900 matches
-
natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează. Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe ornamentează povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
textele de critică literară sunt destul de rare și se situează sub valoarea poeziei și prozei. Demnă de semnalat este inserarea unor meritorii încercări de transpunere în germană a unor poeme eminesciene (Luna codrii îi pătrunde, Pe un album, Stau în cerdacul tău, Sonet), traducătorul fiind Ioan Longhin Nicolau, și a două interviuri cu scriitorii I.A. Bassarabescu și Cezar Petrescu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
și Sfânt: 500 ani, din 2003). Voievodul a fost ales, în ultimii ani, și ca patron spiritual al mai multor așezăminte bisericești din estul țării. În județul Bacău, există o mănăstire cu hramul "Ștefan cel Mare și Sfânt", lângă satul Cerdac, în apropiere de Slănic Moldova. În județul Vaslui, o altă mănăstire, aflată lângă "Movila lui Burcel", are același hram, iar în Roman și în Iași s-au înființat paraclise sau parohii închinate voievodului. 164 Laura Căpiță, Mona Plesciuc, Istoria în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alte observații reieșind din examinarea comparativă a DOOM1 și DOOM2, în problema concurenței -uri/-e, situația variației libere nu oferă date la fel de concludente: (i) În DOOM2 există substantive (din fondul vechi sau din cel neologic; v. arhondaricuri /arhondarice, artimonuri/artimoane, cerdace/cerdacuri, hamacuri/hamace; ceremoniale/ceremonialuri, chipie/chipiuri, crucifixe/crucifixuri, debușeuri/debușee, esofage/esofaguri, gruiuri/gruie, itemuri/iteme, jersee/jerseuri, maratonuri/maratoane, masluri/masle, mieloame/mielomuri, miomuri/mioame, piedestaluri/piedestale, volete/voleuri etc.) care păstrează variația liberă, cu aceeași ordine de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
observații reieșind din examinarea comparativă a DOOM1 și DOOM2, în problema concurenței -uri/-e, situația variației libere nu oferă date la fel de concludente: (i) În DOOM2 există substantive (din fondul vechi sau din cel neologic; v. arhondaricuri /arhondarice, artimonuri/artimoane, cerdace/cerdacuri, hamacuri/hamace; ceremoniale/ceremonialuri, chipie/chipiuri, crucifixe/crucifixuri, debușeuri/debușee, esofage/esofaguri, gruiuri/gruie, itemuri/iteme, jersee/jerseuri, maratonuri/maratoane, masluri/masle, mieloame/mielomuri, miomuri/mioame, piedestaluri/piedestale, volete/voleuri etc.) care păstrează variația liberă, cu aceeași ordine de preferință
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cu stilistica ei profundă (Zamfir: 2012, 320). Eminescu și Eichendorff, Lenau, Heine "Din Heine, a cărui înrâurire este mult mai redusă decât se credea odată, ar fi început să traducă la Viena. Cugetările sărmanului Dionis îl amintesc: "Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună."" (Călinescu: vol. I, 1999, 315). "Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic, în care natura, omul, poematizarea sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un chip de tânăr îngândurat, cu frunte și plete eminesciene: un „luceafăr”. În interior, desenele, vignetele perpetuează motive patriarhale: peisaje cu copaci, o fată așezată la o margine de lac, o cruce înălțată peste semănături, o casă de țară cu cerdac, un drumeț cu toiag, un ciobănaș cu turma, doi câini de vânătoare, felurite motive decorative vegetale. O notă patriarhală și provincială - pe alocuri de pronunțată nuanță sămănătoristă - dau publicației și unele titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
vorbește de “pârâul Slănicului”. În 1831 este menționată Valea Slănicului, în 1833, Slănicul, în 1838, postul de graniță, iar în 1848, stabilimentul balnear, în 1857 Băile Slănic. Localitatea a mai inclus, începând cu 1876, La Biserică, Slănicel, Satul Nou și Cerdacul. Ulterioare atestări documentare aparțin anilor 1836, 1865, 1873, 1876, 1887, 1896, 1904, 1907, ultima fiind din 8 august 1917. În afară de forma Slănic, mai apar și variantele Slanik, Slanike (germană și franceză), Szlanikfürdő (maghiară). Localitatea număra, în 1912, 196 locuitori, iar
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
năpasta prăbușită peste ei . În 1936, vărul mamei, Costică Filipescu ministrul agriculturii în Cabinetul Alexandru Vaida Voievod, în anturajul elitei satului Burdusaci, printre altele, a rostit și cuvintele comunism și Stalin. După plecarea musafirilor, mama a rugat preotul să sfințească cerdacul ospitalier al colocviilor estivale numai pentru rostirea celor două cuvinte blestemate. Intr-o asemenea familie m-am născut, am crescut și am învățat să resping cu orice preț flagelul tumoral crescut din balta carnală a urii și prostiei. Sărut în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
noi. Acasă, îți răspundea zâmbind o fetiță sprintenă ca un prichindel și răsărită ca o cucută. Poftiți în casă, dumnealui îi dindos. Las’ pe noi că-l găsim și dindos, răspundeam făcând mare gălăgie și dând buluc cu toții dindos în cerdac. Uraaa...! moș Creangă, strigam noi cât ne lua gura, de se răsuna toată valea ceea a plângerei. Da ce mai faci? Ce mai dregi? Te doream. Cum mergi cu sănătatea? Îl îmbulzeam noi cari din contro cu întrebările. Iar moș
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
vai de mine? Da ian mă rog poftiți în casă colea. Să vă aducă niște apușoară rece. Ruxandăăăăi! Ruxandăăăăi! ian dă fugulița și adă apă rece. Poftiți mă rog în casă. Da las’ moș Creangă că stăm bine și-n cerdac, răspundeam noi cu toții într-un glas. În cerdac? D-apoi ce să vedeți de acolea? Dealul Ciricului îi chel ca și-n palmă la bunicul. Da cu sănătatea cum mergi moș Creangă? Mulțumesc, tot mai bine: stupesc în barbă și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
în casă colea. Să vă aducă niște apușoară rece. Ruxandăăăăi! Ruxandăăăăi! ian dă fugulița și adă apă rece. Poftiți mă rog în casă. Da las’ moș Creangă că stăm bine și-n cerdac, răspundeam noi cu toții într-un glas. În cerdac? D-apoi ce să vedeți de acolea? Dealul Ciricului îi chel ca și-n palmă la bunicul. Da cu sănătatea cum mergi moș Creangă? Mulțumesc, tot mai bine: stupesc în barbă și trag oghealul cu dinții. Și așa o duceam
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
București, la ziarul „Timpul”. Doamne, că în rău ceas a pornit! Trecuse abia o lună și îi scriai „Bădie Mihai. Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală... Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Bădie Mihai nu pot uita acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a produs un râs general. Să știi matale că prietenul cel mai drag - Eminescu - nu te-a uitat și chiar a scris despre mata: „Nu-l pot uita... pe marele meu prieten, care a știut în nopțile înstelate petrecute în cerdacul bojdeucii de la Iași să-mi cânte ca un rapsod din alte vremuri minunatele povești rupte din sufletul Moldovei, căci glasul lui avea ceva din armonia divinității... ” Din câte îmi dau eu seama, acel cerdac al Bojdeucii era fermecat, pentru că amândoi
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
știut în nopțile înstelate petrecute în cerdacul bojdeucii de la Iași să-mi cânte ca un rapsod din alte vremuri minunatele povești rupte din sufletul Moldovei, căci glasul lui avea ceva din armonia divinității... ” Din câte îmi dau eu seama, acel cerdac al Bojdeucii era fermecat, pentru că amândoi, atunci când depărtarea unuia de celălalt vă ardea sufletul, firul care vă lega și prin care comunicați era amintirea cerdacului. O altă dovadă că Eminescu nu te-a uitat niciodată este telegrama trimisă din București
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
căci glasul lui avea ceva din armonia divinității... ” Din câte îmi dau eu seama, acel cerdac al Bojdeucii era fermecat, pentru că amândoi, atunci când depărtarea unuia de celălalt vă ardea sufletul, firul care vă lega și prin care comunicați era amintirea cerdacului. O altă dovadă că Eminescu nu te-a uitat niciodată este telegrama trimisă din București în ajunul banchetului Junimii din nov. 1880. „Rog pe părintele Creangă Ca să sune din talangă Din talanga cea de boi Ca să auzim și noi. Doresc
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite cum te fură gândurile și nu te mai poți opri din povestit. Acum, după ce am tăifăsuit vrute și nevrute și am umblat pe ulițele bătrânului Iași, sau am stat în cerdacul cel fermecat al Bojdeucii, să încercăm a ne desprinde măcar imaginar de vraja pe care ai țesut-o peste tot și peste toate... Adio, moș Creangă! Adio! Să ai liniște acolo pe steaua matale. Da’ ce zic eu stea? Luceafărul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
broboanele de sudoare ce începuseră să mustească la rădăcina părului. Am răcnit ca o fiară! Am tăiat un tâlhar ce se prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această mănăstire. Acestor danii li se mai adaugă: un pogon și un sfert de vie în Vămășoaia, dăruit de Simeon, fiul lui Stratulat Chirițe, la văleat 7250 (1742); o casă în Muntenimea de Mijloc „In ulița care merge domnia la Cerdacul Copoului.” Si câte altele... - Incet-încet, mănăstirea Trei Sfetite a prins cheag, mărite Spirit, dacă mai luăm în seamă și scutirile de dări acordate mănăstirii pe dughene, pivnițe și cârciumi. Să nu uităm de miluirile cu zeci de poslușnici. Când am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Înelul zidului de piatră, făcut de Vasile Lupu voievod, ce înconjoară biserica, pare că o ține în palme. O alintă...Mă opresc în fața porții. Nu are nimic impresionant. Doar bolta săpată în zidul porții. Vasile Lupu voievod a făcut și „cerdac mare deasupra porții.” Pe latura vestică a zidului de incintă se găsește turnul clopotniță, pe sub care se intra - până în urmă cu câțiva ani - în cimitirul care acum nu mai este. Cimitirul a fost făcut probabil în vremea războaielor ruso-turco-austriece din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
împreună cu vărul său, Radu Mihnea voievod . Atunci a restaurat biserica și a făcut-o metoh mănăstirii Galata, închinată Sfântului Mormânt. Vine apoi Vasile Lupu voievod, care face turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul de piatră, cu turn clopotniță și cerdac mare deasupra porții. Stefăniță Lupu voievod s-a îngrijit ca biserica să poarte pictură interioară și a adus zugravii pe care i-a văzut pictând Golia. După săvârșirea picturii a pus să se scrie grecește: „S-a ridicat din temeliile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă...și a făcut turn, și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii.” - Aici ai găsit, dragule, confirmarea faptului că Vasile Lupu voievod a făcut turnul bisericii, cum am vorbit mai înainte. - Din câte am citit prin zapise, am aflat că la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca un om gospodar, a lărgit pivnița, care era risiptă, și a zidit-o din piatră. A venit însă un foc peste târgul Iașilor, care a mistuit și dugheana lui Cârste. El a refăcut pivnița și deasupra gârliciului a făcut „cerdac cu căscioară”. Egumenul a arătat un ispisoc de la Duca Vodă cum că pivnița este a mănăstirii și a susținut că pivnița nu era așa risipită „ce-ar fi aflat-o făcută gata”. Slujbașii domnești trimiși la fața locului nu au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]