421 matches
-
atunci nu bănuia abia începea... După sfâșierea teritorială a țării dinspre răsărit și nord-est la 28 iunie 1940 s-a declarat doliu național în toată țara; tricolorul flutura în bernă, în toate așezările rurale și urbane; și a rămas astfel, cernit, până-n toamna aceluiași an ungurii și bulgarii își concentraseră și ei trupele la granițele dinspre apusul și sudul țării; Hitler și Mussolini ne-au somat. Ne-au chemat la ordine. Ne-au obligat, prin acel dictat de la 30 august și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au fost distruse, statuile răsturnate, dar cele mai multe au suferit stricăciuni iremediabile În mileniul uitării. Cât ne foim printre stupe pentru a găsi unghiul cel mai bun de filmare, Înserarea a coborât ștrengărește, tiptil-tiptil, și umbra nopții și-a Întins vălul cernit. Revenim la mașină și În scurt timp suntem la hotel, unde servim o cină ușoară din salate condimentate cu sos de soia, tomate, chili, dar și fructe de mare (scoici, calmar, creveți) și sucuri naturale de citrice și ananas. Noua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și revoltă. Avuțiile localnicilor au fost adesea răpite, multe din obiceiurile
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
precede targa de lemn pe care sunt întinse pâinile și poamele pomenilor tradiționale. Urmează crucea bisericii împodobită cu năframă albă, alături de praporele bisericuței din sat, precedat de faclele înalte care ard în bătaia vântului de dimineață, sicriul urcă printre drapelele cernite ale regimentelor. Sicriul este însoțit de familia defunctului, M.S.Regele Mihai, urmat de mareșalul Antonescu Ăfostul subaltern al generalului Prezan în războiul reîntregirii, care spre deosebire de ilustrul său înaintaș, era ,,ambițios, autoritar, încăpățânat și impulsiv...) În acorduri funebre, primul ierarh al
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă trupul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
convențiilor, se schițează și universul din Cruciera, unde sugestiile biblice se asociază cu o lume în care apar constant termeni din sfera grotescului ("Nu începuse încă ora lepădării de sine/ și de șase ori se desfrunzise catargul", "Plugar pe ape cernite semănam deznădejdea,/ scuipatul roșu al trăgătorilor de la rame;/ câteodată iarba de pușcă, alteori calendarul,/ iscodind eczema ce se întindea pe armuri și pe arme", "era un vaiet lung de iasme și huliți/ născuți pe valuri din scuipat de demon să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în ,,Lumea literară și artistică”, nr. 5, 3 iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar unele scrise cam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu îngeri, dar gândurile sale îl mânau și către o altfel de poezie. Mereu ceva Nou. Viața satului. Nu de-acolo, plecase? Și altă corespondență : « Iubite prietene Societatea Română de Radiodifuziune Am primit cu dureroasă surprindere trista veste cu chenar cernit și te rog să crezi că sunt din tot sufletul - umilit de toate întâmplările din urmă - alături de tine. Fie ca sufletul bunei mame Zoe să te protejeze și să ne protejeze de acolo de sus și tu să găsești în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească! Observatorul cultural, nr. 420/21, 24 aprilie 2008 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
previzibil în această bruscă survenire a luminii; ochii nu văd decât perspectiva deschisă de nimicul invizibil, imprevizibil. Fluturarea de aur nu arată faptul de a fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea propriei imagini. În datele imediate ale lumii sensibile, ceea ce se vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în starea nimicului fără rest, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
27 Inscripție pe fântâna lui Narcis (1940), vol. Veghe, în op. cit., p. 138. 28 Cupa; Dudul, vol. Întrezăriri, în op. cit., pp. 69, 71. 29 Acest revelator este însă de natură exterioară, un transcendent inaparent care își developează imaginea pe fondul cernit al lumii, el însuși rămânând nerevelat în sine, impregnare apofatică a chipului a cărui quidditate este voalată sau chiar ștearsă: "Practicile religioase, cultul, fac să se contureze, să apară și să se fixeze în conștiință chipul Domnului, așa cum manipulațiile în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
impunătoare și solemne închinate celor căzuți. Văduvele de război, în număr de 600 000, condamnate de convențiile sociale să ducă o viață de sacrificiu, solitară, cutreieră cimitirele. Pe străzile de pretutindeni se strecoară, neobservate și resemnate, în cadrul ceremoniilor oficiale, siluetele cernite ale acestora. Alături de ele, foștii combatanți "cu mutrele sparte" se reunesc în asociații. Ei mărturisesc, povestesc scenele dramatice din timpul bătăliilor și se așteaptă să beneficieze de dreptul de a veghea asupra acțiunilor politice: pacea trebuia păstrată cu orice preț
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oamenilor după pilda lui Dumnezeu, ne trece nevătămați, un Nil mereu mai învolburat, chiar și pe spinare de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a trecut prin stradele Episcopiei, Victoriei, Bulevardul Academiei, Colțea, Doamnei (astăzi Paris), Calea Victoriei, Lipscani, șelari, Rahovei și 11 Iunie. În fața redacției Românului din strada Doamnei, I.G. Bibicescu a rostit o cuvântare în numele redactorilor. Toate felinarele, pe parcurs, erau aprinse și cernite, toate casele au arborat drapele negre. Era o adevărată înmormântare națională. Am ajuns la cimitir și iată-ne în fața celei din urmă și eterne locuințe a lui C.A. Rosetti. După cererea familiei, sicriul a fost coborât de redactorii ziarului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
timp în care sufletele celor ce pleacă mai sunt încă printre noi, deși nu le vedem. Așa se zice... A venit și ziua a treia, zi de rămas bun și de despărțire. Lume multă, în special femei bătrâne în haine cernite. Preotul ți-a făcut apariția odată cu doamna dirigintă, care venise cu toată clasa din care făcuse parte, până mai ieri, și sora mea. Se făcuse cald. Era lume multă, înghesuială, un aer înăbușitor. Sicriele degajau și ele un aer greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" Seceta era cumplită. Oamenii sufereau îngrozitor de malnutriție. Foametea făcea ravagii. Cei mai expuși erau bătrânii și copiii, având organismele mai puțin rezistente în lupta pentru viață. Pentru a patra oară, în familia noastră au fâlfâit aripile cernite ale îngerului morții. Fratele meu mai mic, Sandu, a avut un frățior geamăn, Liviu. Mama nu a avut piept suficient pentru ambii gemeni. În lupta pentru existență, cel mai puternic, Sandu, a rezistat și a supraviețuit, iar cel cu sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sarea, lumânarea și... aduc imediat și poza lui Shri Mataji! - Fă, mamă, cum știi tu că trebuie să faci! Mamaia! Mamaia Paraschiva. O femeie bătrână de la țară, mărunțică și puțin adusă de spate, îmbrăcată permanent în negru și îmbrobodită la fel de cernit (conform statutului de vădană respectabilă) și care mai mult își târșâie picioarele prin casă, decât să meargă. Bătrâna nu mai cere nimic de la Dumnezeu pentru sine, căci... chiar nu mai are nevoie de nimic... Poate doar de puțină sănătate, căci
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam dela Zografi Duma dela Hotin hram Sf. Gheorghe Mârza dela Cetatea Albă (r.t.) Luca dela C.A. pentru odihna sfânt răpo Pascu dela Kilia saților păr. noștri cu Fete Gotcă Roman inima cernită și luminată Grămătic a pus pe Isaiia pisărul din toată bunăvoia care avea mai meșteșugită noastră și cu ajutorul lui Dz. pană Arhimandritul Teodor dela Bistrița a luat pe d-na Oltea și au ieșit la Probota unde s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Castro Edit. de Stat p. literatură politică 1955. BĂLCESCU Soare nou al libertății, Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tulburătoare" magiei negre a absorției. De aici se face un pas înainte în judecarea imaginarului eminescian, către anti-lumea, cum apare, bunăoară, în Când marea, unde "oglinda neagră poate fi (...) o capcană fatală". Imaginarul "se umple" de "simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită" a mării". Tot în sfera imaginarului de acest tip se vorbește despre "nemortul și oglinda neagră", unde apare "fascinația perversă a oglinzii absorbante". Pentru această categorie a imaginarului poetic eminescian este luată în discuție poema Feciorul de împărat fără stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve cernite și o droaie de orfani pieritori de foame. Istoria nu va ierta lui Neculai Roznovanu această mare greșală comisă contra patriei, greșală care dealtfel și-a avut pedeapsa meritată, căci ea a fost cauza originară a ruinei lui materiale. Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]