6,424 matches
-
capriciile ei. - Îi poate sta cineva împotrivă? - Rămâne de văzut. Iată un prim document. O hârtie îngălbenită cu multe linii orizontale, câteva cuvinte imprimate cu litere mici, și unul sus cu litere mari. TELEGRAMA. Printre cele negre, un scris cu cerneală violetă nr. 2554. D-lui Nicu Ionescu, str. Fortunei 7. „Să ne trăiască și să-i dea D-ZEU noroc. Jean“. La 5 aprilie în casa soților Eufrosina și Niculae Ionescu a sosit o fetiță. Timpul nu ne permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
peste ani. Atenționarea vine din partea informaticienilor care se confruntă cu o evoluție rapidă a Noilor Tehnologii de Informare și Comunicare(NTIC). În bibliotecile noastre, biblioteci hibrid, coexistă informația în bună parte pe suport hârtie. Factorii de mediu, calitatea hârtiei, a cernelii tipografice vor fi determinante în timp pentru păstrarea unor valori. Condițiile improprii de depozitare, calamitățile cutremurele, incendiile etc. au făcut ca multe documente importante să se piardă sau să se deterioreze făcând mult mai dificilă conservarea și păstrarea lor. În
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar fi dizolvat în întregime într-o pată de cerneală, într-un sunet muzical, într-o rază colorată. Apoi, aceste unde și forme ar fi devenit atât de mari, încât s-ar fi estompat până la pierderea perceptibilității lor. Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii, care se păstrează uscată până în momentul folosirii. Folosite curent în Persia, aceste amulete, ce se purtau legate de braț, erau constituite din foi de hârtie scrise cu versete din Coran sau ca formule magice, cusute într-un pachețel de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceste Întrebări, cei rămași În viață, Înțelepții, au răspuns printr-o riguroasă și de necombătut ridicare din umeri. În puterea nopții, după sacrificiul suprem al războinicilor, pacea a coborât peste noi ca o caracatiță gigantică, cufundându-ne În norul de cerneală al discuțiilor. Au Început dialogurile, seminariile, colocviile, analizele, expertizele, mesele rotunde, consfătuirile, Întrunirile, prelegerile, conferințele cu invitați de marcă, s-au organizat traininguri, schimburi de experiență, s-au ținut discursuri care au eșuat În excursuri, s-au prezentat argumente la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le toca. O armată de oameni muncea pentru mine, altele se luptau În folosul meu, căci conflicte, slavă Domnului!, erau pretutindeni, cum se Încheia o lovitură de stat În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe tratatul de pace din Samislan, că se isca un conflict În Tamislan, se știe doar că războiul e contagios, se ia peste granițe, uneori chiar se moștenește, ca o afacere sau ca o boală genetică, iar armele, lucru la fel de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra decât - glumind - tonul coloristic), textele nu sunt lipsite de farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare pagină. Despre asta ar trebui să-l întrebăm chiar pe el, spune Roja, cînd ți l-a dat? înainte de a-l urca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Îmbucături. În schimb, În drum spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la un bărbat cu niște degete atât de negre, că păreau Înmuiate În cerneală. M-a enervat că Împăturise ziarul Înainte de-a mi-l Înmâna, drept pentru care pe trenul spre vest l-am reîmpăturit, de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la biroul cel mare, scotocind printr-un maldăr de documente cu un aer de iritare crescândă, de parcă ar fi căutat declarații de care era sigur că sunt acolo, dar pe care un editor viclean avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care trata despre Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar fi fost poziția În care găsise cartea. Încăpățânată și Împotriva oricărei evidențe vizibile, era convinsă că fusese ascunsă acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia paginilor cu degetul mare și acestea se desfășurară inegal din cauza numeroaselor hărți pliate, dar pe una din primele pagini găsi câteva liniuțe, cercuri și triunghiuri trasate cu cerneală peste text. Numai că textul vorbea doar despre un orășel lipsit de importanță din Asia Mică și desenele ar fi putut să fie mâzgălitura unui copil Înarmat cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar un expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la Constantinopol. Voi coborî la Viena. Dar aceasta-i o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o vezi pe Coral. Pentru Dumnezeu, nu uita de catifeaua aia! Multă dragoste. Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pe invitație avea literele presate, cu caractere albe, care păreau de modă veche. Deși simplu, acesta este cel mai popular model de invitație care circulă la New York, chiar dacă, și probabil tocmai pentru că inscripționarea cu alb costă dublu față de cea cu cerneală roz pastel de la Smythsons, care e de două ori mai scumpă decât culorile „standard“. Am citit cartonașul. Alixe Carter vă invită la o PETRECERE DE DIVORȚ pentru Lauren Blount Sâmbătă, 2 octombrie Miezul nopții Apartamentul Penthouse, Hotel Rivington Cadouri: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucioasă neagră și era legat, cu precizie geometrică, cu fundă din panglică albă. Am deschis plicul care se afla deasupra. Înăuntru era un cartonaș alb cu margini aurii care avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia erau scrise cuvintele: Dragă Sylvie, O părticică din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec pe la tine la șase. Te Îmbrățișez, Milton Pe la mine la șase? De unde știa Milton unde locuiam? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York să se simtă ușor scoasă din fire cum o face redactarea unei scuze. Acest lucru explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cealaltă ceașcă, mă simțeam de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu, neadresându-mă cuiva anume. Acolo, țipând la mine În cerneala de un roșu aprins de pe prima pagină a ziarului era titlul: „NUNTA SECRETĂ A PROASPETEI DIVORȚATE! Vezi pagina 3 pentru rochie, detalii și masa festivă!!!“ Am dat la pagina 3. Acolo, radioasă, Lauren zâmbea dintr-o fotografie alb-negru. Zăpada cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și Helen își deschide poșeta și-și scoate perechea de mănuși albe cu nasture la manșetă. — Lasă, ține-o tu, zice. Privind cartea deschisă, Mona o răsfoiește încoace și-ncolo. Dac-aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet, zice, s-ar fierbe o varză roșie și s-ar da cu zeama aia ca să se facă cerneala mov. Dacă ar fi spermă, s-ar citi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet, zice, s-ar fierbe o varză roșie și s-ar da cu zeama aia ca să se facă cerneala mov. Dacă ar fi spermă, s-ar citi în lumină fluorescentă. Dar cum, vrăjile se scriu și cu smântânică? întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele mumificată și care se poate să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la Letiția, pe care a trezit-o și a trimis-o în bucătărie, să-și continue somnul, lîngă una din mese. Lazăr și studenta dorm încă, întorcînd un obraz sau celălalt spre jumătatea pachetului cu programe de sală, a căror cerneală s-a imprimat adînc în obrajii lor, făcîndu-i să semene cu coșarii, cînd termină de curățat un horn. Actorul și-a găsit o poziție comodă, cu fruntea pe brațe, în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]