645 matches
-
soarelui, Nadina va trece cu automobilul prin Gliganu și va lua pe Stavrat, care o va aștepta gata de drum. Nadina îi petrecu până în cerdac. Îi văzu urcîndu-se în caretă. Când porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. Ea le răspunse cu un surâs, apoi întinse mâna spre ei, mâna mică și albă, a cărei mișcare părea o bătaie de aripă. Îi urmări cu privirea până dispărură pe poartă și apoi în dreapta, pe uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi auzit sau nu I-ar fi interesat. În cerdacul conacului vechi stătea căpitanul Lache Grădinaru, lăsat în comună cu compania lui pentru menținerea ordinii și orice altă eventualitate. După ce exprimă lui Grigore condoleanțele cele mai sincere, în niște fraze ceremonioase și false, căpitanul spuse că prefectul Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căpitanul spuse că prefectul Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci, după cum se vede, măștile, deși diferite, sânt aceleași. Ca să le identific, mai am la îndemînă un mijloc, unul singur: o întrebare. Dar încă n-am s-o pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui Papa, mănușile albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inexplicabilă emoție ca la 10 Mai, când acordurile fanfarei îi ridică acestui bărbat matur un nod în gât... Cineva plânge înă untrul lui sub inutilele bătăi ale gongului, ce nu vestește altceva decât obișnuita oră a după-amiezii - șase. înclinându-se ceremonios, Profesorul Mironescu cere asistenței să le scuze un timp absența. Inutile atâtea scuze. Ronțăind un pișcot, trăgând pe nări aroma ceaiului din ceașca pe care o ține în mână, Titi Ialomițeanu și-a apropiat scaunul de canapeluță ca să-i țină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la ceva, dacă voi scăpa vreodată de aici. Mă Întrerupe un maior care vine În control. Sar brusc de pe scaun și Îi turui protocolul obișnuit. Din cauză că mintea mi-e În altă parte, Îl uluiesc Încurcîndu-i gradul și salutîndu-l cu un ceremonios „Cu stimă și respect“ (fluturînd după el mîna, ca după vecinul de palier). Dar nu se supără, mă lasă să-mi văd de ale mele. SÎnt Într-un moment de inspirație și am convingerea că publicul din visul meu urmează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă, bănuim cam ce ne așteaptă În CÎmpia Bărăganului. Cei aproape 200 de soldați vor pleca cu trenuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apuca să fie consumate, dacă mai apucă să fie consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric În aer, ceva care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
borcan cu hrean ras - pasta albă se vede plutind solemn În soluția de oțet, Împreună cu cîteva boabe de piper. Mirosul culinar străbate mirosul tutunului și Împreună creează o atmosferă de bunăstare, care se asortează cu momentul victorios. Gesturile lui sînt ceremonioase, un pic pedante. În timp ce mestecăm voioși, vorbim despre ultimele știri, despre confirmarea informației că Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ca o acțiune exterioară a penitentului, în care este implicat și preotul confesor în mod concret în momentul celebrării reconcilierii sacramentale. Din această perioadă, s-au păstrat și descrieri ale ritualurilor de celebrare a reconcilierii penitenților. Acestea propuneau desfășurări ceremonioase ale dialogului confesor-penitent, care, prin parcurgerea unor pași preciși, conferea iertarea penitentului, respectând prescrierile ritualului, care erau destul de consistente. Aspectul dialogic în celebrarea sacramentului reconcilierii din această perioadă se concentra asupra circumstanțelor păcatelor, a numărului acestora și a motivelor. În
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mântuire în meditații religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în spațiul acestor sentimente ce-l caracterizează: sacrul ceremonios, misticul, protestul, eposul unui popor cu o istorie dramatică: „Suspină scumpa glie românească/ Și asta nu de azi, de ieri - de ani,/ De când rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai redutabil este, însă, cel format din "Monseniorul" (Adrian Popescu) și "Biju" (Ioan T. Morar). Preocupat de Sfântul Francisc, "Monseniorul" nu e, totuși, un "franciscan". Are un apetit apreciabil și resursei nebănuite de umor. "Biju" îi vorbește pe un ton ceremonios, ironic: "Monseniore, pot să vă pun sacoșa lângă a mea?" Intrând perfect în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De acord, fiul meu". Am înțeles demult, și din ce în ce mai bine, că problemele mele vin din faptul că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să treacă pragul șopronului: "Doamnă, vă poftesc în salon". Și-mi mulțumea, ceremonioasă: "Sunteți un adevărat cavaler, domnule". Dar cum încercam s-o trag de limbă, devenea rezervată. Îmi zicea: "N-ai cum să înțelegi". Sau îmi atrăgea atenția că nu vroia să mai depindă de amintiri. "Bine, dar sunt medicul tău, i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bucătăreasă și noua slujnică. Țanțoșa s-a Înfoiat În timp ce se apropia iute ca s-o Împiedice pe Nilda să facă efortul de a se scula În picioare. S-au salutat folosind formule foarte ciudate. Nilda a Început cu o frază ceremonioasă și Țanțoșa i-a răspuns cu două mult mai complicate, reușind astfel s-o facă pe fosta bucătăreasă să-și plece privirea În pămînt, În semn de recunoaștere a faptului că avea o statură mai impunătoare, era mai trupeșă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin odihnă în această zi și invers în cea care-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat de geamanduri și faruri micuțe. Un petrolier se deplasa ceremonios spre mare între remorchere, iar în direcția opusă naviga un cargou. Dealurile din dreapta erau mai abrupte și tot mai aproape, iar drumul era strîns în clește între fluviu și un pisc acoperit de pădure, apoi văzură în fața lor marea stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher, și-a scos pălăria cu un gest ceremonios. Dar Rieux se gândea la Cottard și zgomotul înăbușit al pumnilor care strivise obrazul acestuia din urmă îl urmărea în timp ce se îndrepta spre casa bătrânului astmatic. Poate că era mai greu să te gândești la un om vinovat decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o verifice. — Scoate-o. — Nu sunt sigur că... Dacă vrei să facem afaceri, Mahmud trebuie să vadă marfa. Abdel-Aziz puse rucsacul pe masă și trase ușor obiectul afară. Expresia lui Mahmud rămase neschimbată. În schimb, se întinse și, fără gesturi ceremonioase, scoase tabla din învelitoarea ei. —OK. —OK? Da, poți s-o pui la loc acum. —Nu te interesează? — În mod normal, Mahmud nu ar fi interesat de o tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebându-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]