968 matches
-
părul măciucă. Piloerecție, o veche relicvă a evoluției - piele de găină. —Ce operație? Mark se dezlănțuie. Am nevoie de tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi altul în loc? O lanternă simplă, de doi bani, care să se agite în întuneric? Din nou piele de găină. —Explică-mi ce vrei să spui. Mark își acoperă ochii cu palmele. —„Explică-mi ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e de mult timp în faza de schiță. Orașul Păsărilor. Profit de pe urma animalelor. E o mare afacere de viitor, înțelegi tu? Să afle cum să mișculeze bucățelele încoace și încolo. De la cocori la oameni. Invers. Cum spui tu: cu un Cercetaș Junior în plus sau în minus, trupa tot aia rămâne. Tot ca înainte te simți. Și la mine ar fi funcționat, doar că ceva n-a mers cum trebuie. Ceva comunică prin Mark. Ceva primitiv, ce Weber trebuie să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
convins că ea se va întoarce, dacă nu acum, atunci la anul pe vremea asta. Stau de vorbă mai mult timp decât realizează Weber. Și, cu fiecare răspuns de care Mark are nevoie, Weber devine tot mai nesigur. Ceata de Cercetași, care agită lanterne înșelătoare în pădure, noaptea, s-a împrăștiat. Toată viața a știut că nu era altceva decât trupa asta improvizată. Doar că acum ceva se descătușează în el, iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apoi, la Cina creștină / 79 A venit vremea să ne facem apolitici / 83 Despre comunism, altfel / 87 Stau la volan și meditez / 89 Proza, bat-o focu', este proastă! / 93 Să dăm fuguța din real în ficțional / 97 Huntington și cercetașii / 99 La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori ne apucăm de ficțiuni. Huntington și cercetașii De câteva ori m-am destăinuit unor cunoscuți, la o bârfă, că mie nu știam de ce, acum știu nu-mi plăcea faptul că administrația Bush nu se prea implică în ceea ce se întâmplă în Orientul Apropiat. Cred în importanța reală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
antecedente infracționale sau toxicomanilor; secțiile de poliție au fost obligate să desfășoare activități anodine precum controlul stării de ebrietate." Mai apoi, autorul nostru dă un exemplu clasic pentru retorica dreptei conservatoare, vorbind despre dificultățile cu care se confruntă "trupele de cercetași, organizație înființată ca grup creștin, menit să le inculce băieților virtuțile "bărbătești" precum curajul, autoîncrederea și forța morală. Ulterior, aceasta a fost dată în judecată de evrei pentru că-i exclude pe non-creștini, de femei pentru că primește numai băieți, și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al fidelității; în francmasonerie, mâna dreaptă dusă în dreptul inimii este forma de salut între membrii Ordinului. Degetul arătător al mâinii stângi este o prelungire a inimii și de aceea în francmasonerie, mâna stângă, onestă, pură, este utilizată la vot, la cercetași. Mâna coborâtă arată umilirea. Mâna exprimă ideea de activitate, de putere, de dominație, determinare cu sens alchimic de solve et coagula/dizolvare, coagulare, adică de neintervenție și de concentrare a eforturilor, mâna este un însemn regal. DOMINAȚIE! Comunicarea dintre divinitate
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
oamenii au coarne sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte (un baston ținut în mâna dreaptă este simbol distinctiv al autorității, jurămintele și angajamentele sacre se fac cu mâna dreaptă, doar la salutul cercetașilor (în scoutisme) salutul se face cu mâna stângă) și a aceleia stângi, în funcție de simboluri și de practică (cele trei degete unite reprezintă cele trei angajamente din textul Promisiunii: degetul mare peste cel mic amintește vechiul principiu al cavalerilor Puternicul ajută
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
este trimis să colinde lumea și să salveze suflete, asemenea unui cavaler rătăcitor. Deși aparențele trimit mai degrabă către o prezență lipsită de spectaculozitate, Tintin, cel care nu îmbătrânește și nu moare niciodată, este întruchiparea contemporană a unei vocații medievale. „Cercetașii”, din al căror spirit se nutrește spiritul lui Tintin, prelungesc, în costumația lor inconfundabilă, jurământul cavaleresc de a urmări binele și a întări solidaritatea, cu orice preț. În locul capcanelor magice care îi fascinau pe căutătorii Graalului, Tintin va întâlni prezențele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hergé temerității, modestiei și libertății. Ca și Tintin, Jo și Zette sunt reperele în jurul cărora se adună întregul potențial de lumină și de încredere al lumii lor. Niciodată încercați de îndoială, acești copii nobili dețin, ca și Tintin, educația de cercetaș ce îi face imuni la cântecul de sirenă al păcatului și disperării. Hergé mai adaugă un capitol la vastul tratat despre bine și speranță pe care îl constituie proza sa grafică. Aventurile lui Jo, Zette și Jocko sunt marcate de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să strige: „Ei bine, dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi vrut să adoarmă la loc, să țopăie pe pante rîpoase, prin grohotiș: cînd era cercetaș, totemul lui era „Capra neagră“. Numai că fraza nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru de care se simțea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Alain. La liturghie, În clipa cînd se rostea rugăciunea pentru vii și morți: „Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor de cercetași, era pentru a-l vedea mai des pe Alain, profilul lui Alain, maxilarul bine desenat al lui Alain, coapsele goale ale lui Alain. Pasiunea asta ținuse de la Paște pînă la vacanța mare. La Începerea anului școlar, totul se terminase: Alain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
maxilarul bine desenat al lui Alain, coapsele goale ale lui Alain. Pasiunea asta ținuse de la Paște pînă la vacanța mare. La Începerea anului școlar, totul se terminase: Alain se urîțise, nu mai erau În aceeași clasă, iar François plecase de la cercetași. Încă se mai Întreba de ce făcuse tatăl lui remarca aceea În legătură cu morfologia feminină, o frază anodină pe care timpul o preschimbase În dojană. Pe moment, nu spusese nimic, dar luase În nume de rău faptul că tatăl lui se amestecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cea precaută, cea care își amintea întotdeauna că trebuia să-și ia anticoncepționalele, chiar și când era timpul să le ia, la aceeași oră în fiecare zi, cea care o exaspera pe Henrietta cu firea ei responsabilă și conduita de cercetaș. Dar iată că Fran era cea care stătea aici, în acest budoar în alb și albastru, așteptând să afle dacă bețișorul pe care tocmai urinase avea să-și schimbe culoarea, complicându-i astfel viața peste măsură, sau dacă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
va trebui - să promovez clasa. Într‑un fel sau altul, a apreciat că sunt apt să mă Întorc la viață. Mă Întreb ce s‑ar alege din medicină dacă doctorii ar respinge astfel de intuiții. Doctorul Bakst, asemenea unui iscusit cercetaș indian din secolul trecut, și‑a lipit urechea de șină și a auzit locomotiva venind. Viața se va Întoarce curând, iar eu Îmi voi recupera locul În trenul vieții. Moartea se va retrage la postul ei din trecut, În marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
secolul al optsprezecelea. După un timp a venit războiul și am participat și eu la el și am fost luat prizonier, drept care am ajuns să văd din interior puțin din Germania în timp ce războiul se desfășura încă. Eram un simplu soldat, cercetaș într-un batalion și conform Convenției de la Geneva trebuia să muncesc ca să-mi câștig existența, ceea ce era bine, nu era ceva rău. N-am fost nevoit să stau tot timpul în închisoare, undeva la țară. Am ajuns într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai mult. Dimpotrivă, am fost un amant la fel de prompt.... ca un tânăr de șaptesprezece ani cu... fata lui... Și tot atât de plin de uimire. Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără, în pat cu un... Împărat, aparent rămasă fără glas, aparent nefiind nici măcar în stare să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de tineret care își propune să păstreze puritatea sângelui american. Una din cele mai sfâșietoare scrisori pe care am văzut-o vreodată a fost de la o femeie din Bernardsville, New Jersey. Îl lăsase pe fiul ei să intre la Elevii Cercetași ai Americii, fără să știe că adevăratul nume al organizației E.C.A. ar fi trebuit de fapt să fie Evreii și Cei-de-culoare din America. Și băiatul a ajuns șef al cercetașilor și după aceea a plecat în armată, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Îl lăsase pe fiul ei să intre la Elevii Cercetași ai Americii, fără să știe că adevăratul nume al organizației E.C.A. ar fi trebuit de fapt să fie Evreii și Cei-de-culoare din America. Și băiatul a ajuns șef al cercetașilor și după aceea a plecat în armată, s-a dus în Japonia și s-a întors acasă cu o nevastă japoneză. — Când a citit scrisoarea asta, August Krapptauer a început să plângă, adăugă părintele Keeley. Și atunci și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele jucăușe stau de vorbă. Luna și prietenele ei se lasă copleșite de praful magic al naturii și adorm încetișor, așteptând dimineața cu picăturile de rouă
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
în felul acesta mergi la țintă fără să mai faci zeci de ocoluri, fără să riști eventual să te rătăcești pe drum... Da, Victor avea în viața mea, din ce în ce mai mult, de la vîrsta de șase sau șapte ani, acest rol de cercetaș. el cercetase deja totul pentru mine și putea acum să mă ghideze pe orice cărare, pe orice drum, chiar și pe cele întunecoase, cu un felinar veșnic aprins în mînă. Ciudat mi se pare și acum faptul că Victor s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile ca gândacii. Și simt c-am devenit, de prisos, chiar și cenușă." - Ți-a spus el, ție, amoarea lui? tuși dușmănoasă madam Nicolici. Mai vorbea el cu tine, după ce te prinsese cu cercetașii?!... Ți-a mai făcut vizite, după Crematoriu? Și de unde până unde ați ajuns voi la Mărgiculițo? 359 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI dicția, pe care Yahweh (sau Iehova), Dumnezeul dezvăluit de Biblie, o prăvălise deasupra spiritismului. În plus, rafala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai puține resurse decât la început, supraviețuirea companiei este amenințată. Ce ar trebui să faceți? Să petreceți mai puțin timp planificând și să depuneți mai multe eforturi pentru detașarea necostisitoare a unor grupuri mici în mai multe direcții. Când acești cercetași se întorc, evaluați ce au aflat și ce „iaz” poate fi cea mai bună sursă. Apoi concentrați tot timpul și toți banii pe care i-ați economisit asupra acelei expediții. Π Încercați apa mai multor iazuri și abia apoi scufundați
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]