerce, i-o taie de zici că-i ferestrău nu alta, izbucnește Cupcici într-un hohot drăcesc de fericire, închipuindu-și ferăstrăul făcându-și treaba. Aveți cunoștință?... De aiastă sculă aș fi tare pohticios s-o târgui. Prost ești, mă! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au căzut atunci... Și capul moșului meu a căzut atunci, lăcrimează Alexa. A fost cumplit... Țin minte, ca azi... Isaia scuipă un alt mormânt, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină, se adună dincolo de trecătoare, cercăm să-i oprim în vad, la trecerea Dunării, să nici calce pământul Moldovei. În voi mi-era nădejdea... În "Oastea cea mare a Moldovei"! De mă părăsiți... Fără voi... fără voi... sunt nimeni. Ce să fac?! îi întreabă și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ducilor Zähringer, Înainte de a se con strui palatul de pe muntele Schlossberg. Înainte ca ducii Zähringer să se stabilească În Breisgau, exista acolo o așezare a nobililor alemani [...]. S-au găsit și urme celtice chiar din epoca de piatră, cu ocazia cerce tărilor arheologice“ (Wildtal - Zähringer Burgă. După ce s-a clădit palatul de deasupra Freiburgului, Cetățuia Zähringer a devenit o În chisoare temută. 13. Palatul de pe Schlossberg a fost clădit de Bertold II În 1091. (Descrierea se poate citi În Leo Alexander
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ori muscali. De multe ori domnii erau chemați de mai marii lumii să ia parte la felurite războiaie...Atunci se pierdea chiar și ordinea firească a lucrurilor... Căci spune Grigore Ureche: „Nu numai letopisețul nostru, ce și cărți striine am cercat, ca să putem afla adevărul, ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dereptate, că letopisețul nostru cel moldovenescu așa de pre scurt scrie, că nici de viața domnilor, carii au fost toată cârma , nu alege, necum lucrurile den
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
neascultare din partea sătenilor din Ciurbești. La 24 iulie 1670 (7178), Gheorghe Duca voievod poruncește: „Așijderea și pentru rândul vecinilor dintr-acel sat (Ciurbești) s-au mai ispitit și mai demultu ca să nu asculte de călugări și acmu, iarăși s-au cercat într-acesta chip. Deci domniia mea am socotit că nu se cade să stricăm daniia și miluirea ctitorilor ce-au dat și au miluit sfintele mănăstiri, domniia mea încă dăm lor precum le-au fost obcina și de la alți domni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce ș-or găsi fără bir...să fie scutiți...ce să fie numai pentru poslușnia sfintei mănăstiri...Si pentru a gusta mila ce am făcut...cu aceasta sfântă mănăstire dator să fie și igumenul care va fi dupe vremi a cerca să aibă purtare de grija pentru cerdacul (casa) ce s-au făcut di cătră domniia me pe moșie mănăstirii ca să nu să răsipească și să tocmească cele ce s-or strica dupe vreme.” - Uite de unde aveam să aflu, mărite Spirit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
porumb, pentru hrana animalelor. Urluiala râșnită peste zi era pusă într-un sac, alături de râșniță și când îl ridică să pună în trăistuțele cailor tainul, căzură câteva scândurele șlefuite și modelate. Le luă în mâini și le privi cu curiozitate, cercând să ghicească cam ce ar fi. De îndată se gândi la Gheorghiță de care știa cât de interesat era, ba chiar pasionat, de vioară. Aflase acest amănunt de la învățătorul lui Gheorghiță, domnul Obreja, care obișnuia să cânte în clasă deseori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unioniștilor, îndeosebi a celor tineri: caimacamul Vogoride se legăna în iluzia că-i va aduce astfel alături de el! La Fălticeni, un banchet de 40 de tacâmuri este oferit de Nicu Gane proaspeților căftăniți, „toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente. «- Bine te-am găsit, bre comis! - Să trăiești, chir paharnice! - La mulți ani, arhon spatar! - Și cu bine, cilibi aga!» erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
piatră ce duce la Podul Mogoșoaiei printre 3 rânduri de tei de amândouă părțile, ce sânt tineri, ci dacă vor să crească, barem numai ca cei de la Colintina, va să înfățișeze cea mai frumoasă primblare, și până atuncea atât de cercată în toate zilele de noblețea Bucureștilor“. După aprecierea lui G. Bariț, noua alee de promenadă este „o podoabă cu care Bucureștii, peste puțini ani, vor întrece pe multe orașe din Europa“. Ce mult se schimbă înfățișarea unui lucru dacă îl
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
peste hoți!" Altă dată Starețul îl întreabă: "Ei, ce te mai gândești, moșule?" Apoi la ce să mă gândesc și eu? Tot îmi spune unul și altul că ai mulți bani. Tot îm vine să cat tovarăși și să te cerc într-o noapte... Așa! și starețul începe a râde. Brava, brava, moșule, brava! Și cam cu câți tovarăși ai vrea să vii? Bani am nu știu câte lăzi... Avere, ce socoți? Cu câți vii? Apoi cu câți oiu putea. Bine. Cu treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a originei ideilor, în care el distinge percepțiunea și concepțiunile și admite o facultate lăuntrică înțelegerea, care posedă douăzeci și cinci de categorii de idei care-i sunt proprii și inerente, și cu ajutorul cărora ea concepe, deliberează, judecă și conchide. Kant mai cearcă, fără succes, în Critica rațiunii practice, să restabilească proba morală a existenței lui Dumnezeu. Cum se vede, Kant și-a petrecut partea a doua a vieții ca să dărâme ce a clădit în întăia. Fichte, în Doctrina științei, răstoarnă cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]