428 matches
-
Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă trupul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Iar peste ani... cine va ști, De noi în lume să vorbească? Vom fi atât...cât vom trăi, În lumea asta ...nefirească... Pentru cei ce nu mai șanț, Azi, o lacrima fierbinte, S-o lăsăm, cu-n pios gând Pe... cernitele morminte.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93287]
-
în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timp și își tot arunca ochii goliți de vedere înspre poartă, semn că aștepta de prea mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele-i cernite, lungi până în pământ, și ca să mă mir de fața ei săpată în șanțuri adânci de riduri ce părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii ce probabil i-au trecut
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul nebunesc Și somnul îmi dispare în umbrele cernite. Din telefonul vieții, gălăgioase clipe Îmi spune că iubirea e un REGESC CUVÂNT Ce sapă-n sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
venit multă lume și pentru că Vasile Mocanu fusese un om bun, harnic, săritor, dar mai ales s-o vadă pe Teofana despre a cărei poveste aflaseră toți. Era aproape tot satul, iar Teofana era ținta privirilor oamenilor. Chiar și hainele cernite îi scoteau în relief frumusețea și mai ales personalitatea ei. Oamenii parcă nu îndrăzneau să i se adreseze. Singurii care au rupt gheața au fost prietenii ei de joacă Luminița și Radu, care au venit la ea adresându-i condoleanțe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe ultimul său drum pe cel care a fost..." șamâdî, șamâdî, șamâdî. Indiferent de felul cum o să sfârșesc, voi avea parte de același număr de cuvinte la gazetă. Doar că în primul caz îi scutesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum era, s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe tine. Să vedem cum ne organizăm. Împreună cu Ilinca, fără experiență în asemenea situații și pe deasupra răvășită de durere
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
auirea, care Începea să se deruleze În memoria lui Noimann până ajungea În stadiul de obsesie. Omul Negru al lui Esenin Îi bântuia adesea conștiința. Îl vedea șezând pe scaun, În fața oglinzii, sau veghind, noaptea, la căpătâiul său. Hainele sale cernite erau croite din versuri albe, alese pe sprânceană. Uneori, În loc de versuri, preambulul Își avea punctul de plecare Într-o reclamă. Săpun, pastă de dinți, cafea, coniac, deodorante sau DVD-uri pentru promovarea turismului cultural sau al celui erotic... Era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu starea lui Radu, unicul fiu a celui care trecuse la cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime a ochilor îl necăji. înainte de a adormi intră în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ce-mi spune primăvara Elena Marin Alexe Printre gânduri trecătoare Într-o inimă cernită, Strâng buchet de lăcrămioare Din grădina înflorită. Ochii mei sărută iarba Și o mângâie-n tăcere, Tremură-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să bocească scumpami nevastă și să mângâie crucea, că n-am fost bărbat rău. Calități fizice și morale am avut... Vă trec În testament dacă Îmi statisfaceți această dorință. Sandu Șpriț privește cu un ochi la Gicu și cu celălalt
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și Ion Barbu.” (Din Dicționarul de literatură română, coordonator Dim.Păcurariu, Editura Univers, București, 1979 , p.72) FIUL VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare dată cernită, dându-i lacrimile la fiecare două, trei vorbe, cu simțământul că numai în casa aceea își putea afla mângâierea și liniștea, adică alături de surorile soțului ei dispărut. Și a continuat să fie dezinteresată de trecutul ei. Și nici pentru trecutul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
O parte din cunoscuți au cam aflat, de șmecherie; marea majoritate,însă, au luat-o de bună. Nenea Văduvoiu a murit și gata. Înmormântarea va avea locîn ziua... la ora... cu participarea a trei preoți. Și, la momentul stabilit, cortegiul cernit a pornit. Au fost angajate famfara, care, de obicei, era nelipsită, de la asemenea evenimente, și trei grupe de bocitoare, care să încadreze, procesiunea: un grup în față, unul mai pe la mijloc și celălalt la urmă. Echipa de filmareîși făcea, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt de primăveri. FLORIN-CONSTANTIN STRATULAT -născut în comuna Ardeoani din județul Bacău la 4 august 1964. absolvent al Liceului de Telecomunicații din orașul Bacău. student pentru o zi -a cochetat cu poezia încă din copilărie . -debut în anul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]